ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2957/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2957/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Bacău, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, Municipiul

Onești a chemat în judecată Administrația Finanțelor

Publice Bacău și D.G.F.P. Bacău, solicitând:

- anularea Deciziei nr. 6 din 11

martie 2008 privind soluționarea contestației, respectiv a Deciziei nr.

2 din 10 decembrie 2007 privind angajarea răspunderii solidare cu

debitoarea SC T. SRL Onești a persoanei juridice de drept public –

Municipiul Onești;

- suspendarea executării silite

a Deciziei nr. 2 din 10 decembrie 2007 conform art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii s-a arătat

că Decizia nr. 2 din 10 decembrie 2007 este nelegală deoarece nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 C. proc. fisc. pentru

antrenarea răspunderii solidare.

S-a invocat faptul că unitatea

administrativ-teritorială este persoană juridică de drept public

și nu poate face obiectul dispozițiilor art. 27 C. proc. fisc.,

aceasta nu a dobândit cu rea credință de la debitoarea SC T. SRL

niciun bun, iar bunurile ce au fost trecute din patrimoniul SC T. SRL, potrivit

Hotărârii C.L. Onești nr. 32/2006, sunt bunuri care aparțin

domeniului public al municipiului Onești.

S-a solicitat și suspendarea

deciziei atacate deoarece există o pagubă iminentă adusă

bugetului local, iar executarea silită a bugetului local afectează

comunitatea locală.

Prin sentința civilă nr. 147

din 23 octombrie 2009, Curtea de Apel Bacău a respins excepția lipsei

calității procesuale invocată de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Bacău, a luat act de renunțarea la cererea de

suspendare a executării actelor contestate, a admis acțiunea

formulată de reclamantul „Municipiul Onești, prin primar, în

contradictoriu cu pârâții: Administrația Finanțelor Publice

pentru Contribuabili Mijlocii Bacău, Direcția Generală a

Finanțelor Publice Bacău, SC T. SRL Onești, cu sediul în

Onești, județul Bacău, prin administrator judiciar L.C.H. SPRL

Bacău, și SC T.C.T. SA Onești, în sensul că a anulat

decizia nr. 6 din 11 martie 2008, și, în consecință, a anulat în

parte decizia nr. 2 din 10 decembrie 2007, înlăturând răspunderea

Municipiului Onești.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență,

următoarele:

Referitor la excepția

calității procesuale pasive a D.G.F.P. Bacău aceasta a fost

respinsă pentru că Decizia nr. 2/2007 a fost emisă de

Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii,

însă a fost aprobată de directorul executiv al D.G.F.P. Bacău

și avizată de Biroul Juridic al D.G.F.P. Bacău.

Prin sentința nr. 179 din 4

februarie 2009, pronunțată în dosarul nr. 6045/110/2008, Tribunalul

Bacău a respins excepția de nelegalitate a H.C.L. Onești nr. 32

din 30 mai 2006, reținând că prin această hotărâre s-a

dispus trecerea centralelor termice în domeniul public al Municipiului

Onești conform H.G. nr. 104/2003, ale Legii nr. 213/1998, Legii nr. 51/2006

și art. 113 lit. g), art. 196

1

și art. 207 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990, sentința

care a rămas irevocabilă.

Instanța a constat că prin

decizia nr. 2 din 10 decembrie 2007 emisă de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Bacău – Administrația Finanțelor Publice

pentru Contribuabili Mijlocii, s-a dispus antrenarea răspunderii solidare

a Municipiului Onești și SC T.C.T. SA Onești cu debitoarea SC T.

SRL

S-a reținut de către

instanța de fond că SC T. SRL s-a înființat prin H.G. nr. 104/2002

privind transmiterea unor centrale electrice și de termoficare din

domeniul privat al statului și din patrimoniul SC T.E. SA București

în domeniul public al unor unități administrativ-teritoriale și

în administrarea consiliilor locale.

A mai arătat instanța de

fond că pentru recuperarea datoriilor restante ale SC T. SRL s-au emis

somații, s-a instituit sechestru asupra bunurilor ce au făcut

obiectul H.C.L. nr. 32/2006, însă măsurile de executare silită

nu au putut fi continuate întrucât prin sentința nr. 353/2007 s-a deschis

procedura de insolvență a SC T. SRL, iar o parte din salariații SC

T. SRL au fost preluați de SC T.C.T. SA.

Totodată, s-a reținut în

considerentele sentinței atacate că SC T.C.T. SA Onești are ca

asociat unic Consiliul Local Onești, ca și SC T. SRL Onești,

consiliul local deținând controlul ambelor societăți, care

desfășoară efectiv aceeași activitate.

În cauză s-a constatat că

organul fiscal a apreciat cesionarea serviciului de distribuire a energiei

electrice către SC T.C.T. SA ca fiind o împrejurare de natură a face

incidente dispozițiile art. 27 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 92/2003,

faptul că SC T.C.T. SA a preluat salariații SC T. SRL face incidente dispozițiile

art. 27 alin. (2) pct. 2, iar prin decizia de atragere a răspunderii

că sunt întrunite și elementele de la art. 27 alin. (1) lit. b)

și alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 92/2003.

