ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3969/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, Municipiul Constanța prin Primar și Primarul Municipiului Constanța au chemat în judecată pârâții Ministrul Administrației și Internelor și Ministerul Administrației și Internelor, solicitând anularea Ordinului MAI nr. 178 din 24 august 2011 publicat în M. Of. nr. 599/24.08.2011 și obligarea pârâților de a emite un nou ordin care să corespundă cerințelor art. 22 din Ordinul nr. 252/2917/2009 pentru aprobarea Schemei de ajutor de stat acordat operatorilor economici care prestează serviciul de interes economic general de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei termice în sistem centralizat către populație, ordin pe calea căruia să se dispună în sensul acordării către u.a.t.

Constanța a sumei de 6.566.345,67 lei corespunzător subvenției datorată, raportat la consumul efectiv de Gcal pentru perioada aprilie - iulie 2011. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 567 din 6 decembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantului Municipiul Constanța prin Primar și Primarul Municipiului Constanța în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Administrației și Internelor T.I., ca nefondată și a fost admisă acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, fiind obligat acesta la emiterea unui ordin conform art. 22 din Ordinul nr. 252/2917/2009 prin care să se acorde către U.A.T.

Constanța suma de 5.059.000 lei corespunzătoare subvenției pentru perioada ianuarie - decembrie 2011. Totodată, a fost respins capătul de cerere din acțiunea reclamantului privind anularea Ordinului M.A.I. nr. 178 din 24 august 2011, ca nefondat și a obligat pârâtul la plata sumei de 1.620 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Pentru a motiva această soluție, instanța de fond a reținut prevederile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 și că, în cauză, în mod greșit pârâtul M.A.I., deși avea obligația potrivit O.G. nr. 36/2006 și Ordinului nr. 252/2.917/2009 a acorda U.A.T. Constanța sume cu titlu de subvenție din cadrul Schemei de ajutor de stat acordat operatorilor economici care prestează serviciul de interes economic general de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei termice în sistem centralizat către populație, nu și-a îndeplinit obligația corespunzător.

Au fost invocate prevederile art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 36/2006 în vigoare în perioada de referință, potrivit cărora "în vederea compensării creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibilii utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației prin sisteme centralizate, pe perioada derulării programului "Termoficare 2006 - 2009 calitate și eficiență", aprobat prin H.G.

nr. 462/2006, se acordă operatorilor economici care prestează serviciile de producție, transport, distribuție și furnizare a energiei termice destinate populației sume din bugetele locale, inclusiv din sume transferate bugetelor locale de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor", iar alin. (2) din art. 4 prevede că "Valoarea sumelor de la bugetul de stat prevăzute la alin. (1) va fi de maximum 45% din costurile determinate conform reglementărilor în vigoare pentru combustibilul propriu folosit pentru producerea energiei termice destinate populației". De asemenea au fost invocate prevederile art. 22 din Ordinul nr. 252 din 16 noiembrie 2009 emis de Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice în aplicarea O.U.G.

nr. 110/2009 și O.G. nr. 36/2006 și s-a apreciat că regula ce se desprinde din aceste dispoziții legale, este aceea că (pe lângă împrejurarea că sumele trebuie acordate) acestea se distribuie proporțional cu cantitatea de energie termică furnizată populației. Într-o astfel de situație, astfel cum rezultă și din raportul de expertiză care a avut în vedere toate actele normative aplicabile, cantitatea de energie termică aprobată spre subvenționare de către A.N.R.S.C. (conform ordinului inițial pentru aplicarea Schemei de subvenție), s-a considerat că este de 600.000 Gcal Prin raportare și la Ordinul nr. 47/2011, s-a constatat că reclamanții aveau de primit pentru tot anul 2011 suma de 46.662.000 lei (sumă aprobată prin Anexa nr. 1 la Ordinul M.A.I.

