ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 820/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 820/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. 8186/110/2010

la Tribunalul Bacău, reclamantul Municipiul Onești, prin primar, în

contradictoriu cu pârâții M.A.I., A.N.R.E., A.N.R.S.C., intervenienta în nume

propriu SC T.C.T. SA și chematul în garanție Guvernul României – prin Ministerul

Finanțelor Publice, a solicitat obligarea pârâților la achitarea valorii de

compensare unitară a combustibilului folosit pentru producerea energiei

termice, în valoare de 1.659.590 lei.

Susține reclamantul

că bugetul local al Municipiului Onești, mai are de primit de la bugetul de

stat o diferență de 1.659.590 lei și anume 812.461 lei pentru anul 2007 și

847.129 lei pentru anul 2008.

Tribunalul Bacău prin

Sentința civilă nr. 470 din 7 martie 2012 a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Bacău.

Prin întâmpinările

formulate de pârâții A.N.R.E. și A.N.R.S.C. invocate excepțiile privind lipsa

calității procesuale pasive.

SC T.C.T. SA. a

formulat cerere de intervenție în nume propriu și în interesul reclamantului,

iar reclamantul a chemat în garanție Guvernul României.

2.Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr. 128

din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Bacău au fost admise excepțiile privind

lipsa calității procesuale pasive formulate de A.N.R.S.C. și A.N.R.E. și, în

consecință, a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu aceste

pârâte, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Instanța a dispus

anularea ca netimbrată a cererii de intervenție în interes propriu și interes

alăturat, formulată de SC T.C.T. SA.

De asemenea, a fost

respinsă cererea formulată de reclamantă, privind chemarea în garanție a

Guvernului României, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca inadmisibilă.

Instanța a admis

acțiunea reclamantului Municipiul Onești – prin Primar, față de pârâtul M.A.I.,

în sensul că a fost obligat pârâtul la plata sumei de 1.659.590 lei.

A fost obligată

reclamanta să plătească pârâtei A.N.R.S.C. București 1.000 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că pârâtele, cu excepția M.A.I., nu au

calitate procesuală pasivă, în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (3) din

Legea nr. 318/2003, potrivit cărora „ În îndeplinirea atribuțiilor sale, A.N.R.E.

colaborează cu ministerele și cu alte organe de specialitate ale administrației

publice centrale și locale interesate”, reținând că pârâta A.N.R.E. alături de A.N.R.S.C.

au inițiat Metodologia de stabilire a prețurilor locale de referință și a sumelor

necesare pentru compensarea combustibilului folosit pentru energia termică

furnizată populației prin sistem centralizat, aprobată prin Ordinul comun al A.N.R.E.și

A.N.R.S.C. nr. 21/514/2006 cu modificările și completările ulterioare.

Cele două autorități

de reglementare au elaborat metodologia de stabilire a prețurilor locale de

referință și a sumelor necesare pentru compensarea combustibilului folosit

pentru energia termică furnizată populației prin sistem centralizat în

aplicarea și executarea dispozițiilor art. 4 alin. (3) din O.G. nr. 36/2006,

care statuează că: „ (3) Autoritățile de reglementare competente vor elabora,

în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe,

metodologiile de determinare a sumelor necesare prevăzute la alin. (1). Pe baza

acestor metodologii autoritățile de reglementare competente vor stabili anual

sumele necesare potrivit prevederilor alin. (1)”.

Potrivit art. 14 alin.

(1) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006,

„A.N.R.S.C. elaborează, stabilește și urmărește aplicarea ansamblului de

reglementări obligatorii la nivel național, necesar funcționării pieței de

energie termică, în condiții de eficiență, concurență, transparență și

protecție a consumatorilor”.

Totodată, conform art.

2 alin. (1) din O.G. nr. 36/2006 privind instituirea prețurilor locale de

referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme

centralizate, A.N.R.S.C. stabilește prețurile locale de referință pentru

fiecare localitate.

În vederea

compensării creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibilii

utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației prin sisteme

centralizate, pe perioada derulării programului „Termoficare 2006-2015 căldură

și confort”, aprobat prin H.G. nr. 462/2006 pentru aprobarea programului

„Termoficare 2006-2015 căldură și confort” și înființarea Unității de

Management al proiectului, republicată, se acordă operatorilor economici care

prestează serviciile de producție, transport, distribuție și furnizare a

energiei termice destinate populației sume din bugetele locale, inclusiv din

sume transferate bugetelor locale de la bugetul de stat, prin bugetul

Ministerului Administrației și Internelor potrivit art. 4 alin. ( 1) din O.G.

36/2006.

Instanța de primă

jurisdicție a reținut că obligația de a vira sumele de bani conform H.G. nr. 462/2006

revenea M.A.I., iar prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta face

referire la modul de alocare a sumelor, respectiv diferența dintre prețul de

producere, transport, distribuție și furnizarea energiei termice livrate

populației și prețurile locale de referință, fără a contesta însă, în mod

concret, suma solicitată de reclamantă, privind cuantumul acesteia.