Instanța a observat că

împotriva deciziei nr. 2 din 2 octombrie 2007 a formulat contestație

Municipiul Onești, invocând nulitatea actului administrativ, motivat de

faptul că este o persoană de drept public care nu are calitatea de

subiect de drept procesual fiscal, iar organul fiscal, soluționând

contestația la data de 11 martie 2008, reține aceeași

situație de fapt reținută prin decizia nr. 2/2007,

fără însă a avea în vedere că sentința nr. 353/2007 a

fost modificată prin decizia nr. 155 din 21 februarie 2008 a Curții

de Apel Bacău, în sensul respingerii cererii de deschidere a

insolvenței SC T. SRL

Instanța de fond a apreciat

că nu este întrunită condiția prevăzută de art. 27 alin.

(1) lit. a) C. proc. fisc. care prevede că răspund solidar persoanele

fizice sau juridice care, în cei trei ani anteriori datei

insolvabilității, cu rea credință dobândesc în orice mod

active de la debitori care astfel își provoacă insolvabilitatea,

deoarece prin H.C.L. Onești nr. 32/2006 s-a dispus trecerea centralelor de

cartier în domeniul public, iar legalitatea acestei hotărâri a fost stabilită

de instanță, iar bunurile trecute din patrimoniul debitoarei SC T.

SRL Onești sunt bunuri care aparțin domeniului public al municipiului

Onești, fiind prin natura și distincția lor de interes public,

iar acestea nu au fost în proprietatea debitoarei ci au fost doar în

administrarea acesteia.

Nici condițiile prevăzute

de art. 27 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc. nu au fost considerate ca

îndeplinite pentru că dacă nu a existat o înstrăinare a

bunurilor, nici de o ascundere nu poate fi vorba, mai ales că organele

fiscale au instituit sechestru asupra mai multor bunuri.

S-a mai reținut că nu se

poate considera că o persoană de drept public poate acționa cu

rea credință, iar organul fiscal chiar a făcut confuzie între

unitatea administrativ-teritorială (municipiul Onești) și

Consiliul Local care este un organ deliberativ.

Instanța de fond a considerat

că nu sunt incidente dispozițiile art. 27 alin. (2) C. proc. fisc.,

chiar dacă ambele societăți (SC T. SRL și SC T.C.T. SA) au

ca asociat unic C.L. Onești pentru că trecerea bunurilor în domeniul

public nu se circumscrie noțiunii de „dobândire cu orice titlu a dreptului

de proprietate” și nici nu s-a făcut dovada că activele preluate

reprezintă cel puțin jumătate din activele dobânditorului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru

Contribuabilii Mijlocii Bacău.

În motivele de recurs se arată

că la emiterea deciziei nr. 2 din 10 decembrie 2007 s-a avut în vedere

faptul că prin H.C.L. nr. 32 din 30 mai 2006 s-a dispus trecerea cu titlu

gratuit din patrimoniul SC T. SRL (la care asociat unic este Municipiul

Onești) în domeniul public al municipiului Inești, cu titlu gratuit,

a unor bunuri imobile, fiind generată astfel ajungerea debitoarei SC T.

SRL în stare de insolvabilitate.

În calitatea sa de acționar

unic al debitoarei SC T. SRL Onești, reclamantul municipiul Onești,

prin organul deliberator din cadrul unității

administrativ-teritoriale, Consiliul Local Onești, a emis H.C.L.

Onești nr. 32/2006 prin care au fost transmise cu titlu gratuit bunurile

imobile în domeniul public al municipiului Onești, bunuri care se aflau în

patrimoniul debitoarei și făceau parte din capitalul social al

acesteia.

Se consideră că sunt

îndeplinite astfel condițiile prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. b)

și alin. (2) lit. a) C. proc. fisc.

S-a apreciat că sunt

îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 27 alin. (2) pct. b)

C. proc. fisc., deoarece până la 30 octombrie 2006 SC T. SRL a produs

și distribuit energie electrică și apă caldă în

municipiul Onești, activitate cesionată prin negociere directă

începând cu 1 noiembrie 2006 către SC T.C.T. SA Onești, de către

asociatul unic la cele două societăți, respectiv C.L.

Onești.

Condiția de atragere a

răspunderii solidare prevăzută de art. 27 alin. (2) pct. c) C.

proc. fisc. se apreciază că este îndeplinită pentru că,

începând cu 1 decembrie 2006, activitatea de la SC T.C.T. SA a fost

realizată de către salariați angajați cu contracte

individuale de muncă provenind de la SC T. SRL.

