ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 325/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Cluj – Napoca în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor, a solicitat obligarea acestora din urmă la plata sumei de 6.594.431 RON, reprezentând compensarea costurilor legale cu servicii de producție, transport, distribuție și furnizarea energiei termice destinate populației, aferente anului 2007 și la plata dobânzilor și penalităților legale, până la plata integrală a întregii sume.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că suma solicitată este o diferență nealocată la bugetul de stat, în temeiul O.G. nr. 36/2006 în vederea compensării creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibili utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a invocat excepția de necompetență materială a instanței, având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii. Guvernul României, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii. Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 248/2009, a respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, a respins excepțiile lipsei calității procesuale a pârâților Guvernul României și Ministerul Economiei și Finanțelor precum și excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Guvernul României. Totodată, a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâții la plata sumei de 6.594.431 lei, reprezentând compensarea costurilor legale de serviciile de producție, transport, distribuție și furnizarea energiei termice populației, aferentă anului 2007, cu dobânzi și penalități legale începând cu data promovării acțiunii – 6 ianuarie 2009 până la plata integrală precum și la 39,3 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței atacate, următoarele: În ceea ce privește calificarea litigiului pentru stabilirea competenței materiale, instanța a reținut caracterul de contencios administrativ, având în vedere că pârâții au calitatea de organe administrative, care acționează în regim de putere publică, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, instanța a constatat că aceasta se regăsește în cauză în calitate de gestionar al bugetului de stat . În aceeași măsură și Guvernul României are calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, instanța a arătat că, din necesarul pentru anul 2007 a fost calculat la suma de 24.106.431 lei, guvernul transferând bugetului local doar suma de 17.512.000 lei, rămânând nealocată suma de 6.594.431 lei, astfel că în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 obligația pârâtelor derivă din lege și le incumbă. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor. Ministerul Finanțelor Publice a criticat sentința instanței de fond în temeiul art. 304 pct. 7, 9, art. 304 1 C. proc. civ. , deoarece s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice – acesta fiind obligat în solidar cu ceilalți pârâți la plata sumei de 6.594.431 lei – în calitate de gestionar al statului.

Se arată că legea bugetului de stat nu conferă astfel de atribuții Ministerului Finanțelor Publice iar în procesul de elaborare a bugetului de stat, acesta doar întocmește pe baza datelor pe care le deține și a schiței programului de guvernare, prima schiță a proiectului de buget pentru a fi adusă la cunoștința celorlalte ministere pentru fundamentarea propriilor proiecte de bugete. În consecință, în procesul elaborării proiectului bugetului nu Ministerul Finanțelor Publice are ultimul cuvânt. Guvernul României a criticat sentința civilă recurată, apreciind că este dată cu încălcarea/aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). În mod nelegal se arată de Guvern, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, considerându-se că în speță suntem în prezența unui refuz nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim în conformitate cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, în mod nelegal, fără o motivare corespunzătoare, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului, acesta din urmă nu este titularul obligației în raportul juridic dedus judecății. Se arată în acest sens că răspunderea Guvernului nu poate fi angajată, pe calea contenciosului administrativ decât cu privire la actele sale. Din dispozițiile art. 4 alin. (1) și (4) din O.G. nr. 36/2006 nu reiese o obligație expresă în sarcina Guvernului. Potrivit acestor dispoziții, sumele necesare compensării creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibili utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației prin sisteme centralizate se transferă bugetelor locale de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor.

Pe fondul cauzei se consideră că sentința este nelegală deoarece sumele aferente anului 2007 și bugetul pe 2007 au fost aprobate prin Legea nr. 486/2006, legea bugetară având caracter temporar. Potrivit legii, sumele se acordă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor, iar instanța judecătorească nu are competența de a crea, de a abroga sau modifica dispozițiile unei legi. Ministerul Administrației și Internelor în recursul formulat a criticat sentința recurată pentru netemeinicie și nelegalitate, întrucât pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin în conformitate cu art. 4 alin. (1) din O.U.G.

