ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 325/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul Municipiul Cluj – Napoca în contradictoriu cu pârâții Guvernul

României, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul

Economiei și Finanțelor, a solicitat obligarea acestora din urmă la plata sumei

de 6.594.431 RON, reprezentând compensarea costurilor legale cu servicii de producție,

transport, distribuție și furnizarea energiei termice destinate populației,

aferente anului 2007 și la plata dobânzilor și penalităților legale, până la

plata integrală a întregii sume.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că suma solicitată este o diferență nealocată la bugetul de stat, în

temeiul O.G. nr. 36/2006 în vederea compensării creșterilor neprevizionate ale prețurilor

la combustibili utilizați pentru producerea energiei termice furnizate

populației.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul

Ministerul Internelor și Reformei Administrative a invocat excepția de

necompetență materială a instanței, având în vedere dispozițiile art. 2 alin.

(1) lit. b) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea

acțiunii. Guvernul României, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția inadmisibilității

acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

Pârâtul Ministerul Economiei și

Finanțelor prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive a acestuia.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 248/2009, a

respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, a respins

excepțiile lipsei calității procesuale a pârâților Guvernul României și Ministerul

Economiei și Finanțelor precum și excepția inadmisibilității acțiunii invocată

de pârâtul Guvernul României.

Totodată, a admis acțiunea formulată de

reclamant și a obligat pârâții la plata sumei de 6.594.431 lei, reprezentând

compensarea costurilor legale de serviciile de producție, transport, distribuție

și furnizarea energiei termice populației, aferentă anului 2007, cu dobânzi și

penalități legale începând cu data promovării acțiunii – 6 ianuarie 2009 până

la plata integrală precum și la 39,3 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței atacate,

următoarele:

În ceea ce privește calificarea

litigiului pentru stabilirea competenței materiale, instanța a reținut

caracterul de contencios administrativ, având în vedere că pârâții au calitatea

de organe administrative, care acționează în regim de putere publică, potrivit

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, instanța a constatat

că aceasta se regăsește în cauză în calitate de gestionar al bugetului de stat

.

În aceeași măsură și Guvernul României

are calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, instanța a arătat că,

din necesarul pentru anul 2007 a fost calculat la suma de 24.106.431 lei,

guvernul transferând bugetului local doar suma de 17.512.000 lei, rămânând nealocată

suma de 6.594.431 lei, astfel că în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004

obligația pârâtelor derivă din lege și le incumbă.

Împotriva acestei sentințe, au declarat

recurs pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul

Administrației și Internelor.

Ministerul Finanțelor Publice a criticat

sentința instanței de fond în temeiul art. 304 pct. 7, 9, art. 304

1

C.

proc. civ. , deoarece s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a

Ministerului Finanțelor Publice – acesta fiind obligat în solidar cu ceilalți

pârâți la plata sumei de 6.594.431 lei – în calitate de gestionar al statului.

Se arată că legea bugetului de stat nu conferă

astfel de atribuții Ministerului Finanțelor Publice iar în procesul de elaborare

a bugetului de stat, acesta doar întocmește pe baza datelor pe care le deține

și a schiței programului de guvernare, prima schiță a proiectului de buget

pentru a fi adusă la cunoștința celorlalte ministere pentru fundamentarea

propriilor proiecte de bugete.

În consecință, în procesul elaborării

proiectului bugetului nu Ministerul Finanțelor Publice are ultimul cuvânt.

Guvernul României a criticat sentința civilă

recurată, apreciind că este dată cu încălcarea/aplicarea greșită a legii (art.

304 pct. 9 C. proc. civ.).

În mod nelegal se arată de Guvern,

instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, considerându-se

că în speță suntem în prezența unui refuz nejustificat de a rezolva o cerere

referitoare la un drept sau interes legitim în conformitate cu art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, în mod nelegal, fără o

motivare corespunzătoare, instanța de fond a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a Guvernului, acesta din urmă nu este titularul obligației în

raportul juridic dedus judecății.

Se arată în acest sens că răspunderea

Guvernului nu poate fi angajată, pe calea contenciosului administrativ decât cu

privire la actele sale. Din dispozițiile art. 4 alin. (1) și (4) din O.G. nr.

36/2006 nu reiese o obligație expresă în sarcina Guvernului. Potrivit acestor

dispoziții, sumele necesare compensării creșterilor neprevizionate ale

prețurilor la combustibili utilizați pentru producerea energiei termice

furnizate populației prin sisteme centralizate se transferă bugetelor locale de

la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor.

Pe fondul cauzei se consideră că sentința

este nelegală deoarece sumele aferente anului 2007 și bugetul pe 2007 au fost

aprobate prin Legea nr. 486/2006, legea bugetară având caracter temporar.

Potrivit legii, sumele se acordă de la bugetul de stat prin bugetul

Ministerului Administrației și Internelor, iar instanța judecătorească nu are

competența de a crea, de a abroga sau modifica dispozițiile unei legi.

Ministerul Administrației și Internelor în

recursul formulat a criticat sentința recurată pentru netemeinicie și nelegalitate,

întrucât pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin în conformitate cu art. 4

alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2007 – aceasta colaborează cu autoritățile

administrației publice locale, sumele se transferă bugetelor locale de la

bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor .

Sumele la care face referire reclamanta

în cererea de chemare în judecată reprezintă sumele maxime ce pot fi primite de

la bugetul de stat dacă ar exista surse alocate, în acest sens, recurentul

arătând că în mod repetat a făcut demersuri la Ministerul Finanțelor Publice pentru creșterea alocărilor din bugetul de stat pentru acest

capitol.

Analizând cererile de recurs formulate

prin prisma motivelor invocate și a normelor legale incidente în cauză, Înalta

Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1)

din O.G. nr. 36/2006 „în vederea compensării creșterilor neprevizionate ale

prețurilor la combustibili utilizați pentru producerea energiei termice

furnizate populației prin sisteme centralizate pe perioada derulării

programului „termoficare 2006-2009 calitate și eficiență” aprobat prin H.G. nr.

462/2006, se acordă furnizorilor de energie termică sume din bugetele locale.           Aceste

sume se transferă bugetelor locale de la bugetul de stat prin Ministerul

Administrației și Internelor”.

Schema de ajutor de stat prevăzută de

O.G. nr. 36/2006 - a fost stabilită pe durata de aplicare 2007-2009, valoarea

totală a ajutorului de stat pentru durata de aplicare este de 4.272.352.358 lei

din care pentru anul 2007 - s-a prevăzut suma de 1.193.394.514 lei (877.475.479

lei – compensarea combustibilului de la bugetul de stat și 315.919.017 lei –

subvenție de la autoritățile locale).

Deși necesarul pentru anul 2007 a fost calculat la suma de 24.106.431 lei, reclamanta a precizat că Guvernul a transferat

bugetului local doar suma de 17.512.000 lei rămânând nealocată diferența de

6.594.431 lei depunându-se în acest sens, adresele emise de Guvernul României –

Ministerul Administrației și Internelor - nr. 798.058 din 26 ianuarie 2007,

798.461 din 27 iulie 2007, 798.640 din 12 octombrie 2007 (filele 17,18 și 20

dosar fond).

Totodată, prin adresa nr. 1315/15 din 18

decembrie 2008 – Ministerul Internelor și Reformei Administrative - a comunicat

reclamantei că în anii 2007 și 2008 s-au alocat de la bugetul de stat doar 70%

și respectiv 75% din necesarul calculat de A.N.R.S.C. și A.M.R.E., așa încât

Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu a putut repartiza sumele în

discuție decât în această proporție (fila 19 dosar fond) Ministerul Economiei

și Finanțelor care gestionează bugetul de stat fiind cel care apreciază dacă

mai completează diferențele necesare.

Înalta Curte constată că în speță sumele

solicitate pentru anul 2007 ar fi trebuit să fie cuprinse în bugetul de stat

pentru anul 2007, însă Ministerul Finanțelor Publice le-a acordat în proporția

arătată mai sus, fiind cuprinse în legea bugetului pe anul 2007 Legea nr.

486/2006.

Instanța de fond în mod greșit a dispus

obligarea pârâților la plata sumei solicitată de reclamantă fără să se

raporteze la posibilitățile bugetare limitate, astfel spus, dincolo de faptul

că aceste sume se alocă bugetelor locale trimestrial așa cum rezultă din

adresele prezentate mai sus, aceste sume se alocă în limita sumelor aprobate în

bugetul de stat dacă aceste sume nu au fost alocate în întregime la bugetul de

stat nu pot fi transmise în totalitate către bugetele locale.

În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă

a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României, lipsa plângerii

prealabile – acestea au fost unite cu fondul de către instanța de fond.

Din corespondența purtată cu pârâtele,

rezultă calitatea acestora în raport cu obiectul cererii privind nealocarea către

bugetul local al reclamantei a sumei reprezentând compensarea costurilor legate

de serviciile de producție, transport , distribuție și furnizare a energiei

termice către populație, fiind îndeplinită și procedura prealabilă prin

adresele nr. 5782 din 22 august 2008 și 197018 din 5 noiembrie 2008 prin care

s-a solicitat achitarea acestor sume (filele 13,14,16 dosar fond).

Față de cele arătate mai sus, în temeiul

art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se vor admite

recursurile formulate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice – prin D.G.F.P.

Cluj, Guvernul României și Ministerul Administrației și Internelor – se va

modifica în parte sentința recurată în sensul că se va respinge acțiunea

reclamantului, se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții

Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Cluj, Guvernul României și

Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 248/2009

din 28 mai 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată în

sensul că respinge acțiunea reclamantului Municipiul Cluj Napoca.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

ianuarie 2010.