ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3969/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3969/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, Municipiul Constanța prin

Primar și Primarul Municipiului Constanța au chemat în judecată pârâții

Ministrul Administrației și Internelor și Ministerul Administrației și

Internelor, solicitând anularea Ordinului MAI nr. 178 din 24 august 2011

publicat în M. Of. nr. 599/24.08.2011 și obligarea pârâților de a emite un nou

ordin care să corespundă cerințelor art. 22 din Ordinul nr. 252/2917/2009

pentru aprobarea Schemei de ajutor de stat acordat operatorilor economici care

prestează serviciul de interes economic general de producere, transport,

distribuție și furnizare a energiei termice în sistem centralizat către

populație, ordin pe calea căruia să se dispună în sensul acordării către u.a.t.

Constanța a sumei de 6.566.345,67 lei corespunzător subvenției datorată,

raportat la consumul efectiv de Gcal pentru perioada aprilie - iulie 2011.

de fond

Prin Sentința civilă

nr. 567 din 6 decembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a

contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantului

Municipiul Constanța prin Primar și Primarul Municipiului Constanța în

contradictoriu cu pârâtul Ministrul Administrației și Internelor T.I., ca

nefondată și a fost admisă acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor, fiind obligat acesta la emiterea unui ordin

conform art. 22 din Ordinul nr. 252/2917/2009 prin care să se acorde către

U.A.T. Constanța suma de 5.059.000 lei corespunzătoare subvenției pentru

perioada ianuarie - decembrie 2011.

Totodată, a fost

respins capătul de cerere din acțiunea reclamantului privind anularea Ordinului

M.A.I. nr. 178 din 24 august 2011, ca nefondat și a obligat pârâtul la plata

sumei de 1.620 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a motiva

această soluție, instanța de fond a reținut prevederile art. 1 și 8 din Legea

nr. 554/2004 și că, în cauză, în mod greșit pârâtul M.A.I., deși avea obligația

potrivit O.G. nr. 36/2006 și Ordinului nr. 252/2.917/2009 a acorda U.A.T.

Constanța sume cu titlu de subvenție din cadrul Schemei de ajutor de stat

acordat operatorilor economici care prestează serviciul de interes economic

general de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei termice în

sistem centralizat către populație, nu și-a îndeplinit obligația corespunzător.

Au fost invocate

prevederile art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 36/2006 în vigoare în perioada de

referință, potrivit cărora "în vederea compensării creșterilor

neprevizionate ale prețurilor la combustibilii utilizați pentru producerea

energiei termice furnizate populației prin sisteme centralizate, pe perioada

derulării programului "Termoficare 2006 - 2009 calitate și

eficiență", aprobat prin H.G. nr. 462/2006, se acordă operatorilor

economici care prestează serviciile de producție, transport, distribuție și

furnizare a energiei termice destinate populației sume din bugetele locale,

inclusiv din sume transferate bugetelor locale de la bugetul de stat, prin

bugetul Ministerului Administrației și Internelor", iar alin. (2) din art.

4 prevede că "Valoarea sumelor de la bugetul de stat prevăzute la alin.

(1) va fi de maximum 45% din costurile determinate conform reglementărilor în

vigoare pentru combustibilul propriu folosit pentru producerea energiei termice

destinate populației".

De asemenea au fost

invocate prevederile art. 22 din Ordinul nr. 252 din 16 noiembrie 2009 emis de

Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice în

aplicarea O.U.G. nr. 110/2009 și O.G. nr. 36/2006 și s-a apreciat că regula ce

se desprinde din aceste dispoziții legale, este aceea că (pe lângă împrejurarea

că sumele trebuie acordate) acestea se distribuie proporțional cu cantitatea de

energie termică furnizată populației.

Într-o astfel de

situație, astfel cum rezultă și din raportul de expertiză care a avut în vedere

toate actele normative aplicabile, cantitatea de energie termică aprobată spre

subvenționare de către A.N.R.S.C. (conform ordinului inițial pentru aplicarea

Schemei de subvenție), s-a considerat că este de 600.000 Gcal

Prin raportare și la

Ordinul nr. 47/2011, s-a constatat că reclamanții aveau de primit pentru tot

anul 2011 suma de 46.662.000 lei (sumă aprobată prin Anexa nr. 1 la Ordinul

M.A.I. nr. 47/2011).

