ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 820/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată sub nr. 8186/110/2010 la Tribunalul Bacău, reclamantul Municipiul Onești, prin primar, în contradictoriu cu pârâții M.A.I., A.N.R.E., A.N.R.S.C., intervenienta în nume propriu SC T.C.T. SA și chematul în garanție Guvernul României – prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat obligarea pârâților la achitarea valorii de compensare unitară a combustibilului folosit pentru producerea energiei termice, în valoare de 1.659.590 lei. Susține reclamantul că bugetul local al Municipiului Onești, mai are de primit de la bugetul de stat o diferență de 1.659.590 lei și anume 812.461 lei pentru anul 2007 și 847.129 lei pentru anul 2008. Tribunalul Bacău prin Sentința civilă nr. 470 din 7 martie 2012 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Bacău.

Prin întâmpinările formulate de pârâții A.N.R.E. și A.N.R.S.C. invocate excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive. SC T.C.T. SA. a formulat cerere de intervenție în nume propriu și în interesul reclamantului, iar reclamantul a chemat în garanție Guvernul României. 2.Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 128 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Bacău au fost admise excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive formulate de A.N.R.S.C. și A.N.R.E. și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu aceste pârâte, pentru lipsa calității procesuale pasive. Instanța a dispus anularea ca netimbrată a cererii de intervenție în interes propriu și interes alăturat, formulată de SC T.C.T.

SA. De asemenea, a fost respinsă cererea formulată de reclamantă, privind chemarea în garanție a Guvernului României, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca inadmisibilă. Instanța a admis acțiunea reclamantului Municipiul Onești – prin Primar, față de pârâtul M.A.I., în sensul că a fost obligat pârâtul la plata sumei de 1.659.590 lei. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei A.N.R.S.C. București 1.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâtele, cu excepția M.A.I., nu au calitate procesuală pasivă, în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 318/2003, potrivit cărora „ În îndeplinirea atribuțiilor sale, A.N.R.E. colaborează cu ministerele și cu alte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale interesate”, reținând că pârâta A.N.R.E.

alături de A.N.R.S.C. au inițiat Metodologia de stabilire a prețurilor locale de referință și a sumelor necesare pentru compensarea combustibilului folosit pentru energia termică furnizată populației prin sistem centralizat, aprobată prin Ordinul comun al A.N.R.E.și A.N.R.S.C. nr. 21/514/2006 cu modificările și completările ulterioare. Cele două autorități de reglementare au elaborat metodologia de stabilire a prețurilor locale de referință și a sumelor necesare pentru compensarea combustibilului folosit pentru energia termică furnizată populației prin sistem centralizat în aplicarea și executarea dispozițiilor art. 4 alin. (3) din O.G.

nr. 36/2006, care statuează că: „ (3) Autoritățile de reglementare competente vor elabora, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, metodologiile de determinare a sumelor necesare prevăzute la alin. (1). Pe baza acestor metodologii autoritățile de reglementare competente vor stabili anual sumele necesare potrivit prevederilor alin. (1)”. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, „A.N.R.S.C. elaborează, stabilește și urmărește aplicarea ansamblului de reglementări obligatorii la nivel național, necesar funcționării pieței de energie termică, în condiții de eficiență, concurență, transparență și protecție a consumatorilor”.

Totodată, conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 36/2006 privind instituirea prețurilor locale de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, A.N.R.S.C. stabilește prețurile locale de referință pentru fiecare localitate. În vederea compensării creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibilii utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației prin sisteme centralizate, pe perioada derulării programului „Termoficare 2006-2015 căldură și confort”, aprobat prin H.G.

nr. 462/2006 pentru aprobarea programului „Termoficare 2006-2015 căldură și confort” și înființarea Unității de Management al proiectului, republicată, se acordă operatorilor economici care prestează serviciile de producție, transport, distribuție și furnizare a energiei termice destinate populației sume din bugetele locale, inclusiv din sume transferate bugetelor locale de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor potrivit art. 4 alin. ( 1) din O.G. 36/2006. Instanța de primă jurisdicție a reținut că obligația de a vira sumele de bani conform H.G. nr. 462/2006 revenea M.A.I., iar prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta face referire la modul de alocare a sumelor, respectiv diferența dintre prețul de producere, transport, distribuție și furnizarea energiei termice livrate populației și prețurile locale de referință, fără a contesta însă, în mod concret, suma solicitată de reclamantă, privind cuantumul acesteia.

