ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 423/2014

Asupra recursului civil de țață;

Prin sentința civilă nr. 352/C din data

de 27 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Bihor, în Dosar nr. 5385/111/2010,

s-a respins excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Bihor. S-a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor

Publice. S-a respins excepția prernaturității solicitării de plată a despăgubirilor.

S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a C.C.S.D. S-a respins cererea

de chemare în garanție formulată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice. S-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta B.E. , în contradictoriu

cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință; A

fost obligat pârâtul statul român prin Ministerui Finanțelor Publice la plata sumei

de 1.717.528,60 RON despăgubiri, reprezentând valoarea de circulație a părții de

imobile nerestituite în natură, în temeiul Deciziei nr. 329 din 29 aprilie 2004

emisă de R.L. Brașov. S-au respins pretențiile față de pârâta C.C.S.D.

La termenul de judecată din 25

octombrie 2012, instanța a invocat excepția privind perimarea apelului.

Prin decizia civilă nr. 56/A din 25 octombrie

2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea

în

Dosar nr. 5385/111/2010, s-a constatat ca fiind perimat apelul civil declarat de

apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București reprezentat

de D.G.F.P. Bihor, în contradictoriu cu intimata reclamantă B.E., intimata pârâtă

C.C.S.D., împotriva sentinței civile nr. 352/C din data de 27 octombrie 2010, pronunțată

de Tribunalul Bihor, care a fost menținută în întregime.

Prin cererea înregistrata la instanță

la data de 22 noiembrie 2012, revizuentul

statul român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Bihor a

formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 56/A/2012 a Curții de

Apel Oradea, solicitând modificarea deciziei în sensul respingerii excepției de

perimare a apelului, iar în urma rejudecării acestuia s-a solicitat respingerea

acțiunii față de statui român, urmare a reținerii excepției lipsei calității procesuale

pasive a acestui pârât.

Prin decizia civila nr. 33A din 12 iunie

2013 a Curții de Apel Oradea,

secția

I

civilă a fost respinsă cererea de revizuire

formulată de revizuenta D.G.F.P. Bihor pentru Statul Român - Ministerul Finanțelor

Publice, în contradictoriu cu intimații B.E. și C.C.S.D., împotriva deciziei civile

nr. 56/A din data de 25 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care

a menținut-o în întregime.

Curtea de Apel a constatat următoarele

:

Revizuirea este o cale extraordinară de

atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de

art. 322 C. proc. civ.

Revizuentul statul român prin cererea de

revizuire cu care a sesizat instanța a invocat prevederile art. 322 pct. 2 C.

proc. civ., care permite revizuirea hotărârii în situația în care instanța nu s-a

pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nu s-a pronunțat asupra unui lucru

cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Textul este o aplicare a principiului disponibilității

și vizează inadvertențele dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce instanța a pronunțat,

ca o expresie a principiului disponibilității care presupune că ia judecata unei

cereri judecătorii nu pot depăși limitele obiectului, iar pe de altă parte că aceștia

sunt obligați să se pronunțe asupra tuturor cererilor din proces.

Motivul de revizuire invocat nu are în

vedere situația în care în urma unei greșeli materiale cu caracter procedural s-a

constatat perimarea cererii (a apelului în speță), împrejurare față de care revizuenta

avea deschisă caiea recursului, cererea de revizuire întemeiată pe acest motiv fiind

astfel inadmisibilă, urmând a fi respinsă în temeiul dispozițiilor art. 322 și următoarele

C. proc. civ.

împotriva acestei decizii a declarat recurs

revizuenta D.G.F.P. Bihor,

prin Ministerul Finanțelor, invocând în drept nelegalitatea prevăzută de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. coroborat cu art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

S-a invocat de către recurentă faptul că

instanța investită cu soluționarea cererii de revizuire formulate retine eronat

că o hotărâre este supusă revizuirii atunci când evocă fondul. Așadar, revizuirea

se poate exercita, nu numai împotriva unor hotărâri irevocabile, ci și împotriva

unor hotărâri definitive.

Spre deosebire de calea de atac a recursului,

care are în vedere în primul rând erorile de drept, revizuirea vizează îndreptarea

erorilor de fapt.

Cele două căi de atac pot fi promovate

concomitent, exercitarea revizuirii, nefiind condiționată de exercitarea prealabilă

a recursului. Hotărârea atacată este definitivă, pronunțată de către instanța de

apel și împotriva acestei hotărâri s-a formulat, atât calea de atac a recursului,

cât și cea a revizuirii.