Reaua-credință a

reclamantei este dovedită de faptul transmiterii din capitalul social al

debitoarei SC T. SRL în domeniul public a bunurilor imobile cu valoare

însumată de 4.586.090 lei ce s-a făcut cu titlu gratuit, generând

astfel insolvabilitatea și, ulterior, insolvența SC T. SRL, iar

această societate face obiectul procedurii de insolvență în

dosarul nr. 5341/110/2008 aflat pe rolul Tribunalului Bacău.

S-a solicitat admiterea recursului,

modificarea sentinței și respingerea acțiunii formulate de

către municipiul Onești ca neîntemeiate.

Intimatul Municipiul Onești a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

După examinarea motivelor de

recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul pentru următoarele considerente:

Prin actele atacate în fața

instanței de fond a fost angajată răspunderea solidară cu

debitoarea SC T. SRL Onești și a reclamantului Municipiul

Onești, reținându-se incidența dispozițiilor art. 27 alin.

(1) lit. b) și art. 27 alin. (2) lit. a), b) și c) C. proc. fisc.

Potrivit art. 27 alin. (1) lit. b) C.

proc. fisc. „Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului

declarat insolvabil răspund solidar următoarele persoane: b)

administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane

care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin

înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice

formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia”, iar

conform art. 27 alin. (2) C. proc. fisc. „Persoana juridică răspunde

solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile prezentului cod sau

declarat insolvent dacă, direct sau indirect, controlează, este

controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă

desfășoară efectiv aceeași activitate sau aceleași

activități ca și debitorul și dacă este

îndeplinită cel puțin una din următoarele condiții: a)

dobândește, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active

corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active

reprezintă cel puțin jumătate din valoarea contabilă

netă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului; b) are raporturi

comerciale contractuale cu clienții și/ sau furnizorii, alții

decât cei de utilități care, în proporție de cel puțin

jumătate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul; c) are

raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel

puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai

debitorului”.

Organele fiscale au considerat

că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul de

procedură fiscală privind angajarea răspunderii solidare

deoarece prin H.C.L. Onești nr. 32 din 30 mai 2006 a avut loc diminuarea

capitalului social al SC T. SRL de la suma de 4.586.090 lei la 2.500 lei,

decizie luată de C.L. Onești în calitate de acționar unic

și au fost trecute centrala termică C.E.T. Onești, centralele

termice de cartier și rețelele aferente de termoficare în domeniul

public al municipiului Onești, dar mijloacele fixe au fost lăsate în

continuare în administrarea SC T. SRL Onești.

Prin Hotărârea C.L. Onești

nr. 32 din 30 mai 3006 au fost trecute cu titlu gratuit în domeniul public al

municipiului Onești mijloacele fixe indicate mai sus.

Referitor la îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. b) și art. 27 alin.

(2) lit. a) C. proc. fisc., prin raportare la H.C.L. Onești nr. 32/2006,

instanța de recurs constată că susținerile din recurs sunt

nefondate.

Mai întâi, nelegalitatea H.C.L.

Onești nr. 32/2006 a fost analizată și prin sentința

civilă nr. 179/2009 a Curții de Apel Bacău a fost respinsă

excepția de nelegalitate invocată de organele fiscale.

Atâta timp cât această

hotărâre s-a stabilit că a fost emisă cu respectarea legii,

bunurile trecute în domeniul public fiind bunuri care prin natura și

destinația lor sunt de interes public, bunuri care nu au fost

niciodată proprietatea debitoarei SC T. SRL Onești ci numai în

administrarea acesteia, este greu de admis că suntem în prezența unei

„înstrăinări” sau „ascunderi cu rea-credință”.

Prin trecerea, chiar cu titlu

gratuit, nu se poate spune că bunurile aflate în administrarea debitoarei

au fost „înstrăinate” de către municipiul Onești și cu atât

mai puțin să poate fi în discuție o „ascundere” cu

rea-credință, mai ales că organele fiscale au instituit

sechestru asupra bunurilor.

Nici în privința îndeplinirii

condițiilor prevăzute de art. 27 alin. (2) lit. b) și c) C.

proc. fisc. susținerile recurentei nu sunt fondate.

Așa cum chiar în motivele de

recurs se arată, „raporturi comerciale contractuale cu clienții

și/ sau furnizorii debitoarei” are SC T.C.T. SA Onești, nu municipiul

Onești, iar societatea are antrenată răspunderea

prevăzută de Codul de procedură fiscală alături de SC

T. SRL Onești.

În aceeași situație se

află și antrenarea răspunderii solidare în conformitate cu art. 27

alin. (2) lit. c) C. proc. fisc., respectiv pentru că municipiul

Onești ar avea raporturi de muncă sau civile de prestări

servicii cu cel puțin jumătate din angajații sau prestatorii de

servicii ai debitorului, pentru că datele prezentate se referă la SC

T.C.T. SA Onești, dar aceasta nu este un motiv de antrenarea

răspunderii municipiului Onești.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312

C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins

recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii

Bacău împotriva sentinței civile nr. 147 din 23 octombrie 2009 a

Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.