nr. 30/2007 – aceasta colaborează cu autoritățile administrației publice locale, sumele se transferă bugetelor locale de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor . Sumele la care face referire reclamanta în cererea de chemare în judecată reprezintă sumele maxime ce pot fi primite de la bugetul de stat dacă ar exista surse alocate, în acest sens, recurentul arătând că în mod repetat a făcut demersuri la Ministerul Finanțelor Publice pentru creșterea alocărilor din bugetul de stat pentru acest capitol. Analizând cererile de recurs formulate prin prisma motivelor invocate și a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din O.G.

nr. 36/2006 „în vederea compensării creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibili utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației prin sisteme centralizate pe perioada derulării programului „termoficare 2006-2009 calitate și eficiență” aprobat prin H.G. nr. 462/2006, se acordă furnizorilor de energie termică sume din bugetele locale. Aceste sume se transferă bugetelor locale de la bugetul de stat prin Ministerul Administrației și Internelor”. Schema de ajutor de stat prevăzută de O.G. nr. 36/2006 - a fost stabilită pe durata de aplicare 2007-2009, valoarea totală a ajutorului de stat pentru durata de aplicare este de 4.272.352.358 lei din care pentru anul 2007 - s-a prevăzut suma de 1.193.394.514 lei (877.475.479 lei – compensarea combustibilului de la bugetul de stat și 315.919.017 lei – subvenție de la autoritățile locale).

Deși necesarul pentru anul 2007 a fost calculat la suma de 24.106.431 lei, reclamanta a precizat că Guvernul a transferat bugetului local doar suma de 17.512.000 lei rămânând nealocată diferența de 6.594.431 lei depunându-se în acest sens, adresele emise de Guvernul României – Ministerul Administrației și Internelor - nr. 798.058 din 26 ianuarie 2007, 798.461 din 27 iulie 2007, 798.640 din 12 octombrie 2007 (filele 17,18 și 20 dosar fond). Totodată, prin adresa nr. 1315/15 din 18 decembrie 2008 – Ministerul Internelor și Reformei Administrative - a comunicat reclamantei că în anii 2007 și 2008 s-au alocat de la bugetul de stat doar 70% și respectiv 75% din necesarul calculat de A.N.R.S.C.

și A.M.R.E., așa încât Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu a putut repartiza sumele în discuție decât în această proporție (fila 19 dosar fond) Ministerul Economiei și Finanțelor care gestionează bugetul de stat fiind cel care apreciază dacă mai completează diferențele necesare. Înalta Curte constată că în speță sumele solicitate pentru anul 2007 ar fi trebuit să fie cuprinse în bugetul de stat pentru anul 2007, însă Ministerul Finanțelor Publice le-a acordat în proporția arătată mai sus, fiind cuprinse în legea bugetului pe anul 2007 Legea nr. 486/2006.

Instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea pârâților la plata sumei solicitată de reclamantă fără să se raporteze la posibilitățile bugetare limitate, astfel spus, dincolo de faptul că aceste sume se alocă bugetelor locale trimestrial așa cum rezultă din adresele prezentate mai sus, aceste sume se alocă în limita sumelor aprobate în bugetul de stat dacă aceste sume nu au fost alocate în întregime la bugetul de stat nu pot fi transmise în totalitate către bugetele locale. În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României, lipsa plângerii prealabile – acestea au fost unite cu fondul de către instanța de fond.

Din corespondența purtată cu pârâtele, rezultă calitatea acestora în raport cu obiectul cererii privind nealocarea către bugetul local al reclamantei a sumei reprezentând compensarea costurilor legate de serviciile de producție, transport , distribuție și furnizare a energiei termice către populație, fiind îndeplinită și procedura prealabilă prin adresele nr. 5782 din 22 august 2008 și 197018 din 5 noiembrie 2008 prin care s-a solicitat achitarea acestor sume (filele 13,14,16 dosar fond). Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se vor admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice – prin D.G.F.P. Cluj, Guvernul României și Ministerul Administrației și Internelor – se va modifica în parte sentința recurată în sensul că se va respinge acțiunea reclamantului, se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Cluj, Guvernul României și Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 248/2009 din 28 mai 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului Municipiul Cluj Napoca. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.