ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1475/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1475/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei. Primul ciclu procesual

Excepția de

nelegalitate invocată.

Prin cererea ce face

obiectul Dosarului nr. 23553/212/2011, înregistrat pe rolul Tribunalului

Constanța, secția I civilă, B.V. a formulat recurs, recalificat ca apel în

ședința publică din data de 14 septembrie 2012, împotriva sentinței civile nr.

491 din 17 ianuarie 2012, pronunțată de Judecătoria Constanța, prin care a fost

respinsă, ca nefondată, cererea apelantei privind obligarea pârâtei R.A.D.E.T.

Constanța la debranșarea apartamentului proprietatea apelantei de la sistemul

de termoficare.

Prin motivele de apel

formulate, apelanta-reclamantă a invocat excepția de nelegalitate a art. 249

din Ordinul nr. 91/2007 pentru aprobarea Regulamentului cadru al Serviciului

public de alimentare cu energie termică, emitent fiind Autoritatea Națională de

Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală.

Tribunalul Constanța,

secția I civilă, prin încheierea pronunțată la data de 14 septembrie 2012, a

admis cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ cu privire la

excepția de nelegalitate a art. 249 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr.

91/2007 emis de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile de

Gospodărire Comunală și a dispus înaintarea dosarului secției de contencios

administrativ și fiscal a Tribunalului Constanța, unde cauza având ca obiect

excepție de nelegalitate a fost înregistrată sub nr. 23553/118/2011*.

În precizările atașate

la dosar la termenul din 7 noiembrie 2012, reclamanta a arătat că înțelege să formuleze

critici de nelegalitate față de dispozițiile art. 30 din Legea nr. 325/2006 privind

serviciul public de alimentare cu energie termică, respectiv față de dispozițiile

art. 246-art. 249 și art. 254 lit. g) și lit. k) din Ordinul nr. 91/2007 al Autorității

Naționale de Reglementare pentru serviciile publice de gospodărie comunala privind

aprobarea Regulamentului cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică.

Declinarea de competență

Prin sentința civilă

nr. 4090 din 7 noiembrie 2012, Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței

sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării excepției

de nelegalitate în favoarea Curții de Apel Constanța, reținând că se invocă neconcordanța

cu legea a dispozițiilor cuprinse într-un act administrativ ce are ca emitent o

autoritate publică centrală, Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile

de Gospodărire Comunală, situație în care, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, revine Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ

și fiscal, competența să soluționeze în primă instanță excepția de nelegalitate

invocată de reclamantă.

Hotărârea instanței de

fond

Cauza având ca obiect

excepția de nelegalitate invocată de recurenta B.V. a fost înregistrată pe rolul

Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

la data de 27 noiembrie 2012, sub nr. 1388/36/2012.

Prin sentința civilă

nr. 20/CA din 24 ianuarie 2013 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate a art. 246,

art. 247, art. 248, art. 249 și art. 254 lit. g) și lit. k) din Ordinul nr. 91/2007

al A.N.R formulată de către reclamanta B.V., în contradictoriu cu pârâta R.A.D.E.T.

și emitentul actului Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Publice

de Gospodărie Comunală.

A reținut curtea că, în

afara condițiilor stabilite prin art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006, nicio

altă interdicție nu poate fi impusă printr-o legislație terțiară, dată în aplicarea

respectivei legi. Or, din modalitatea de formulare a dispozițiilor art. 249 din

Ordinul nr. 91/2007 reiese instituirea unei condiții suplimentare față de textul

prevăzut la art. 30 din Legea nr. 325/2006, aceea ca anterior anului 2007 să fi

fost efectuate deconectări individuale pentru a se putea aproba executarea unor

deconectări ulterioare datei de intrare în vigoare a respectivului ordin.

Dispozițiile criticate

sunt nelegale, întrucât adaugă la lege, instituind criterii noi de îndeplinit pentru

utilizatorul casnic ce solicită deconectarea de la sistemul de energie termică,

criterii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor la adoptarea Legii nr. 325/2006,

fiind încălcate dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată,

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs pârâtele R.A.D.E.T. Constanța și Autoritatea Națională de Reglementare

pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, autoritatea care a preluat calitatea

procesuală a emitentei actului administrativ contestat, Autoritatea Națională de

Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală.

