ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.09.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6098/2013

HOTĂRÂRE
11.09.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6098/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 12 mai 2011,

Municipiul Constanța și Primarul municipiului Constanța R.M. au chemat în judecată

Ministerul Administrației și Internelor și pe ministrul instituției, solicitând

anularea Ordinului nr. 47 din 3 martie 2011 și obligarea pârâților de a emite un

nou ordin privind alocarea sumelor pentru compensarea creșterii prețului combustibililor

utilizați pentru producerea energiei termice, cu respectarea prevederilor art. 22

din Ordinul nr. 252/2009 al aceluiași minister.

În motivarea cererii,

reclamanții au învederat că prevederile actului contestat nu respectă principiul

alocării ajutorului de stat proporțional cu cantitatea de energie termică estimată

a fi furnizată populației prin sisteme centralizate, încălcându-se dispozițiile

art. 22 din Ordinul nr. 252/2009.

Prin întâmpinarea din

7 iulie 2011 Ministrul Administrației și Internelor a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive, arătând că, deși se află în raporturi de funcție cu instituția

pârâtă, nu poate fi chemat în judecată ca persoană fizică.

Curtea de Apel Constanța,

secția a II-a civilă și de contencios administrativ a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că pârâții au respectat cerințele

art. 22 din Ordinul nr. 252/2009, alocarea sumelor dispusă pentru trimestrul I al

anului 2011 având în vedere cantitatea de energie termică estimată a fi furnizată

populației.

Împotriva sentinței au

declarat recurs atât reclamanții Municipiul Constanța și Primarul municipiului Constanța,

cât și G.B., fost ministru al administrației și internelor.

În recursul formulat de

reclamanți s-a susținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a regulii

proporționalității prevăzute de Ordinul nr. 252/2009, reținând că alocarea sumelor

de la bugetul de stat se repartizează în funcție de cantitatea de energie estimată

a fi consumată, deși actul normativ citat folosește noțiunea de cantitate de energie

termică furnizată populației prin sisteme centralizate.

Or, au arătat reclamanții,

cu ocazia emiterii Ordinului nr. 47/2011, autoritatea pârâtă nu a solicitat situația

consumului de energie termică, defalcat pe luni, metoda prevăzută de Ordinul

nr. 252/2009 nefiind respectată, iar alocarea sumelor făcându-se aleatoriu.

În recursul său, G.B.,

fost ministru al administrației și internelor a reiterat excepția lipsei calității

procesuale pasive, în raport de prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

învederând că doar autoritatea publică care acționează în regim de putere publică

pentru satisfacerea unui interes public poate fi chemată în judecată, iar nu o persoană

fizică, chiar dacă îndeplinește o funcție în cadrul acelei instituții.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea va constata că ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi respinse

ca atare.

Referitor la critica formulată

de fostul ministru al administrației și internelor, nu poate fi primită excepția

lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care ordinul contestat reprezintă

un act administrativ de autoritate, semnat de pârât în exercitarea funcției publice

deținute.

Recursul formulat de reclamanți

este de asemenea, nefondat, instanța de fond reținând în mod justificat legalitatea

ordinului contestat, emis în concordanță atât cu prevederile O.G. nr. 36/2006 privind

instituirea prețurilor locale de referință pentru energia termică furnizată populației

prin sisteme centralizate, cât și cu dispozițiile Ordinului nr. 252/2009 prin care

s-a aprobat schema conținând condițiile de acordare a ajutoarelor de stat pentru

acoperirea costurilor înregistrate cu furnizarea energiei termice.

Potrivit prevederilor

O.G. nr. 36/2006 cu modificările și completările ulterioare, valoarea sumelor de

la bugetul de stat acordate operatorilor economici în vederea compensării creșterii

prețurilor la combustibilii utilizați pentru producerea energiei termice furnizate

populației prin sisteme centralizate este de cel mult 45% din costuri, diferența

față de prețurile locale de referință fiind asigurată din bugetele locale, minimum

10%.

Conform legislației în

vigoare, compensațiile de la bugetul de stat se pot acorda strict în limita sumelor

prevăzute cu această destinație în legea bugetului de stat, repartizarea sumelor

făcându-se procesual pe unități administrativ-teritoriale, în raport și de specificul

zonal, de cantitatea de energie termică deja livrată populației în sisteme centralizate

și de prognoza necesarului de energie pe întregul an, existând și posibilitatea

regularizării sumelor repartizate.

De menționat că determinarea

prețurilor locale de referință pentru fiecare localitate s-a realizat pe baza datelor

transmise de către autoritățile administrației publice locale și a prețurilor de

producere, transport, distribuție și furnizare a energii termice la consumatorii

finali, avizate de autoritatea de reglementare.

De altfel, repartizarea

prin ordinul contestat a sumei de 10.406.000 RON către Municipiul Constanța pentru

anul 2011, a avut în vedere cantitatea anuală de 600.000 Gcal de energie termică

estimată a fi consumată în acel an, stabilită de autoritatea de reglementare pe

baza relațiilor furnizate chiar de reclamanți, constatându-se respectarea regulii

proporționalității prevăzute de Ordinul nr. 252/2009.

În raport de considerentele

expuse mai sus, actul administrativ atacat fiind legal și temeinic, Curtea va respinge

ambele recursuri declarate în cauză ca nefondate.

Respinge recursurile declarate

de reclamanții Municipiul Constanța,prin primar, Primarul Municipiului Constanța

și de pârâtul G.B., fost Ministru al Administrației și Internelor împotriva sentinței

nr. 442/CA din 20 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 septembrie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-10-23
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3969/2014
în vederea compensării creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibilii utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației prin sistem centralizat. În condițiile abrogării art. 4 din O.G. nr. 36/2006, începând cu lu
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5444/2019
referință și la valoarea finală a acestuia, exceda cadrului procesual, deoarece Municipiul Constanța nu a contestat acest preț și nici actele normative care au condus la stabilirea acestuia. Cea de-a doua critică formulată de către Municipi
ÎCCJ 2007-04-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1950/2007
emise de pârâtă, ca neîntemeiată, în raport de prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004. Pe fondul litigiului, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod justificat legalitatea deciziei prin care pârâta a aprobat prețurile pentru
ÎCCJ 2010-01-26
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 325/2010
pasive a Guvernului, acesta din urmă nu este titularul obligației în raportul juridic dedus judecății. Se arată în acest sens că răspunderea Guvernului nu poate fi angajată, pe calea contenciosului administrativ decât cu privire la actele s
ÎCCJ 2012-09-12
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6351/2013
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin încheierea dată în ședința publică de la 12 septembrie 2012, Tribunalul Constanța, se
Sursă