ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6098/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 12 mai 2011, Municipiul Constanța și Primarul municipiului Constanța R.M. au chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor și pe ministrul instituției, solicitând anularea Ordinului nr. 47 din 3 martie 2011 și obligarea pârâților de a emite un nou ordin privind alocarea sumelor pentru compensarea creșterii prețului combustibililor utilizați pentru producerea energiei termice, cu respectarea prevederilor art. 22 din Ordinul nr. 252/2009 al aceluiași minister. În motivarea cererii, reclamanții au învederat că prevederile actului contestat nu respectă principiul alocării ajutorului de stat proporțional cu cantitatea de energie termică estimată a fi furnizată populației prin sisteme centralizate, încălcându-se dispozițiile art. 22 din Ordinul nr. 252/2009.

Prin întâmpinarea din 7 iulie 2011 Ministrul Administrației și Internelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, deși se află în raporturi de funcție cu instituția pârâtă, nu poate fi chemat în judecată ca persoană fizică. Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă și de contencios administrativ a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că pârâții au respectat cerințele art. 22 din Ordinul nr. 252/2009, alocarea sumelor dispusă pentru trimestrul I al anului 2011 având în vedere cantitatea de energie termică estimată a fi furnizată populației. Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamanții Municipiul Constanța și Primarul municipiului Constanța, cât și G.B., fost ministru al administrației și internelor.

În recursul formulat de reclamanți s-a susținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a regulii proporționalității prevăzute de Ordinul nr. 252/2009, reținând că alocarea sumelor de la bugetul de stat se repartizează în funcție de cantitatea de energie estimată a fi consumată, deși actul normativ citat folosește noțiunea de cantitate de energie termică furnizată populației prin sisteme centralizate. Or, au arătat reclamanții, cu ocazia emiterii Ordinului nr. 47/2011, autoritatea pârâtă nu a solicitat situația consumului de energie termică, defalcat pe luni, metoda prevăzută de Ordinul nr. 252/2009 nefiind respectată, iar alocarea sumelor făcându-se aleatoriu.

În recursul său, G.B., fost ministru al administrației și internelor a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, învederând că doar autoritatea publică care acționează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public poate fi chemată în judecată, iar nu o persoană fizică, chiar dacă îndeplinește o funcție în cadrul acelei instituții. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va constata că ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare. Referitor la critica formulată de fostul ministru al administrației și internelor, nu poate fi primită excepția lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care ordinul contestat reprezintă un act administrativ de autoritate, semnat de pârât în exercitarea funcției publice deținute.

Recursul formulat de reclamanți este de asemenea, nefondat, instanța de fond reținând în mod justificat legalitatea ordinului contestat, emis în concordanță atât cu prevederile O.G. nr. 36/2006 privind instituirea prețurilor locale de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, cât și cu dispozițiile Ordinului nr. 252/2009 prin care s-a aprobat schema conținând condițiile de acordare a ajutoarelor de stat pentru acoperirea costurilor înregistrate cu furnizarea energiei termice. Potrivit prevederilor O.G. nr. 36/2006 cu modificările și completările ulterioare, valoarea sumelor de la bugetul de stat acordate operatorilor economici în vederea compensării creșterii prețurilor la combustibilii utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației prin sisteme centralizate este de cel mult 45% din costuri, diferența față de prețurile locale de referință fiind asigurată din bugetele locale, minimum 10%.

Conform legislației în vigoare, compensațiile de la bugetul de stat se pot acorda strict în limita sumelor prevăzute cu această destinație în legea bugetului de stat, repartizarea sumelor făcându-se procesual pe unități administrativ-teritoriale, în raport și de specificul zonal, de cantitatea de energie termică deja livrată populației în sisteme centralizate și de prognoza necesarului de energie pe întregul an, existând și posibilitatea regularizării sumelor repartizate. De menționat că determinarea prețurilor locale de referință pentru fiecare localitate s-a realizat pe baza datelor transmise de către autoritățile administrației publice locale și a prețurilor de producere, transport, distribuție și furnizare a energii termice la consumatorii finali, avizate de autoritatea de reglementare.

De altfel, repartizarea prin ordinul contestat a sumei de 10.406.000 RON către Municipiul Constanța pentru anul 2011, a avut în vedere cantitatea anuală de 600.000 Gcal de energie termică estimată a fi consumată în acel an, stabilită de autoritatea de reglementare pe baza relațiilor furnizate chiar de reclamanți, constatându-se respectarea regulii proporționalității prevăzute de Ordinul nr. 252/2009. În raport de considerentele expuse mai sus, actul administrativ atacat fiind legal și temeinic, Curtea va respinge ambele recursuri declarate în cauză ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursurile declarate de reclamanții Municipiul Constanța,prin primar, Primarul Municipiului Constanța și de pârâtul G.B., fost Ministru al Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 442/CA din 20 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 septembrie 2013.