Hotărârea instanței de

control judiciar

Prin decizia civilă

nr. 6775 din 18 octombrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursurile declarate de pârâtele R.A.D.E.T. și

Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități

Publice (fostă Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Publice de

Gospodărie Comunală) împotriva sentinței civile nr. 20/CA din 24 ianuarie 2013 a

Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de recurs a reținut că, prin sentința atacată, Curtea de Apel Constanța,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a analizat numai excepția

de nelegalitate ridicată cu privire la dispozițiile art. 249 din Ordinul nr. 91/2007,

deși părțile au pus concluzii asupra excepției de nelegalitate a dispozițiilor

art. 246, art. 247, art. 248, art. 249 și art. 254 lit. g), lit. k) din ordin, însăși

instanța consemnând în dispozitiv faptul că a admis excepția de nelegalitate a tuturor

acestor dispoziții legale.

Astfel, instanța în fața

căreia s-a invocat excepția de nelegalitate de către intimata-reclamantă nu a analizat

în integralitatea sa cererea cu care a fost învestită, ceea ce echivalează cu necercetarea

completă a fondului cauzei, iar sentința atacată se impune a fi casată cu trimiterea

cauzei spre rejudecare.

Procedura în cadrul celui

de-al doilea ciclu procesual

Hotărârea instanței de

fond

În rejudecare,

prin sentința civilă nr. 17/CA din 24 ianuarie 2014, Curtea de Apel Constanța,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis

în parte cererea reclamantei

B.V. și a constatat nelegalitatea art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 al Autorității

Naționale de Reglementare pentru Serviciile de Gospodărire Comunală.

A respins, ca nefondată,

cererea de constatare a nelegalității art. 246, art. 247, art. 248 și art. 254

lit. g) și lit. k).

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că

din modalitatea de formulare

a dispozițiilor art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 reiese instituirea unei condiții

suplimentare față de textul prevăzut la art. 30 din Legea nr. 325/2006, aceea ca

anterior anului 2007 să fi fost efectuate deconectări individuale pentru a se putea

aproba executarea unor deconectări ulterioare datei de intrare în vigoare a respectivului

ordin.

Dispozițiile suscitate

sunt nelegale, întrucât adaugă la lege, instituind criterii noi de îndeplinit pentru

utilizatorul casnic ce solicită deconectarea de la sistemul de energie termică,

criterii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor la adoptarea Legii nr. 325/2006,

act normativ cu forță juridică superioară în temeiul căruia a fost emis Ordinul

nr. 91/2007.

În ce privește excepția

de nelegalitate a dispozițiilor art. 246, art. 247, art. 248 și art. 254 lit.

j) și lit. k) din Ordinul nr. 91/1997 al A.N.R., s-a constatat că aceasta este nefondată,

atât pentru faptul că reclamanta a invocat excepția întrucât a apreciat că aceste

dispoziții au legătură cu art. 249 din Ordin (nefiind de aceea motivată), cât și

pentru faptul că aceste dispoziții nu conțin prevederi care să fie în contradicție

cu cele menționate în lege sau să adauge la lege.

2.2. Recursurile exercitate

în cauză

Împotriva

sentinței

civile nr. 17/CA din 24 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

au declarat recurs pârâtele

R.A.D.E.T. Constanța și Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile

Comunitare de Utilități Publice.

2.2.1. Recursul formulat

de pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de

Utilități Publice.

Această recurentă a solicitat

modificarea în parte a sentinței atacate, iar pe fond respingerea excepției de nelegalitate

a dispozițiilor art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 ca netemeinică și nelegală, pentru

motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a făcut referire

la dispozițiile legale care reglementează drepturile și obligațiile coproprietarilor

aflați în stare de indiviziune forțată, în speță în cadrul unui condominiu, și a

argumentat că art. 3 lit. g) din Legea nr. 325/2007 instituie obligativitatea racordării

unui condominiu la un sistem unic și public de încălzire.

În nici un condominiu

din nici un stat membru nu este permisă coabitarea sistemului centralizat cu sistemul

individual de încălzire, iar încălzirea prin intermediul centralelor de apartament

este permisă numai în anumite condiții, stabilite prin art. 32 alin. (2) lit.

a) din O.G. nr. 73/2002.

În conformitate cu cadrul

legal incident, proprietarii din imobilele de tip condominiu nu au calitatea de

utilizator și nici de parte contractantă în relația cu furnizorul de energie termică.