În fapt însă,

reclamanții nu au primit decât suma de 41.613.000 lei (10.406.000 lei conform

Ordinului nr. 47/2011 și 31.270.000 lei conform H.G. nr. 1086/2011), prin

Ordinul nr. 178/2011 neacordându-se nici o sumă.

Prin urmare suma ce

se cuvenea a fi acordată reclamanților era de 5.049.000.000 lei (46.662 -

41.613.000 lei), datorată de pârâtul M.A.I. pentru perioada aprilie 2011 -

decembrie 2011, aceasta fiind perioada pentru care M.A.I. are obligația a emite

un ordin conform art. 22 din Ordinul nr. 252/2009 al M.A.I. și M.F., deși

acțiunea este formulată de reclamanți pentru perioada ianuarie - decembrie

2011, oricum suma solicitată fiind datorată pentru întreg anul 2011.

În consecință,

acțiunea a fost admisă în parte și a fost obligat pârâtul M.A.I. să emită un

ordin conform art. 22 din Ordinul nr. 252/2.917/2009 al M.A.I. și M.F. prin

care să se acorde către U.A.T. Constanța suma de 5.059.000 lei corespunzător

subvenției, sumă rezultată din expertiza efectuată în cauză, ce a avut la bază

calcule efectuate conform Ordinului nr. 252/2.917/2009 și Metodologia nr.

21/514 din 20 septembrie 2006.

În ce privește

capătul de cerere din acțiune prin care se solicită anularea Ordinului M.A.I.

nr. 178 din 24 august 2011, acesta a fost respins ca nefondat, întrucât prin

acest act, reclamanților nu le-a fost acordată nici o sumă și anularea acestui

act ar avea consecințe asupra beneficiarilor de sume, ceea ce prin raportare la

admiterea celui de-al doilea capăt de cerere din acțiune, este lipsit de

obiect, acordarea sumelor către beneficiari, nefăcând obiectul judecății.

În ce privește

acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministrul Administrației și Internelor

T.C.I., aceasta a fost respinsă ca nefondată, întrucât reclamanții nu au făcut

dovada că aceasta este persoana care a contribuit la elaborarea și emiterea

actului atacat.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Ministerul Afacerilor Interne, apreciind că soluția

instanței de fond este lipsită de temei legal.

În motivele de recurs

s-a arătat că obligația privind asigurarea populației cu energie termică, cât

și subvenționarea acestui serviciu revine autorităților administrației publice

locale, iar O.G. nr. 36/2006 privind instituirea prețurilor locale de referință

pentru energia termică furnizată populației în sistem centralizat, reprezenta

doar o verigă în acest mecanism, era un act normativ care instituia măsuri de

sprijin pentru unitățile administrației teritoriale care subvenționau prețul la

energia termică facturată populației. Conform art. 4 alin. (2) din acest act

normativ sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat, prin bugetul

M.A.I., puteau fi de maximum 45% din costurile determinate conform

reglementărilor în vigoare pentru combustibilul propriu folosit pentru

producerea energiei termice destinate populației.

A fost criticată

soluția instanței de fond și s-a susținut că sumele maxime pentru compensarea

combustibilului folosit pentru energia termică furnizată populației se

stabilesc potrivit art. 14 și 15 din Metodologia aprobată prin Ordinul comun

nr. 21/514/2006 al Președintelui A.N.R.E. și al A.N.R.S.C., iar cantitatea de

energie termică este doar un indicator în calculul stabilirii maximului

compensărilor serviciului public de alimentare cu energie termică a populației.

Recurentul susține că

soluția instanței de fond nu ține seama de faptul că O.G. nr. 36/2006 a fost

modificată prin O.U.G. nr. 69 din 31 august 2011 iar pentru lunile octombrie,

noiembrie și decembrie 2011 nu a mai existat temeiul legal pentru alocarea de

sume în vederea compensării creșterii neprevizionate a combustibilului utilizat

la producerea energiei termice.

Cu privire la suma de

5.059.000 lei prevăzută în dispozitivul hotărârii s-a arătat că instanța de

fond a omis alte repartizări de sume, alocate prin alte acte normative -

3.000.000 lei, potrivit pct. 8 din Anexa nr. 6 la O.U.G. nr. 61/2012 cu privire

la rectificarea bugetului de stat pe anul 2012; - 24.168.000 lei potrivit pct.

14 din anexa 6 la O.G. nr. 13/2012 cu privire la rectificarea bugetară pe anul

2012.