nr. 47/2011). În fapt însă, reclamanții nu au primit decât suma de 41.613.000 lei (10.406.000 lei conform Ordinului nr. 47/2011 și 31.270.000 lei conform H.G. nr. 1086/2011), prin Ordinul nr. 178/2011 neacordându-se nici o sumă. Prin urmare suma ce se cuvenea a fi acordată reclamanților era de 5.049.000.000 lei (46.662 - 41.613.000 lei), datorată de pârâtul M.A.I. pentru perioada aprilie 2011 - decembrie 2011, aceasta fiind perioada pentru care M.A.I. are obligația a emite un ordin conform art. 22 din Ordinul nr. 252/2009 al M.A.I. și M.F., deși acțiunea este formulată de reclamanți pentru perioada ianuarie - decembrie 2011, oricum suma solicitată fiind datorată pentru întreg anul 2011. În consecință, acțiunea a fost admisă în parte și a fost obligat pârâtul M.A.I.

să emită un ordin conform art. 22 din Ordinul nr. 252/2.917/2009 al M.A.I. și M.F. prin care să se acorde către U.A.T. Constanța suma de 5.059.000 lei corespunzător subvenției, sumă rezultată din expertiza efectuată în cauză, ce a avut la bază calcule efectuate conform Ordinului nr. 252/2.917/2009 și Metodologia nr. 21/514 din 20 septembrie 2006. În ce privește capătul de cerere din acțiune prin care se solicită anularea Ordinului M.A.I. nr. 178 din 24 august 2011, acesta a fost respins ca nefondat, întrucât prin acest act, reclamanților nu le-a fost acordată nici o sumă și anularea acestui act ar avea consecințe asupra beneficiarilor de sume, ceea ce prin raportare la admiterea celui de-al doilea capăt de cerere din acțiune, este lipsit de obiect, acordarea sumelor către beneficiari, nefăcând obiectul judecății.

În ce privește acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministrul Administrației și Internelor T.C.I., aceasta a fost respinsă ca nefondată, întrucât reclamanții nu au făcut dovada că aceasta este persoana care a contribuit la elaborarea și emiterea actului atacat. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Afacerilor Interne, apreciind că soluția instanței de fond este lipsită de temei legal. În motivele de recurs s-a arătat că obligația privind asigurarea populației cu energie termică, cât și subvenționarea acestui serviciu revine autorităților administrației publice locale, iar O.G. nr. 36/2006 privind instituirea prețurilor locale de referință pentru energia termică furnizată populației în sistem centralizat, reprezenta doar o verigă în acest mecanism, era un act normativ care instituia măsuri de sprijin pentru unitățile administrației teritoriale care subvenționau prețul la energia termică facturată populației.

Conform art. 4 alin. (2) din acest act normativ sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat, prin bugetul M.A.I., puteau fi de maximum 45% din costurile determinate conform reglementărilor în vigoare pentru combustibilul propriu folosit pentru producerea energiei termice destinate populației. A fost criticată soluția instanței de fond și s-a susținut că sumele maxime pentru compensarea combustibilului folosit pentru energia termică furnizată populației se stabilesc potrivit art. 14 și 15 din Metodologia aprobată prin Ordinul comun nr. 21/514/2006 al Președintelui A.N.R.E. și al A.N.R.S.C., iar cantitatea de energie termică este doar un indicator în calculul stabilirii maximului compensărilor serviciului public de alimentare cu energie termică a populației.

Recurentul susține că soluția instanței de fond nu ține seama de faptul că O.G. nr. 36/2006 a fost modificată prin O.U.G. nr. 69 din 31 august 2011 iar pentru lunile octombrie, noiembrie și decembrie 2011 nu a mai existat temeiul legal pentru alocarea de sume în vederea compensării creșterii neprevizionate a combustibilului utilizat la producerea energiei termice. Cu privire la suma de 5.059.000 lei prevăzută în dispozitivul hotărârii s-a arătat că instanța de fond a omis alte repartizări de sume, alocate prin alte acte normative - 3.000.000 lei, potrivit pct. 8 din Anexa nr. 6 la O.U.G. nr. 61/2012 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2012; - 24.168.000 lei potrivit pct. 14 din anexa 6 la O.G.

