ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2726/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Onești a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.S.C.U.P., anularea art. 6 și 7 din decizia din 4 decembrie 2009 emisă de pârâtă cu privire la stabilirea prețului local de referință pentru municipiul Onești. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că instituirea unei obligații în sarcina autorităților locale de a suporta diferența de preț dintre suma maximă și suma efectiv alocată de la bugetul de stat pentru compensarea combustibilului utilizat la producerea energiei termice furnizate populației prin sisteme centralizate constituie o încălcare evidentă a principiului autonomiei locale.

A invocat reclamantul și excepția de neconstituționalitate a art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 36/2006 privind instituirea prețurilor locale de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate. Pârâta A.N.R.S.C.U.P. a ridicat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neformularea în termen a plângerii prealabile. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința civilă nr. 100 din data de 29 septembrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului Municipiul Onești ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia din 4 decembrie 2009 emisă de A.N.R.S.C.U.P.

a fost stabilit prețul local de referință pentru municipiul Onești de 49,24 RON/Gj (206,17 RON/Gcal), inclusiv T.V.A., cu subvenția unitară propusă de autoritatea administrației publice locale pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, în scopul încălzirii locuințelor și al preparării apei calde menajere. A fost stabilită compensarea unitară de 17,72 RON/Gj (74,20 RON/Gcal) inclusiv T.V.A. pentru combustibilul folosit pentru producerea energiei termice furnizată populației prin sisteme centralizate.

Decizia nr. 133/2009 a cărei anulare parțială se solicită i-a fost comunicată reclamantului la data de 8 decembrie 2010, iar acesta a formulat plângere prealabilă, solicitând revocarea art. 6 și 7 din acest act la data de 14 mai 2010. Curtea a constatat, pe de o parte, că decizia atacată nu are caracterul unui act normativ, ci este emisă în considerarea art. 20 din Ordinul nr. 21/514/2006, într-un raport juridic reglementat de acest act normativ ce privește autoritatea administrativă publică locală și autoritatea de reglementare, iar, pe de altă parte, reclamantul a formulat plângerea prealabilă peste termenul prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termenul legal reclamantul Municipiul Onești, solicitând casarea acesteia pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Recurentul a susținut că instanța de fond a calificat în mod eronat actul supus examinării instanței ca act administrativ individual, în condițiile în care acesta are caracterul unui act normativ, fiind de aplicabilitatea generală, apt să producă efecte juridice la nivelul întregii comunități locale și că, pe de altă parte, în cauză nu a fost îndeplinită condiția privind comunicarea actului administrativ beneficiarilor, pentru a putea fi incident termenul de prescripție a parcurgerii procedurii prealabile. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului formulat Examinând cauza prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată recursul nefondat, și urmează a-l respinge, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Distincția esențială între un act administrativ normativ și un act administrativ individual constă în aceea că primul are o aplicabilitate generală, asupra unui număr nedeterminat de persoane, pe când cel de-al doilea produce efecte asupra unui număr relativ restrâns și determinat de subiecți de drept. Decizia din 04 decembrie 2009, emisă de către președintele A.N.R.S.C. are ca obiect stabilirea prețului local de referință pentru energia termică pentru Municipiul Onești, fiind emis în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 36/2006, cu modificările și completările ulterioare și ale Ordinului comun A.N.R.E. și A.N.R.S.C. nr. 21/514/2006, și instituie o serie de obligații, în mod direct, cu privire la aprobarea prețului, calcularea și asigurarea subvenției de la bugetul local, în sarcina autorității administrației publice locale a Municipiului Onești.

În aceste condiții, calificarea deciziei din 04 decembrie 2009 ca act administrativ individual, așa cum a apreciat instanța de fond, este corectă. Sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, decizia contestată a fost comunicată recurentului la data de 08 decembrie 2009, iar acesta a formulat plângere prealabilă la data de 14 mai 2010, peste termenul de 30 de zile prevăzut de textul normativ indicat. În speță recurenta nu a făcut dovada existenței vreunor motive temeinice, de natură a determina aplicarea art. 7 alin. (7) teza I din Legea nr. 554/2005. În aceste condiții, în mod corect a reținut instanța de fond inadmisibilitatea acțiunii reclamantului-recurent.

Susținerile recurentului privind necomunicarea actului administrativ beneficiarilor acestuia, identificați ca fiind cetățenii Municipiului Onești, aspect de natură a afecta începerea curgerii termenului prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sunt neîntemeiate, întrucât în speță se discută curgerea acestui termen față de recurent, titular prezent al acțiunii, raportat la momentul în care acesta a luat cunoștință de conținutul actului contestat. Pentru aceste considerente și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul formulat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către Municipiul Onești, prin Primar, împotriva Sentinței civile nr. 100 din data de 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.