S-a mai invocat de recurentă că instanța

consideră eronat că cererea de revizuire nu se încadrează în prevederile art. 322

pct. 2 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de apel formulată

de recurentă și depusă la data de 18 noiembrie 2010, se regăsește și solicitarea

judecării în lipsă, conform art,242 C. proc. civ. Ca atare, constatarea perimării

apelului, precum și dispunerea de către instanța de apel a suspendării cauzei nu

au nici un suport legal, atâta timp cât a fost îndeplinită obligația legală de a

solicita judecarea în lipsă a apelului.

Un alt motiv vizează excepția lipsei calității

procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în conformitate

cu prevederile art. 25 din Decretul nr. 31/1954. în acest caz rezultă că alte persoane

au calitate procesuală pasivă, în reprezentarea statului român, și anume Primarul

Municipiului Oradea, A.N.R.P., respectiv C.C.S.D.

În fine, s-a mai invocat că, în ipoteza

în care imobilul nu poate fi restituit în natură, analizând acțiunea prin prisma

prevederilor Legii nr. 10/2001 aspectele invocate pe fond se rezolvă potrivit deciziilor

nr. 33/2008 și 27/2011, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul

legii, precum și excepția inadmisibiîității acțiunii.

Recursul este nefondat.

Examinând susținerile recurentul ui-re

vizuent D.G.F.P. Bihor, Înalta Curte constată că acestea se subsumează dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. din 1865, urmând a fi analizate din această perspectivă.

Analizând actele și lucrările dosarului,

se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Oradea a respins, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de revizuentă, împotriva deciziei civile nr. 56 din

25 octombrie 2012, pronunțată de aceeași instanță.

În raport de dispozițiile art. 326 alin.

(3) C. proc. civ., dezbaterile în materia revizuirii sunt limitate la condițiile

de admisibilitate, în speță la hotărârile care pot face obiectul revizuirii.

Or, prin decizia atacată cu revizuire s-a

constatat perimat apelul declarat de D.G.F.P. Bihor, arătându-se că nu s-a făcut

niciun demers pentru continuarea judecății șî nici nu s-a cerut judecarea în lipsă.

O asemenea hotărâre vizează un aspect de

procedură care nu antamează fondul cauzei, adică nu se pronunță asupra elementelor

raportului juridic dedus judecății și nu tranșează cererile părților în raport de

obiectul acestora.

În acest context, nu este aplicabil motivul

de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., care prevede că hotărârea

este suspusă retractării dacă nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au

cerut, nu s~a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult de cât a cerut.

Cu alte cuvinte, motivul de revizuire invocat

de recurentui-revizuent nu este incident în speță pentru că, prin hotărârea atacată

instanța nu s-a pronunțat pe fond, deci nu poate face obiectul revizuirii.

Susținerea recurentului că instanța de

apel nu a observat că s-a solicitat judecarea în lipsă și a procedat, în mod eronat,

la perimare, nu are relevanță juridică, de vreme ce acest argument nu poate fi încadrat

în vreunul din motivele de revizuire prevăzute de lege.

De asemenea, este nefbndată și susținerea

că instanța ar fi reținut că revizuirea poate fi exercitată numai după exercitarea

recursului, adăugând astfel la condițiile legale de admisibilitate a revizuirii.

Instanța care a pronunțat hotărârea a statuat

că motivele cererii nu se încadrează în cazurile de revizuire, argumentând că cererea

este inadmisibilă, deoarece instanța nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, iar motivul

invocat putea constitui motiv de recurs.

Nu s-a instituit prin acest raționament

o ordine de exercitare a căilor extraordinare de atac, ci s-a arătat că motivul

invocat în cererea de revizuire, s~ar fi putut încadra într-un eventual motiv de

neîegaiitate în recurs. Așadar, susținerile revizuentului puteau fi valorificate,

mai degrabă pe calea recursului, nu pe calea aleasă de parte.

Celelalte critici formulate de recurentă

privind aplicarea deciziilor pronunțate în recurs în interesul legii de Înalta

Curte de Casație și Justiție, excepția inadmisibilității și a calității procesual

pasive simt aspecte de fond care nu au fost analizate prin decizia atacată cu recurs.

Prin decizia recurată s-a respins, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire, astfel încât singurul aspect care poate fi criticat în recurs

se referă la aspectul procedura! reținut de instanță.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă

recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de revizuenta D.G.F.P. Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice împotriva

deciziei nr. 33A din 12 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 februarie 2014.