ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2957/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, Municipiul Onești a chemat în judecată Administrația Finanțelor Publice Bacău și D.G.F.P. Bacău, solicitând: - anularea Deciziei nr. 6 din 11 martie 2008 privind soluționarea contestației, respectiv a Deciziei nr. 2 din 10 decembrie 2007 privind angajarea răspunderii solidare cu debitoarea SC T. SRL Onești a persoanei juridice de drept public – Municipiul Onești; - suspendarea executării silite a Deciziei nr. 2 din 10 decembrie 2007 conform art. 15 din Legea nr. 554/2004. În motivarea cererii s-a arătat că Decizia nr. 2 din 10 decembrie 2007 este nelegală deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 C. proc.

fisc. pentru antrenarea răspunderii solidare. S-a invocat faptul că unitatea administrativ-teritorială este persoană juridică de drept public și nu poate face obiectul dispozițiilor art. 27 C. proc. fisc., aceasta nu a dobândit cu rea credință de la debitoarea SC T. SRL niciun bun, iar bunurile ce au fost trecute din patrimoniul SC T. SRL, potrivit Hotărârii C.L. Onești nr. 32/2006, sunt bunuri care aparțin domeniului public al municipiului Onești. S-a solicitat și suspendarea deciziei atacate deoarece există o pagubă iminentă adusă bugetului local, iar executarea silită a bugetului local afectează comunitatea locală.

Prin sentința civilă nr. 147 din 23 octombrie 2009, Curtea de Apel Bacău a respins excepția lipsei calității procesuale invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău, a luat act de renunțarea la cererea de suspendare a executării actelor contestate, a admis acțiunea formulată de reclamantul „Municipiul Onești, prin primar, în contradictoriu cu pârâții: Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bacău, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău, SC T. SRL Onești, cu sediul în Onești, județul Bacău, prin administrator judiciar L.C.H. SPRL Bacău, și SC T.C.T. SA Onești, în sensul că a anulat decizia nr. 6 din 11 martie 2008, și, în consecință, a anulat în parte decizia nr. 2 din 10 decembrie 2007, înlăturând răspunderea Municipiului Onești.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Referitor la excepția calității procesuale pasive a D.G.F.P. Bacău aceasta a fost respinsă pentru că Decizia nr. 2/2007 a fost emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, însă a fost aprobată de directorul executiv al D.G.F.P. Bacău și avizată de Biroul Juridic al D.G.F.P. Bacău. Prin sentința nr. 179 din 4 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr. 6045/110/2008, Tribunalul Bacău a respins excepția de nelegalitate a H.C.L. Onești nr. 32 din 30 mai 2006, reținând că prin această hotărâre s-a dispus trecerea centralelor termice în domeniul public al Municipiului Onești conform H.G.

nr. 104/2003, ale Legii nr. 213/1998, Legii nr. 51/2006 și art. 113 lit. g), art. 196 1 și art. 207 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990, sentința care a rămas irevocabilă. Instanța a constat că prin decizia nr. 2 din 10 decembrie 2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău – Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, s-a dispus antrenarea răspunderii solidare a Municipiului Onești și SC T.C.T. SA Onești cu debitoarea SC T. SRL S-a reținut de către instanța de fond că SC T. SRL s-a înființat prin H.G. nr. 104/2002 privind transmiterea unor centrale electrice și de termoficare din domeniul privat al statului și din patrimoniul SC T.E. SA București în domeniul public al unor unități administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale.

A mai arătat instanța de fond că pentru recuperarea datoriilor restante ale SC T. SRL s-au emis somații, s-a instituit sechestru asupra bunurilor ce au făcut obiectul H.C.L. nr. 32/2006, însă măsurile de executare silită nu au putut fi continuate întrucât prin sentința nr. 353/2007 s-a deschis procedura de insolvență a SC T. SRL, iar o parte din salariații SC T. SRL au fost preluați de SC T.C.T. SA. Totodată, s-a reținut în considerentele sentinței atacate că SC T.C.T. SA Onești are ca asociat unic Consiliul Local Onești, ca și SC T. SRL Onești, consiliul local deținând controlul ambelor societăți, care desfășoară efectiv aceeași activitate. În cauză s-a constatat că organul fiscal a apreciat cesionarea serviciului de distribuire a energiei electrice către SC T.C.T.

SA ca fiind o împrejurare de natură a face incidente dispozițiile art. 27 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, faptul că SC T.C.T. SA a preluat salariații SC T. SRL face incidente dispozițiile art. 27 alin. (2) pct. 2, iar prin decizia de atragere a răspunderii că sunt întrunite și elementele de la art. 27 alin. (1) lit. b) și alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 92/2003.

Instanța a observat că împotriva deciziei nr. 2 din 2 octombrie 2007 a formulat contestație Municipiul Onești, invocând nulitatea actului administrativ, motivat de faptul că este o persoană de drept public care nu are calitatea de subiect de drept procesual fiscal, iar organul fiscal, soluționând contestația la data de 11 martie 2008, reține aceeași situație de fapt reținută prin decizia nr. 2/2007, fără însă a avea în vedere că sentința nr. 353/2007 a fost modificată prin decizia nr. 155 din 21 februarie 2008 a Curții de Apel Bacău, în sensul respingerii cererii de deschidere a insolvenței SC T. SRL Instanța de fond a apreciat că nu este întrunită condiția prevăzută de art. 27 alin. (1) lit. a) C. proc.

fisc. care prevede că răspund solidar persoanele fizice sau juridice care, în cei trei ani anteriori datei insolvabilității, cu rea credință dobândesc în orice mod active de la debitori care astfel își provoacă insolvabilitatea, deoarece prin H.C.L. Onești nr. 32/2006 s-a dispus trecerea centralelor de cartier în domeniul public, iar legalitatea acestei hotărâri a fost stabilită de instanță, iar bunurile trecute din patrimoniul debitoarei SC T. SRL Onești sunt bunuri care aparțin domeniului public al municipiului Onești, fiind prin natura și distincția lor de interes public, iar acestea nu au fost în proprietatea debitoarei ci au fost doar în administrarea acesteia. Nici condițiile prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. b) C. proc.

fisc. nu au fost considerate ca îndeplinite pentru că dacă nu a existat o înstrăinare a bunurilor, nici de o ascundere nu poate fi vorba, mai ales că organele fiscale au instituit sechestru asupra mai multor bunuri. S-a mai reținut că nu se poate considera că o persoană de drept public poate acționa cu rea credință, iar organul fiscal chiar a făcut confuzie între unitatea administrativ-teritorială (municipiul Onești) și Consiliul Local care este un organ deliberativ. Instanța de fond a considerat că nu sunt incidente dispozițiile art. 27 alin. (2) C. proc. fisc., chiar dacă ambele societăți (SC T. SRL și SC T.C.T. SA) au ca asociat unic C.L. Onești pentru că trecerea bunurilor în domeniul public nu se circumscrie noțiunii de „dobândire cu orice titlu a dreptului de proprietate” și nici nu s-a făcut dovada că activele preluate reprezintă cel puțin jumătate din activele dobânditorului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Bacău. În motivele de recurs se arată că la emiterea deciziei nr. 2 din 10 decembrie 2007 s-a avut în vedere faptul că prin H.C.L. nr. 32 din 30 mai 2006 s-a dispus trecerea cu titlu gratuit din patrimoniul SC T. SRL (la care asociat unic este Municipiul Onești) în domeniul public al municipiului Inești, cu titlu gratuit, a unor bunuri imobile, fiind generată astfel ajungerea debitoarei SC T. SRL în stare de insolvabilitate. În calitatea sa de acționar unic al debitoarei SC T. SRL Onești, reclamantul municipiul Onești, prin organul deliberator din cadrul unității administrativ-teritoriale, Consiliul Local Onești, a emis H.C.L.

Onești nr. 32/2006 prin care au fost transmise cu titlu gratuit bunurile imobile în domeniul public al municipiului Onești, bunuri care se aflau în patrimoniul debitoarei și făceau parte din capitalul social al acesteia. Se consideră că sunt îndeplinite astfel condițiile prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. b) și alin. (2) lit. a) C. proc. fisc. S-a apreciat că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 27 alin. (2) pct. b) C. proc. fisc., deoarece până la 30 octombrie 2006 SC T. SRL a produs și distribuit energie electrică și apă caldă în municipiul Onești, activitate cesionată prin negociere directă începând cu 1 noiembrie 2006 către SC T.C.T. SA Onești, de către asociatul unic la cele două societăți, respectiv C.L.

Onești. Condiția de atragere a răspunderii solidare prevăzută de art. 27 alin. (2) pct. c) C. proc. fisc. se apreciază că este îndeplinită pentru că, începând cu 1 decembrie 2006, activitatea de la SC T.C.T. SA a fost realizată de către salariați angajați cu contracte individuale de muncă provenind de la SC T. SRL. Reaua-credință a reclamantei este dovedită de faptul transmiterii din capitalul social al debitoarei SC T. SRL în domeniul public a bunurilor imobile cu valoare însumată de 4.586.090 lei ce s-a făcut cu titlu gratuit, generând astfel insolvabilitatea și, ulterior, insolvența SC T. SRL, iar această societate face obiectul procedurii de insolvență în dosarul nr. 5341/110/2008 aflat pe rolul Tribunalului Bacău.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii formulate de către municipiul Onești ca neîntemeiate. Intimatul Municipiul Onești a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Prin actele atacate în fața instanței de fond a fost angajată răspunderea solidară cu debitoarea SC T. SRL Onești și a reclamantului Municipiul Onești, reținându-se incidența dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. b) și art. 27 alin. (2) lit. a), b) și c) C. proc. fisc. Potrivit art. 27 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc.

„Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil răspund solidar următoarele persoane: b) administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia”, iar conform art. 27 alin. (2) C. proc. fisc.

„Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct sau indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfășoară efectiv aceeași activitate sau aceleași activități ca și debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una din următoarele condiții: a) dobândește, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puțin jumătate din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului; b) are raporturi comerciale contractuale cu clienții și/ sau furnizorii, alții decât cei de utilități care, în proporție de cel puțin jumătate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul; c) are raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului”.

Organele fiscale au considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală privind angajarea răspunderii solidare deoarece prin H.C.L. Onești nr. 32 din 30 mai 2006 a avut loc diminuarea capitalului social al SC T. SRL de la suma de 4.586.090 lei la 2.500 lei, decizie luată de C.L. Onești în calitate de acționar unic și au fost trecute centrala termică C.E.T. Onești, centralele termice de cartier și rețelele aferente de termoficare în domeniul public al municipiului Onești, dar mijloacele fixe au fost lăsate în continuare în administrarea SC T. SRL Onești. Prin Hotărârea C.L. Onești nr. 32 din 30 mai 3006 au fost trecute cu titlu gratuit în domeniul public al municipiului Onești mijloacele fixe indicate mai sus.

Referitor la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. b) și art. 27 alin. (2) lit. a) C. proc. fisc., prin raportare la H.C.L. Onești nr. 32/2006, instanța de recurs constată că susținerile din recurs sunt nefondate. Mai întâi, nelegalitatea H.C.L. Onești nr. 32/2006 a fost analizată și prin sentința civilă nr. 179/2009 a Curții de Apel Bacău a fost respinsă excepția de nelegalitate invocată de organele fiscale. Atâta timp cât această hotărâre s-a stabilit că a fost emisă cu respectarea legii, bunurile trecute în domeniul public fiind bunuri care prin natura și destinația lor sunt de interes public, bunuri care nu au fost niciodată proprietatea debitoarei SC T. SRL Onești ci numai în administrarea acesteia, este greu de admis că suntem în prezența unei „înstrăinări” sau „ascunderi cu rea-credință”.

Prin trecerea, chiar cu titlu gratuit, nu se poate spune că bunurile aflate în administrarea debitoarei au fost „înstrăinate” de către municipiul Onești și cu atât mai puțin să poate fi în discuție o „ascundere” cu rea-credință, mai ales că organele fiscale au instituit sechestru asupra bunurilor. Nici în privința îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 27 alin. (2) lit. b) și c) C. proc. fisc. susținerile recurentei nu sunt fondate. Așa cum chiar în motivele de recurs se arată, „raporturi comerciale contractuale cu clienții și/ sau furnizorii debitoarei” are SC T.C.T. SA Onești, nu municipiul Onești, iar societatea are antrenată răspunderea prevăzută de Codul de procedură fiscală alături de SC T. SRL Onești.

În aceeași situație se află și antrenarea răspunderii solidare în conformitate cu art. 27 alin. (2) lit. c) C. proc. fisc., respectiv pentru că municipiul Onești ar avea raporturi de muncă sau civile de prestări servicii cu cel puțin jumătate din angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului, pentru că datele prezentate se referă la SC T.C.T. SA Onești, dar aceasta nu este un motiv de antrenarea răspunderii municipiului Onești. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Bacău împotriva sentinței civile nr. 147 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.