Referitor la cererea

de intervenție în interes alăturat și în nume propriu, instanța a dispus

citarea SC T.C.T. SA, cu mențiunea de a depune taxa de timbru prevăzută de

lege, respectiv 20.704,9 lei și 5 lei timbru judiciar, iar intervenienta, deși

legal citată, nu a îndeplinit această cerință prevăzută de Legea nr. 146/1997

completată și republicată.

În ceea ce privește

cererea de chemare în garanție, instanța a respins ca inadmisibilă cererea,

motivat de faptul că nu sunt îndeplinite cerințele art. 60

1

C. proc.

civ.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei A.N.R.S.C.

București cheltuieli de judecată justificate de aceasta, respectiv c/val.

transport.

Pe cale de

consecință, față de cele mai sus menționate, instanța, în temeiul art. 18 din

Legea nr. 554/2004 a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive

formulată de A.N.R.S.C. și A.N.R.E. și a respins acțiunea formulată în

contradictoriu cu această pârâtă, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Instanța a anulat ca netimbrată cererea în interes propriu și interes alăturat,

formulată de SC T.C.T. SA și a respins cererea formulată de reclamantă privind

chemarea în garanție, ca inadmisibilă.

A fost admisă

acțiunea reclamantei față de pârâtul M.A.I. a fost obligat acesta la plata

sumei de 1.659.590 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată către

A.N.R.S.C. București.

sentinței

Pârâtul M.A.I. a

atacat cu recurs sentința menționată, solicitând modificarea ei în sensul

respingerii acțiunii reclamantului.

În motivarea căii de

atac, recurentul – pârât a făcut o expunere a cadrului normativ aplicabil

litigiului și a conchis că, în condițiile în care modul de finanțare și

acordare a compensațiilor creșterilor neprevizionate ale prețurilor la

combustibilii utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației

prin sisteme centralizate este strict reglementat de lege, nu este justificată obligația

stabilită în sarcina sa prin hotărârea judecătorească.

A mai arătat că, din

analiza actelor normative în domeniu, rezultă fără echivoc că, în principal,

obligația privind asigurarea populației cu energie termică, cât și subvenționarea

acestui serviciu revine autorității administrației publice locale, care, potrivit

Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, are dreptul și capacitatea efectivă de

a soluționa și de a gestiona serviciile publice în deplină responsabilitate, în

numele și în interesul colectivității locale pe care o reprezintă, în condițiile

legii.

pârâtă A.N.R.E. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat menținerea soluției

de admitere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că recurentul

– pârât nu a formulat critici sub acest aspect, iar printre atribuțiile

prevăzute în art. 11 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 nu se regăsește

obligația de a acorda operatorilor economici care prestează serviciile de

producție, transport, distribuție și furnizare a energiei termice destinate

populației sume privind compensarea unitară a combustibilului folosit pentru producerea

energiei termice.

întâmpinarea depusă la dosar, intimata – pârâtă A.N.R.S.C. a solicitat, la

rândul său, menținerea dispoziției referitoare la admiterea calității procesuale

pasive, arătând, în esență, că singura atribuție a A.N.R.S.C., conform art. 4 alin.

(3) din O.G. nr. 36/2006, este aceea de a stabili valoarea maximă de 45% din

valoarea combustibilului, valoare care se comunică ministerului de resort, care

urmează să o propună în proiectul de buget de stat.

reclamant Municipiul Onești nu a formulat întâmpinare conform art. 308 C. proc.

civ., dar a depus la dosar concluzii scrise, prin care a arătat, pe de o parte,

că în recursul declarat de M.A.I. nu se regăsește nicio critică de nelegalitate

a sentinței, motiv pentru care instanța de recurs trebuie să îl constate nul,

conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 304

1

C.

proc. civ.

Pe de altă parte, a

arătat că instanța de fond a dezlegat corect și legal chestiunile de drept

privind obligația ministerului pârât de a transfera sumele necesare, potrivit

art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 36/2006, privind instituirea prețurilor locale de

referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate,

natura și existența debitului rezultând din înscrisurile depuse la dosarul de

fond.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

1.

Cu privire la

regularitatea exercitării recursului

Verificând în

prealabil, regularitatea exercitării căii de atac, Înalta Curte constată că

recursul se încadrează în prevederile art.  304

1

C. proc. civ.,

fiind exercitat împotriva unei sentințe care nu este susceptibilă de apel,

conform art. 20 din Legea nr. 554/2004, iar recurentul – pârât a indicat

motivele pentru care solicită reformarea sentinței.

Prin urmare, vor fi înlăturate

apărările privind nulitatea recursului, în raport cu prevederile art.  306 alin.