S-a considerat că

stabilirea în sarcina MAI a obligației de a emite un ordin prin care să acorde

U.A.T. Constanța suma de 5.059.000 lei corespunzător subvenției pentru perioada

ianuarie 2011 - decembrie 2011 este nejustificată din următoarele motive:

- O.U.G. nr. 69/2011

a abrogat, începând cu 1 octombrie 2011 prevederile referitoare la alocarea de

la bugetul de stat a unor sume pentru compensarea creșterii prețurilor la

combustibilii utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației

prin sistem centralizat;

- nu exista această

sumă alocată potrivit legii anuale a bugetului de stat, în bugetul M.A.I.;

- stabilirea valorii

obligației de plată nu a fost calculată corect pentru că s-a raportat la o

cantitate estimată de 600.000 Gcal, dar din adresa din 21 octombrie 2011 a R.

Constanța (avizată de Primăria municipiului Constanța) a rezultat că în

perioada ianuarie - septembrie 2011 cantitatea de energie termică vândută

populației a fost de 379.690 Gcal căreia îi corespunde compensarea

combustibilului de maxim 29.528.491 lei;

- în anii 2011 -

2012, municipiul Constanța a beneficiat de la bugetul de stat pentru achitarea

unor obligații de plată de 44.613 mii lei, respectiv 10.406 mii lei, potrivit

Ordinului M.A.I. nr. 47/2011, 31.207 mii lei, potrivit H.G. nr. 1086/2011,

3.000 lei potrivit O.U.G. nr. 61/2012, fără a fi luate în considerare alocările

prevăzute de O.G. nr. 13/2012.

S-a solicitat, din

oficiu, de către instanță ca recurentul să depună la dosar adresa din 21

februarie 2011 emisă de R. Constanța (avizată de Primăria municipiului

Constanța), adresă care a fost depusă împreună cu adresa din 15 februarie 2012

emisă tot de R. Constanța.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

admite recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a

fost învestită cu soluționarea acțiunii prin care s-a solicitat anularea

Ordinului nr. 178 din 24 august 2011 emis de MAI și obligarea acestuia la

acordarea sumei de 6.566.345,67 lei corespunzător subvenției datorate pentru

perioada aprilie - iulie 2011.

Prin hotărârea

atacată a fost obligat M.A.I. să emită un ordin prin care să se acorde U.A.T.

Constanța suma de 5.059.000 lei corespunzător subvenției pentru perioada

ianuarie - decembrie 2011, însă soluția pronunțată de instanța de fond este

nelegală.

Atât instanța de fond

cât și reclamanta au invocat prevederile Ordinului nr. 252/2917/2009 emis de M.A.I.

și M.F. pentru aprobarea Schemei de ajutor de stat acordat operatorilor

economici care prestează serviciul de interes economic general de producere,

transport, distribuție și furnizare a energiei termice în sistem centralizat

către populație, cu modificările și completările ulterioare.

Acest ordin a fost

emis în baza O.G. nr. 36/2006 privind instituirea prețurilor locale de

referință pentru energia termică furnizată populației prin sistem centralizat,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 483/2006, cu modificările

și completările ulterioare.

Conform art. 22 alin.

(1) din Ordinul nr. 252/2917/2009, sumele de la bugetul de stat se acordă prin

bugetul Ministerului Administrației și Internelor și se repartizează unităților

administrativ-teritoriale, prin ordin al ministrului, proporțional cu

cantitatea de energie termică furnizată populației, prin sistem centralizat,

iar potrivit art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 36/2006 sumele alocate în acest scop

de la bugetul de stat puteau fi de maxim 45% din costurile determinate conform

reglementărilor în vigoare pentru combustibilul propriu folosit pentru

producerea energiei termice destinate populației.

Se poate observa că

reclamantul a solicitat acordarea sumei de 6.566.345,67 lei raportat la

consumul efectiv de Gcal pentru perioada aprilie - iulie 2011, fiind nemulțumit

de faptul că prin Ordinul MAI nr. 178/2011 nu i se alocase nicio sumă de bani

cu titlu de subvenție, iar instanța de fond a obligat la emiterea ordinului

pentru suma de 5.059.000 lei pentru perioada ianuarie - decembrie 2011.