nr. 13/2012 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2012. S-a considerat că stabilirea în sarcina MAI a obligației de a emite un ordin prin care să acorde U.A.T. Constanța suma de 5.059.000 lei corespunzător subvenției pentru perioada ianuarie 2011 - decembrie 2011 este nejustificată din următoarele motive: - O.U.G.

nr. 69/2011 a abrogat, începând cu 1 octombrie 2011 prevederile referitoare la alocarea de la bugetul de stat a unor sume pentru compensarea creșterii prețurilor la combustibilii utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației prin sistem centralizat; - nu exista această sumă alocată potrivit legii anuale a bugetului de stat, în bugetul M.A.I.; - stabilirea valorii obligației de plată nu a fost calculată corect pentru că s-a raportat la o cantitate estimată de 600.000 Gcal, dar din adresa din 21 octombrie 2011 a R. Constanța (avizată de Primăria municipiului Constanța) a rezultat că în perioada ianuarie - septembrie 2011 cantitatea de energie termică vândută populației a fost de 379.690 Gcal căreia îi corespunde compensarea combustibilului de maxim 29.528.491 lei; - în anii 2011 - 2012, municipiul Constanța a beneficiat de la bugetul de stat pentru achitarea unor obligații de plată de 44.613 mii lei, respectiv 10.406 mii lei, potrivit Ordinului M.A.I.

nr. 47/2011, 31.207 mii lei, potrivit H.G. nr. 1086/2011, 3.000 lei potrivit O.U.G. nr. 61/2012, fără a fi luate în considerare alocările prevăzute de O.G. nr. 13/2012. S-a solicitat, din oficiu, de către instanță ca recurentul să depună la dosar adresa din 21 februarie 2011 emisă de R. Constanța (avizată de Primăria municipiului Constanța), adresă care a fost depusă împreună cu adresa din 15 februarie 2012 emisă tot de R. Constanța. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii prin care s-a solicitat anularea Ordinului nr. 178 din 24 august 2011 emis de MAI și obligarea acestuia la acordarea sumei de 6.566.345,67 lei corespunzător subvenției datorate pentru perioada aprilie - iulie 2011. Prin hotărârea atacată a fost obligat M.A.I.

să emită un ordin prin care să se acorde U.A.T. Constanța suma de 5.059.000 lei corespunzător subvenției pentru perioada ianuarie - decembrie 2011, însă soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală. Atât instanța de fond cât și reclamanta au invocat prevederile Ordinului nr. 252/2917/2009 emis de M.A.I. și M.F. pentru aprobarea Schemei de ajutor de stat acordat operatorilor economici care prestează serviciul de interes economic general de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei termice în sistem centralizat către populație, cu modificările și completările ulterioare. Acest ordin a fost emis în baza O.G. nr. 36/2006 privind instituirea prețurilor locale de referință pentru energia termică furnizată populației prin sistem centralizat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 483/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 22 alin. (1) din Ordinul nr. 252/2917/2009, sumele de la bugetul de stat se acordă prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor și se repartizează unităților administrativ-teritoriale, prin ordin al ministrului, proporțional cu cantitatea de energie termică furnizată populației, prin sistem centralizat, iar potrivit art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 36/2006 sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat puteau fi de maxim 45% din costurile determinate conform reglementărilor în vigoare pentru combustibilul propriu folosit pentru producerea energiei termice destinate populației.

Se poate observa că reclamantul a solicitat acordarea sumei de 6.566.345,67 lei raportat la consumul efectiv de Gcal pentru perioada aprilie - iulie 2011, fiind nemulțumit de faptul că prin Ordinul MAI nr. 178/2011 nu i se alocase nicio sumă de bani cu titlu de subvenție, iar instanța de fond a obligat la emiterea ordinului pentru suma de 5.059.000 lei pentru perioada ianuarie - decembrie 2011. Fără a ține seama de faptul că perioada pentru care s-a solicitat acordarea subvenției a fost alta, instanța de fond a nesocotit și faptul că prin O.U.G. nr. 69/2011, începând cu 1 octombrie 2011, au fost abrogate prevederile din O.G. nr. 36/2006 referitoare la alocarea de la bugetul de stat a unor sume în vederea compensării creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibilii utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației prin sistem centralizat.