Referitor la cererea de intervenție în interes alăturat și în nume propriu, instanța a dispus citarea SC T.C.T. SA, cu mențiunea de a depune taxa de timbru prevăzută de lege, respectiv 20.704,9 lei și 5 lei timbru judiciar, iar intervenienta, deși legal citată, nu a îndeplinit această cerință prevăzută de Legea nr. 146/1997 completată și republicată. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța a respins ca inadmisibilă cererea, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite cerințele art. 60 1 C. proc. civ. În temeiul art. 274 C. proc. civ., a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei A.N.R.S.C. București cheltuieli de judecată justificate de aceasta, respectiv c/val. transport.

Pe cale de consecință, față de cele mai sus menționate, instanța, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive formulată de A.N.R.S.C. și A.N.R.E. și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, pentru lipsa calității procesuale pasive. Instanța a anulat ca netimbrată cererea în interes propriu și interes alăturat, formulată de SC T.C.T. SA și a respins cererea formulată de reclamantă privind chemarea în garanție, ca inadmisibilă. A fost admisă acțiunea reclamantei față de pârâtul M.A.I. a fost obligat acesta la plata sumei de 1.659.590 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată către A.N.R.S.C. București. 3. Recursul declarat împotriva sentinței Pârâtul M.A.I.

a atacat cu recurs sentința menționată, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În motivarea căii de atac, recurentul – pârât a făcut o expunere a cadrului normativ aplicabil litigiului și a conchis că, în condițiile în care modul de finanțare și acordare a compensațiilor creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibilii utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației prin sisteme centralizate este strict reglementat de lege, nu este justificată obligația stabilită în sarcina sa prin hotărârea judecătorească.

A mai arătat că, din analiza actelor normative în domeniu, rezultă fără echivoc că, în principal, obligația privind asigurarea populației cu energie termică, cât și subvenționarea acestui serviciu revine autorității administrației publice locale, care, potrivit Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, are dreptul și capacitatea efectivă de a soluționa și de a gestiona serviciile publice în deplină responsabilitate, în numele și în interesul colectivității locale pe care o reprezintă, în condițiile legii. 4. Apărările intimaților 4. 1. Intimata - pârâtă A.N.R.E.

a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat menținerea soluției de admitere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că recurentul – pârât nu a formulat critici sub acest aspect, iar printre atribuțiile prevăzute în art. 11 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 nu se regăsește obligația de a acorda operatorilor economici care prestează serviciile de producție, transport, distribuție și furnizare a energiei termice destinate populației sume privind compensarea unitară a combustibilului folosit pentru producerea energiei termice. 4. 2. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata – pârâtă A.N.R.S.C. a solicitat, la rândul său, menținerea dispoziției referitoare la admiterea calității procesuale pasive, arătând, în esență, că singura atribuție a A.N.R.S.C., conform art. 4 alin. (3) din O.G.

nr. 36/2006, este aceea de a stabili valoarea maximă de 45% din valoarea combustibilului, valoare care se comunică ministerului de resort, care urmează să o propună în proiectul de buget de stat. 4. 3.Intimatul - reclamant Municipiul Onești nu a formulat întâmpinare conform art. 308 C. proc. civ., dar a depus la dosar concluzii scrise, prin care a arătat, pe de o parte, că în recursul declarat de M.A.I. nu se regăsește nicio critică de nelegalitate a sentinței, motiv pentru care instanța de recurs trebuie să îl constate nul, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 304 1 C. proc. civ. Pe de altă parte, a arătat că instanța de fond a dezlegat corect și legal chestiunile de drept privind obligația ministerului pârât de a transfera sumele necesare, potrivit art. 4 alin. (1) din O.G.

nr. 36/2006, privind instituirea prețurilor locale de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, natura și existența debitului rezultând din înscrisurile depuse la dosarul de fond. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Cu privire la regularitatea exercitării recursului Verificând în prealabil, regularitatea exercitării căii de atac, Înalta Curte constată că recursul se încadrează în prevederile art. 304 1 C. proc. civ., fiind exercitat împotriva unei sentințe care nu este susceptibilă de apel, conform art. 20 din Legea nr. 554/2004, iar recurentul – pârât a indicat motivele pentru care solicită reformarea sentinței. Prin urmare, vor fi înlăturate apărările privind nulitatea recursului, în raport cu prevederile art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., formulate de intimatul - reclamant. 2. Cu privire la fondul cauzei Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul - pârât și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Potrivit art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 36/2006, în forma aplicabilă raportului juridic dedus judecății „ în vederea compensării creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibili utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației prin sisteme centralizate pe perioada derulării programului „termoficare 2006-2009 calitate și eficiență” aprobat prin H.G. nr. 462/2006, se acordă furnizorilor de energie termică sume din bugetele locale.Aceste sume se transferă bugetelor locale de la bugetul de stat prin Ministerul Administrației și Internelor”.

Metodologia de stabilire a prețurilor locale de referință și a sumelor necesare pentru compensarea combustibilului folosit pentru energia termică furnizată populației prin sisteme necentralizate a fost aprobată prin Ordinul nr. 21/514/2006, emis în comun de A.N.R.E. și A.N.R.S.C., în temeiul art. 4 alin. (3) din O.G.

nr. 36/2006, potrivit căruia „ Autoritățile de reglementare competente vor elabora în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe metodologiile de determinare a sumelor necesare prevăzute la alin. (1). Pe baza acestor metodologii, autoritățile de reglementare competente vor stabili anual sumele necesare potrivit prevederilor alin. (1).” Așa cum rezultă din expunerea rezumativă cuprinsă la pct. I din prezenta decizie, Municipiul Onești a solicitat obligarea pârâților la plata unei sume reprezentând diferența dintre valoarea de compensare cuvenită de la bugetul de stat, calculată pe baza prețului local de referință stabilit prin decizii ale autorității competente în domeniul energiei, și valoarea acordată efectiv de la bugetul de stat prin ordine ale M.A.I., pentru anii 2007 și 2008. Unicul argument care poate fi identificat în considerentele sentinței Curții de apel, în fundamentarea soluției de admitere a acțiunii în contradictoriu cu M.A.I., este acela că, în baza art. 4 alin. (1) din O.G.

nr. 36/2006, obligația de a vira sumele necesare revine Ministerului, care prin întâmpinarea depusă la dosar face referire la modul de alocare a sumelor, respectiv diferența dintre prețul de producere, transport, distribuție și furnizarea energiei termice livrate populații și prețurile locale de referință, fără a contesta însă, în mod concret, suma solicitată de reclamantă. Din cuprinsul întâmpinării depuse la fondul cauzei, al motivelor de recurs și al înscrisurilor depuse la dosarul primei instanțe, rezultă însă că apărarea principală a M.A.I. a fost aceea că, potrivit legii, sumele destinate compensării sunt alocate din bugetul de stat, prin legile anuale ale bugetului, sarcina ministerului fiind numai aceea de a le transfera bugetelor locale, în limita maximă de 45% din costurile determinate.

Prin adresa nr. 25850 din 4 noiembrie 2010, M.A.I. a comunicat Primăriei Municipiului Onești că a întreprins numeroase demersuri în anii 2007,2008 și 2009 pentru alocarea integrală a sumelor necesare compensării creșterilor neprevizionate ale prețurilor combustibililor pentru producerea energiei termice destinate populației conform prevederilor O.G. nr. 36/2006, însă de fiecare dată, cu ocazia rectificărilor bugetare, sumele au fost aprobate în funcție de posibilități, sub nivelul solicitat, calculat de către A.N.R.S.C. Într-adevăr, Înalta Curte constată că art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 36/2006 conferă ministerului de resort o marjă de apreciere în ceea ce privește alocarea, repartizarea sumelor către bugetele locale, dar fiind vorba despre sume prevăzute în legile anuale ale bugetului de stat, în exercitarea dreptului său de apreciere, M.A.I.

avea obligația de a se încadra în suma maximă prevăzută cu această destinație. Cu alte cuvinte, limita legală a marjei de apreciere, pe care nu îi era permis să o încalce, era trasată de nivelul sumelor alocate din bugetul de stat. Prin urmare, contrar susținerilor intimatului - reclamant, instanța de fond a pronunțat soluția cu aplicarea greșită a art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 36/2006, pe care l-a interpretat literal și scos din contextul său normativ. 3.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu recurentul - pârât, menținând soluția în ceea ce privește excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a A.N.R.E.

și A.N.R.S.C., cerere de chemare în garanție și cererea de intervenție voluntară, aspecte care nu au fost criticate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.A.I., în prezent M.D.R.A.P., împotriva sentinței nr. 128 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Onești în contradictoriu cu M.D.A.P. ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2013 .