Principiul „un condominiu-un

sistem de încălzire” este deplin în acord cu fundamentarea Legii nr. 325/2006, respectiv

serviciul public de alimentare cu energie termică produsă centralizat este supus

ofertei competitive și deschis pieței concurențiale pentru toți operatorii competenți

și calificați.

Nu există nici un articol,

text sau cuvânt din

Regulamentul-cadru

al serviciului public de alimentare cu energie termică aprobat prin Ordinul nr.

91/2007 care să intre în contradicție cu prevederile legale din actele juridice

de rang superior, iar prevederile art. 249 din ordin sunt adoptate în aplicarea

dispozițiilor art. 54 alin. (3) din Legea nr. 325/2006.

Deconectările/reconectările

la S.A.C.E.T. se puteau face numai în perioada de tranziție 21 martie 2007-31 decembrie

2009, perioadă după care legea nu mai permitea nici o deconectare de la sistemul

de încălzire, indiferent care ar fi acesta.

Autoritățile administrației

publice locale au obligația de a stabili zonele unitare de încălzire, definite ca

areal geografic aparținând unei unități administrativ-teritoriale, în interiorul

căreia se poate promova o singură soluție tehnică de încălzire.

Nici un sistem nu poate

fi reabilitat și modernizat pentru a funcționa în condiții de eficiență dacă nu

se păstrează numărul de consumatori arondați.

2.2.2. Recursul formulat

de pârâta R.A.D.E.T. Constanța.

La rândul său, această

recurentă a solicitat ca, în baza art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., să fie

modificată în parte hotărârea atacată, în sensul menținerii art. 249 din Ordinul

nr. 91/2007 ca fiind emis în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

A susținut că art. 249

din Ordinul nr. 91/2007 nu reprezintă nici „condiție suplimentară”, nici „adăugare

la lege”, ci o situație distinctă de cea în care se pot efectua deconectări individuale.

Reclamanta-intimată nu

îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 30 din Legea nr. 325/2007, iar debranșarea

nu îndeplinește principiul de bază al Legii nr. 325/2007, anume cel instituit prin

art. 3 lit. g), „un condominiu-un sistem de încălzire” și cel de la art. 5 pct.

37 care definește zona unitară de încălzire.

Toate condițiile privind

debranșarea, respectiv racordarea la sistemul de alimentare cu energie termică sunt

impuse de Legea nr. 325/2006, iar celelalte acte normative nu vin să adauge la lege,

ci creează premisele care să permită aplicarea acesteia în practică și se limitează

strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise.

La nivelul municipiului

Constanța, Consiliul Local a aprobat prin hotărârea Consiliului Local din 8

septembrie 2008 zonele unitare de încălzire de pe raza municipiului Constanța unde

se promovează idea unui singur sistem de încălzire, apartamentul pentru care a fost

solicitată eliberarea avizului tehnic de deconectare făcând parte integrantă din

această zonă.

Art. 41 alin. (2)

lit. g) din Legea nr. 51/2006 stipulează că utilizatorii au dreptul să renunțe,

în condițiile legii, la serviciile contractate, condiții legale care, în speță,

nu sunt realizate.

Prin dispozițiile

art. 249, a căror eliminare o solicită reclamanta, se are în vedere tocmai prevenirea

încălcării, afectării sau prejudicierii dreptului de proprietate comună sau individuală

a celorlalți proprietari din condominiu, prin afectarea confortului termic și a

bunei funcționări a instalațiilor de distribuție a energiei termice.

III.

Considerentele Înaltei

Curți asupra recursurilor declarate în cauză

Recursurile sunt nefondate,

pentru considerentele ce vor fi în continuare arătate.

Mai întâi, se constată

că deși ambele recurente au invocat și motivul de recurs prevăzut de dispozițiile

art. 304 pct. 8 C. proc. civ., anume când instanța, interpretând greșit actul juridic

dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al

acestuia, se constată că argumentele acestora se subsumează, în realitate, motivului

de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., anume când hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii.

În continuare, analizând

actele și lucrările cauzei din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., cât și sub toate aspectele, așa cum permit dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică, raportat la prevederile legale incidente.

În condițiile prevăzute

de art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ a constatat

nelegalitatea dispozițiilor art. 249 din Regulamentul-cadru al serviciului public

de alimentare cu energie termică, aprobat prin Ordinul nr. 91/2007 emis de Președintele

Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală,

publicat în Monitorul Oficial nr. 350/23.05.2008.