În condițiile abrogării art. 4 din O.G. nr. 36/2006, începând cu luna octombrie 2011 nu mai exista temei legal în baza căruia M.A.I. să emită ordin pentru alocarea unor sume de bani cu titlu de subvenție pentru energia termică, astfel că se impune analizarea modului de alocare a sumelor pentru perioada ianuarie - septembrie 2011, când era în vigoare prevederea din O.G. nr. 36/ 2006. Chiar dacă s-ar aprecia că stabilirea sumelor acordate de la bugetul de stat pentru compensarea creșterii neprevizionate a prețurilor la combustibilii utilizați pentru producere energiei termice furnizate populației prin sisteme centralizate s-ar raporta la cantitatea de energie termică estimată a fi facturată populației, în raport de probele depuse la dosar, susținerile instanței de fond sunt nefondate.

Pentru perioada ianuarie - decembrie 2011, R. Constanța a estimat o cantitate de energie termică facturată populației de 600.000 Gcal, ceea ce ar presupune o sumă de 46.662.000 lei și pentru că din actele dosarului rezultă că pentru perioada ianuarie - septembrie 2011 cantitatea de energie termică vândută populației a fost de 467.361 Gcal, ceea ce înseamnă o sumă de 36.346.665 lei, urmează a se verifica dacă a fost achitată această suma de la bugetul de stat în anul 2011. Recurentul a susținut, iar intimatul-reclamant nu a contestat, faptul că prin Ordinul MAI nr. 47/2011 privind alocarea sumei pentru trimestrul I-2011, municipiului Constanța i-a fost alocată suma de 10.406.000 lei. Ulterior, prin H.G.

nr. 1086/2011 privind repartizarea unor sume către bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, municipiul Constanța a beneficiat de la bugetul de stat prin bugetul M.A.I. de suma de 31.207.000 lei exclusiv pentru achitarea obligațiilor către furnizorii de energie termică. Se constată că față de energie termică furnizată populației în perioada ianuarie - septembrie 2011, respectiv 467.361 Gcal și în raport de subvenția ce urma a fi primită, respectiv 36.346.665 lei, intimatul-reclamant a primit în anul 2011 de la bugetul de stat, prin bugetul MAI, pentru achitarea obligațiilor către furnizorii de energie termică suma de 41.613.000 lei. Nu vor putea fi primite susținerile intimatului-reclamant potrivit cărora suma de 31.207.000 lei acordată potrivit H.G.

nr. 1086/2011 ar fi fost folosită pentru stingerea unor datorii restante pe anii 2008, 2009, 2010, deoarece instanța de fond învestită să verifice modul de acordare al subvențiilor în anul 2011, iar pentru anul 2011 au fost alocate sume conform prevederilor legale. Nu prezintă relevanță faptul că atunci când au fost primite sumele de bani pe anul 2011 au fost achitate datorii restante și nu cele cunoscute pentru că pentru anul 2011, au fost acordate sume de la buget, așa cum prevede O.G. nr. 36/2006. Cu privire la debitele restante pentru furnizarea energiei termice pe anii anteriori, fapt contestat numai parțial de intimatul-reclamant, din probele depuse la dosar rezultă că Municipiului Constanța i-a fost alocată suma de 3.000.000 lei prin O.U.G.

nr. 61/2012 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2012 tocmai pentru achitarea obligației de plată față de furnizorii de energie termică pentru populație iar această sumă, intimatul-reclamant susține că a folosit-o tot pentru sumele restante din anul 2010. Pentru că s-a făcut dovada că pentru anul 2011 alocările bugetare, prin bugetul M.A.I., către intimații-reclamanți s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentința și va fi respinsă acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne (în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) împotriva Sentinței civile nr. 567/CA din 6 decembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamanților Municipiul Constanța și Primarul Municipiului Constanța, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL