ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2726/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul Municipiul Onești a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

A.N.R.S.C.U.P., anularea art. 6 și 7 din decizia din 4 decembrie 2009 emisă de

pârâtă cu privire la stabilirea prețului local de referință pentru municipiul

Onești.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut că instituirea unei obligații în sarcina

autorităților locale de a suporta diferența de preț dintre suma maximă și suma

efectiv alocată de la bugetul de stat pentru compensarea combustibilului

utilizat la producerea energiei termice furnizate populației prin sisteme

centralizate constituie o încălcare evidentă a principiului autonomiei locale.

A invocat reclamantul

și excepția de neconstituționalitate a art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 36/2006

privind instituirea prețurilor locale de referință pentru energia termică

furnizată populației prin sisteme centralizate.

Pârâta A.N.R.S.C.U.P.

a ridicat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neformularea în termen a

plângerii prealabile.

de Apel

Prin Sentința civilă

nr. 100 din data de 29 septembrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția

inadmisibilității acțiunii și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului

Municipiul Onești ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că prin decizia din 4 decembrie 2009 emisă de

A.N.R.S.C.U.P. a fost stabilit prețul local de referință pentru municipiul

Onești de 49,24 RON/Gj (206,17 RON/Gcal), inclusiv T.V.A., cu subvenția unitară

propusă de autoritatea administrației publice locale pentru energia termică

furnizată populației prin sisteme centralizate, în scopul încălzirii

locuințelor și al preparării apei calde menajere. A fost stabilită compensarea

unitară de 17,72 RON/Gj (74,20 RON/Gcal) inclusiv T.V.A. pentru combustibilul

folosit pentru producerea energiei termice furnizată populației prin sisteme

centralizate.

Decizia nr. 133/2009

a cărei anulare parțială se solicită i-a fost comunicată reclamantului la data

de 8 decembrie 2010, iar acesta a formulat plângere prealabilă, solicitând

revocarea art. 6 și 7 din acest act la data de 14 mai 2010.

Curtea a constatat,

pe de o parte, că decizia atacată nu are caracterul unui act normativ, ci este

emisă în considerarea art. 20 din Ordinul nr. 21/514/2006, într-un raport

juridic reglementat de acest act normativ ce privește autoritatea administrativă

publică locală și autoritatea de reglementare, iar, pe de altă parte,

reclamantul a formulat plângerea prealabilă peste termenul prevăzut de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs în termenul legal reclamantul Municipiul Onești,

solicitând casarea acesteia pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul a susținut

că instanța de fond a calificat în mod eronat actul supus examinării instanței

ca act administrativ individual, în condițiile în care acesta are caracterul

unui act normativ, fiind de aplicabilitatea generală, apt să producă efecte

juridice la nivelul întregii comunități locale și că, pe de altă parte, în

cauză nu a fost îndeplinită condiția privind comunicarea actului administrativ

beneficiarilor, pentru a putea fi incident termenul de prescripție a

parcurgerii procedurii prealabile.

Înaltei Curți asupra recursului formulat

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte

constată recursul nefondat, și urmează a-l respinge, pentru considerentele ce

vor fi expuse în continuare.

Distincția esențială

între un act administrativ normativ și un act administrativ individual constă

în aceea că primul are o aplicabilitate generală, asupra unui număr

nedeterminat de persoane, pe când cel de-al doilea produce efecte asupra unui

număr relativ restrâns și determinat de subiecți de drept.

Decizia din 04

decembrie 2009, emisă de către președintele A.N.R.S.C. are ca obiect stabilirea

prețului local de referință pentru energia termică pentru Municipiul Onești,

fiind emis în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 36/2006, cu

modificările și completările ulterioare și ale Ordinului comun A.N.R.E. și

A.N.R.S.C. nr. 21/514/2006, și instituie o serie de obligații, în mod direct,

cu privire la aprobarea prețului, calcularea și asigurarea subvenției de la

bugetul local, în sarcina autorității administrației publice locale a

Municipiului Onești.

În aceste condiții,

calificarea deciziei din 04 decembrie 2009 ca act administrativ individual, așa

cum a apreciat instanța de fond, este corectă.

Sub aspectul

incidenței dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte

constată că, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, decizia

contestată a fost comunicată recurentului la data de 08 decembrie 2009, iar

acesta a formulat plângere prealabilă la data de 14 mai 2010, peste termenul de

30 de zile prevăzut de textul normativ indicat.

În speță recurenta nu

a făcut dovada existenței vreunor motive temeinice, de natură a determina

aplicarea art. 7 alin. (7) teza I din Legea nr. 554/2005.

În aceste condiții,

în mod corect a reținut instanța de fond inadmisibilitatea acțiunii

reclamantului-recurent.

Susținerile

recurentului privind necomunicarea actului administrativ beneficiarilor

acestuia, identificați ca fiind cetățenii Municipiului Onești, aspect de natură

a afecta începerea curgerii termenului prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, sunt neîntemeiate, întrucât în speță se discută curgerea acestui

termen față de recurent, titular prezent al acțiunii, raportat la momentul în

care acesta a luat cunoștință de conținutul actului contestat.

Pentru aceste

considerente și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și ale

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul

formulat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de către Municipiul Onești, prin Primar, împotriva Sentinței civile

nr. 100 din data de 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2011.