Norma juridică atacată

de intimata-reclamantă B.V. pe calea incidentă a excepției de nelegalitate prevede

că deconectările individuale nu se pot executa în acele condominii în care nu s-au

produs deconectări anterioare intrării în vigoare a regulamentului aprobat prin

Ordinul nr. 91/2007.

În exercitarea controlului

de legalitate, judecătorul fondului a constatat corect neconformitatea acestei norme

cu Legea nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică, ca

act normativ cu forță juridică superioară, în aplicarea căreia a fost emisă.

Astfel, s-a avut în vedere

că, potrivit art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006, deconectarea unui consumator

de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiții

cumulative:

a) acordul vecinilor de

apartament, atât pe orizontală, cât și pe verticală;

b) acordul scris al asociației

de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenției de realizare

a unui sistem individual de încălzire;

c) anunțarea, în scris,

a operatorului care are și calitatea de furnizor, cu cel puțin 30 de zile înainte.

Fără a avea un corespondent

în Legea nr. 325/2006, norma cuprinsă în art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 este nelegală,

pentru că instituie o condiție suplimentară în cazul deconectării individuale și

anume aceea ca, în condominiul respectiv, să fi fost executate deconectări individuale

anterior datei la care a intrat în vigoare regulamentul-cadru aprobat prin acest

ordin.

Susținerea recurentelor

că norma contestată are ca fundament juridic dispozițiile art. 3 lit. g) din Legea

nr. 325/2006, care consacră principiul „un condominiu-un sistem de încălzire” se

dovedește a fi nefondată, întrucât principiile și obiectivele definesc domeniul

de reglementare a legii, cuprins în Capitolul I, în mod distinct de Capitolul VI,

referitor la piața de energie termică și care, la secțiunea a 5-a privind protecția

utilizatorului de energie termică, prevede la art. 30 alin. (2) în mod expres și

limitativ condițiile cumulative pentru deconectarea unui consumator de energie termică

dintr-un condominiu.

Fiind emis în executarea

și în aplicarea Legii nr. 325/2006, Ordinul nr. 91/2007 a prevăzut, în art. 246-artl.

252 din Capitolul V „Utilizatorii energiei termice”, acele condiții necesare pentru

deconectările individuale ale unor apartamente situate în imobile de locuit tip

bloc-condominii, alimentate cu energie termică din sistemul energetic de interes

local și în consecință, această reglementare trebuie să fie conformă celei cuprinse

în actul normativ cu forță juridică superioară și care nu impune condiția suplimentară

adăugată fără temei de către autoritatea emitentă, și anume ca deconectarea individuală

să fie executată într-un condominiu în care s-au produs deconectări anterioare intrării

în vigoare a regulamentului aprobat prin ordinul respectiv.

Printr-o analiză logică

și sistemică a cadrului legislativ incident în cauză, judecătorul fondului a constatat

întemeiat nelegalitatea dispozițiilor art. 249 din Ordinul nr. 91/2007, care au

fost emise cu încălcarea principiului ierarhiei actelor normative, prevăzut de

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică

legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Conform acestui principiu,

actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului

se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.

Depășind competența de

reglementare care i-a fost atribuită pentru punerea în aplicare a Legii nr. 325/2006,

Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală,

a cărei calitate procesuală a fost transmisă recurentei Autoritatea Națională de

Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, a emis fără temei

legal art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 prin care s-a adăugat o condiție suplimentară

față de condițiile impuse de legea susmenționată pentru deconectarea individuală

a unui consumator casnic de la sistemul de energie termică din cadrul unui condominiu.

Celelalte critici ale

recurentelor, privind situația intimatei-reclamante și posibilitatea de a solicita

și obține deconectarea, nu au relevanță în ceea ce privește excepția de nelegalitate

dezbătută în cauză, care se examinează strict prin prisma conformității normei criticate

cu dispozițiile legale cuprinse în acte normative ierarhic superioare, în executarea

cărora a fost emisă.

Înalta Curte constată

că aceste critici se constituie, în realitate, în apărări referitoare la obiectul

litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepția.

Pentru considerentele

expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a sentinței pronunțate,

în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate

de R.A.D.E.T. și de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare

de Utilități Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de pârâtele R.A.D.E.T. și Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile

Comunitare de Utilități Publice împotriva sentinței nr. 17 din 24 ianuarie 2014

a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 31 martie 2015.