(1) C. proc. civ., formulate de intimatul - reclamant.

cauzei

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate de recurentul - pârât și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Potrivit art. 4 alin.

(1) din O.G. nr. 36/2006, în forma aplicabilă raportului juridic dedus

judecății

„

în vederea compensării creșterilor neprevizionate ale prețurilor la

combustibili utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației

prin sisteme centralizate pe perioada derulării programului „termoficare

2006-2009 calitate și eficiență” aprobat prin H.G. nr. 462/2006, se acordă

furnizorilor de energie termică sume din bugetele locale.Aceste sume se

transferă bugetelor locale de la bugetul de stat prin Ministerul Administrației

și Internelor”.

Metodologia de

stabilire a prețurilor locale de referință și a sumelor necesare pentru compensarea

combustibilului folosit pentru energia termică furnizată populației prin sisteme

necentralizate a fost aprobată prin Ordinul nr. 21/514/2006, emis în comun de A.N.R.E.

și A.N.R.S.C., în temeiul art. 4 alin. (3) din O.G. nr. 36/2006, potrivit

căruia „

Autoritățile de reglementare competente vor

elabora în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei

ordonanțe metodologiile de determinare a sumelor necesare prevăzute la alin. (1).

Pe baza acestor metodologii, autoritățile de reglementare competente vor

stabili anual sumele necesare potrivit prevederilor alin. (1).”

Așa cum rezultă din expunerea

rezumativă cuprinsă la pct. I din prezenta decizie, Municipiul Onești a solicitat

obligarea pârâților la plata unei sume reprezentând diferența dintre valoarea

de compensare cuvenită de la bugetul de stat, calculată pe baza prețului local

de referință stabilit prin decizii ale autorității competente în domeniul energiei,

și valoarea acordată efectiv de la bugetul de stat prin ordine ale M.A.I.,

pentru anii 2007 și 2008.

Unicul argument care poate

fi identificat în considerentele sentinței Curții de apel, în fundamentarea

soluției de admitere a acțiunii în contradictoriu cu M.A.I., este acela că, în

baza art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 36/2006, obligația de a vira sumele necesare

revine Ministerului, care prin întâmpinarea depusă la dosar face referire la modul

de alocare a sumelor, respectiv diferența dintre prețul de producere,

transport, distribuție și furnizarea energiei termice livrate populații și

prețurile locale de referință, fără a contesta însă, în mod concret, suma

solicitată de reclamantă.

Din cuprinsul întâmpinării

depuse la fondul cauzei, al motivelor de recurs și al înscrisurilor depuse la

dosarul primei instanțe, rezultă însă că apărarea principală a M.A.I. a fost

aceea că, potrivit legii, sumele destinate compensării sunt alocate din bugetul

de stat, prin legile anuale ale bugetului, sarcina ministerului fiind numai aceea

de a le transfera bugetelor locale, în limita maximă de 45% din costurile

determinate.

Prin adresa nr. 25850

din 4 noiembrie 2010, M.A.I. a comunicat Primăriei Municipiului Onești că a

întreprins numeroase demersuri în anii 2007,2008 și 2009 pentru alocarea integrală

a sumelor necesare compensării creșterilor neprevizionate ale prețurilor

combustibililor pentru producerea energiei termice destinate populației conform

prevederilor O.G. nr. 36/2006, însă de fiecare dată, cu ocazia rectificărilor

bugetare, sumele au fost aprobate în funcție de posibilități, sub nivelul solicitat,

calculat de către A.N.R.S.C.

Într-adevăr, Înalta

Curte constată că art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 36/2006 conferă ministerului de

resort o marjă de apreciere în ceea ce privește alocarea, repartizarea sumelor către

bugetele locale, dar fiind vorba despre sume prevăzute în legile anuale ale bugetului

de stat, în exercitarea dreptului său de apreciere, M.A.I. avea obligația de a se

încadra în suma maximă prevăzută cu această destinație. Cu alte cuvinte, limita

legală a marjei de apreciere, pe care nu îi era permis să o încalce, era trasată

de nivelul sumelor alocate din bugetul de stat.

Prin urmare, contrar susținerilor

intimatului - reclamant, instanța de fond a pronunțat soluția cu aplicarea

greșită a art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 36/2006, pe care l-a interpretat literal

și scos din contextul său normativ.

3.Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și

al art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul

și va modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii

formulate în contradictoriu cu recurentul - pârât, menținând soluția în ceea ce

privește excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a A.N.R.E. și A.N.R.S.C.,

cerere de chemare în garanție și cererea de intervenție voluntară, aspecte care

nu au fost criticate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.A.I., în prezent M.D.R.A.P., împotriva sentinței nr. 128 din 19

iunie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul

Municipiul Onești în contradictoriu cu M.D.A.P. ca neîntemeiată.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2013 .