Fără a ține seama de

faptul că perioada pentru care s-a solicitat acordarea subvenției a fost alta,

instanța de fond a nesocotit și faptul că prin O.U.G. nr. 69/2011, începând cu

1 octombrie 2011, au fost abrogate prevederile din O.G. nr. 36/2006 referitoare

la alocarea de la bugetul de stat a unor sume în vederea compensării

creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibilii utilizați pentru

producerea energiei termice furnizate populației prin sistem centralizat.

În condițiile

abrogării art. 4 din O.G. nr. 36/2006, începând cu luna octombrie 2011 nu mai

exista temei legal în baza căruia M.A.I. să emită ordin pentru alocarea unor

sume de bani cu titlu de subvenție pentru energia termică, astfel că se impune

analizarea modului de alocare a sumelor pentru perioada ianuarie - septembrie

2011, când era în vigoare prevederea din O.G. nr. 36/ 2006.

Chiar dacă s-ar

aprecia că stabilirea sumelor acordate de la bugetul de stat pentru compensarea

creșterii neprevizionate a prețurilor la combustibilii utilizați pentru

producere energiei termice furnizate populației prin sisteme centralizate s-ar

raporta la cantitatea de energie termică estimată a fi facturată populației, în

raport de probele depuse la dosar, susținerile instanței de fond sunt

nefondate.

Pentru perioada

ianuarie - decembrie 2011, R. Constanța a estimat o cantitate de energie

termică facturată populației de 600.000 Gcal, ceea ce ar presupune o sumă de

46.662.000 lei și pentru că din actele dosarului rezultă că pentru perioada

ianuarie - septembrie 2011 cantitatea de energie termică vândută populației a

fost de 467.361 Gcal, ceea ce înseamnă o sumă de 36.346.665 lei, urmează a se

verifica dacă a fost achitată această suma de la bugetul de stat în anul 2011.

Recurentul a

susținut, iar intimatul-reclamant nu a contestat, faptul că prin Ordinul MAI

nr. 47/2011 privind alocarea sumei pentru trimestrul I-2011, municipiului

Constanța i-a fost alocată suma de 10.406.000 lei. Ulterior, prin H.G. nr.

1086/2011 privind repartizarea unor sume către bugetele locale ale unităților

administrativ teritoriale, municipiul Constanța a beneficiat de la bugetul de

stat prin bugetul M.A.I. de suma de 31.207.000 lei exclusiv pentru achitarea

obligațiilor către furnizorii de energie termică.

Se constată că față

de energie termică furnizată populației în perioada ianuarie - septembrie 2011,

respectiv 467.361 Gcal și în raport de subvenția ce urma a fi primită,

respectiv 36.346.665 lei, intimatul-reclamant a primit în anul 2011 de la bugetul

de stat, prin bugetul MAI, pentru achitarea obligațiilor către furnizorii de

energie termică suma de 41.613.000 lei.

Nu vor putea fi

primite susținerile intimatului-reclamant potrivit cărora suma de 31.207.000

lei acordată potrivit H.G. nr. 1086/2011 ar fi fost folosită pentru stingerea

unor datorii restante pe anii 2008, 2009, 2010, deoarece instanța de fond

învestită să verifice modul de acordare al subvențiilor în anul 2011, iar

pentru anul 2011 au fost alocate sume conform prevederilor legale.

Nu prezintă relevanță

faptul că atunci când au fost primite sumele de bani pe anul 2011 au fost

achitate datorii restante și nu cele cunoscute pentru că pentru anul 2011, au

fost acordate sume de la buget, așa cum prevede O.G. nr. 36/2006.

Cu privire la

debitele restante pentru furnizarea energiei termice pe anii anteriori, fapt

contestat numai parțial de intimatul-reclamant, din probele depuse la dosar

rezultă că Municipiului Constanța i-a fost alocată suma de 3.000.000 lei prin

O.U.G. nr. 61/2012 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2012

tocmai pentru achitarea obligației de plată față de furnizorii de energie

termică pentru populație iar această sumă, intimatul-reclamant susține că a

folosit-o tot pentru sumele restante din anul 2010.

Pentru că s-a făcut

dovada că pentru anul 2011 alocările bugetare, prin bugetul M.A.I., către

intimații-reclamanți s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, în baza art.

312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis

recursul, va fi modificată sentința și va fi respinsă acțiunea reclamanților ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne (în prezent Ministerul

Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) împotriva Sentinței civile nr.

567/CA din 6 decembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamanților Municipiul Constanța și Primarul

Municipiului Constanța, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL