ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1475/2015

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Primul ciclu procesual Excepția de nelegalitate invocată. Prin cererea ce face obiectul Dosarului nr. 23553/212/2011, înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, B.V. a formulat recurs, recalificat ca apel în ședința publică din data de 14 septembrie 2012, împotriva sentinței civile nr. 491 din 17 ianuarie 2012, pronunțată de Judecătoria Constanța, prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea apelantei privind obligarea pârâtei R.A.D.E.T. Constanța la debranșarea apartamentului proprietatea apelantei de la sistemul de termoficare.

Prin motivele de apel formulate, apelanta-reclamantă a invocat excepția de nelegalitate a art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 pentru aprobarea Regulamentului cadru al Serviciului public de alimentare cu energie termică, emitent fiind Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală. Tribunalul Constanța, secția I civilă, prin încheierea pronunțată la data de 14 septembrie 2012, a admis cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ cu privire la excepția de nelegalitate a art. 249 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 91/2007 emis de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile de Gospodărire Comunală și a dispus înaintarea dosarului secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Constanța, unde cauza având ca obiect excepție de nelegalitate a fost înregistrată sub nr. 23553/118/2011*.

În precizările atașate la dosar la termenul din 7 noiembrie 2012, reclamanta a arătat că înțelege să formuleze critici de nelegalitate față de dispozițiile art. 30 din Legea nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, respectiv față de dispozițiile art. 246-art. 249 și art. 254 lit. g) și lit. k) din Ordinul nr. 91/2007 al Autorității Naționale de Reglementare pentru serviciile publice de gospodărie comunala privind aprobarea Regulamentului cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică.

Declinarea de competență Prin sentința civilă nr. 4090 din 7 noiembrie 2012, Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării excepției de nelegalitate în favoarea Curții de Apel Constanța, reținând că se invocă neconcordanța cu legea a dispozițiilor cuprinse într-un act administrativ ce are ca emitent o autoritate publică centrală, Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile de Gospodărire Comunală, situație în care, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, revine Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, competența să soluționeze în primă instanță excepția de nelegalitate invocată de reclamantă.

Hotărârea instanței de fond Cauza având ca obiect excepția de nelegalitate invocată de recurenta B.V. a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 27 noiembrie 2012, sub nr. 1388/36/2012. Prin sentința civilă nr. 20/CA din 24 ianuarie 2013 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate a art. 246, art. 247, art. 248, art. 249 și art. 254 lit. g) și lit. k) din Ordinul nr. 91/2007 al A.N.R formulată de către reclamanta B.V., în contradictoriu cu pârâta R.A.D.E.T. și emitentul actului Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală.

A reținut curtea că, în afara condițiilor stabilite prin art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006, nicio altă interdicție nu poate fi impusă printr-o legislație terțiară, dată în aplicarea respectivei legi. Or, din modalitatea de formulare a dispozițiilor art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 reiese instituirea unei condiții suplimentare față de textul prevăzut la art. 30 din Legea nr. 325/2006, aceea ca anterior anului 2007 să fi fost efectuate deconectări individuale pentru a se putea aproba executarea unor deconectări ulterioare datei de intrare în vigoare a respectivului ordin.

Dispozițiile criticate sunt nelegale, întrucât adaugă la lege, instituind criterii noi de îndeplinit pentru utilizatorul casnic ce solicită deconectarea de la sistemul de energie termică, criterii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor la adoptarea Legii nr. 325/2006, fiind încălcate dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele R.A.D.E.T. Constanța și Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, autoritatea care a preluat calitatea procesuală a emitentei actului administrativ contestat, Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală.

Hotărârea instanței de control judiciar Prin decizia civilă nr. 6775 din 18 octombrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursurile declarate de pârâtele R.A.D.E.T. și Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (fostă Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală) împotriva sentinței civile nr. 20/CA din 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că, prin sentința atacată, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a analizat numai excepția de nelegalitate ridicată cu privire la dispozițiile art. 249 din Ordinul nr. 91/2007, deși părțile au pus concluzii asupra excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 246, art. 247, art. 248, art. 249 și art. 254 lit. g), lit. k) din ordin, însăși instanța consemnând în dispozitiv faptul că a admis excepția de nelegalitate a tuturor acestor dispoziții legale. Astfel, instanța în fața căreia s-a invocat excepția de nelegalitate de către intimata-reclamantă nu a analizat în integralitatea sa cererea cu care a fost învestită, ceea ce echivalează cu necercetarea completă a fondului cauzei, iar sentința atacată se impune a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Procedura în cadrul celui de-al doilea ciclu procesual Hotărârea instanței de fond În rejudecare, prin sentința civilă nr. 17/CA din 24 ianuarie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea reclamantei B.V. și a constatat nelegalitatea art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 al Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile de Gospodărire Comunală.

A respins, ca nefondată, cererea de constatare a nelegalității art. 246, art. 247, art. 248 și art. 254 lit. g) și lit. k). Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că din modalitatea de formulare a dispozițiilor art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 reiese instituirea unei condiții suplimentare față de textul prevăzut la art. 30 din Legea nr. 325/2006, aceea ca anterior anului 2007 să fi fost efectuate deconectări individuale pentru a se putea aproba executarea unor deconectări ulterioare datei de intrare în vigoare a respectivului ordin. Dispozițiile suscitate sunt nelegale, întrucât adaugă la lege, instituind criterii noi de îndeplinit pentru utilizatorul casnic ce solicită deconectarea de la sistemul de energie termică, criterii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor la adoptarea Legii nr. 325/2006, act normativ cu forță juridică superioară în temeiul căruia a fost emis Ordinul nr. 91/2007.

În ce privește excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 246, art. 247, art. 248 și art. 254 lit. j) și lit. k) din Ordinul nr. 91/1997 al A.N.R., s-a constatat că aceasta este nefondată, atât pentru faptul că reclamanta a invocat excepția întrucât a apreciat că aceste dispoziții au legătură cu art. 249 din Ordin (nefiind de aceea motivată), cât și pentru faptul că aceste dispoziții nu conțin prevederi care să fie în contradicție cu cele menționate în lege sau să adauge la lege. 2.2. Recursurile exercitate în cauză Împotriva sentinței civile nr. 17/CA din 24 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâtele R.A.D.E.T.

Constanța și Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice. 2.2.1. Recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice. Această recurentă a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, iar pe fond respingerea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 ca netemeinică și nelegală, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a făcut referire la dispozițiile legale care reglementează drepturile și obligațiile coproprietarilor aflați în stare de indiviziune forțată, în speță în cadrul unui condominiu, și a argumentat că art. 3 lit. g) din Legea nr. 325/2007 instituie obligativitatea racordării unui condominiu la un sistem unic și public de încălzire.

În nici un condominiu din nici un stat membru nu este permisă coabitarea sistemului centralizat cu sistemul individual de încălzire, iar încălzirea prin intermediul centralelor de apartament este permisă numai în anumite condiții, stabilite prin art. 32 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 73/2002. În conformitate cu cadrul legal incident, proprietarii din imobilele de tip condominiu nu au calitatea de utilizator și nici de parte contractantă în relația cu furnizorul de energie termică. Principiul „un condominiu-un sistem de încălzire” este deplin în acord cu fundamentarea Legii nr. 325/2006, respectiv serviciul public de alimentare cu energie termică produsă centralizat este supus ofertei competitive și deschis pieței concurențiale pentru toți operatorii competenți și calificați.

Nu există nici un articol, text sau cuvânt din Regulamentul-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică aprobat prin Ordinul nr. 91/2007 care să intre în contradicție cu prevederile legale din actele juridice de rang superior, iar prevederile art. 249 din ordin sunt adoptate în aplicarea dispozițiilor art. 54 alin. (3) din Legea nr. 325/2006. Deconectările/reconectările la S.A.C.E.T. se puteau face numai în perioada de tranziție 21 martie 2007-31 decembrie 2009, perioadă după care legea nu mai permitea nici o deconectare de la sistemul de încălzire, indiferent care ar fi acesta. Autoritățile administrației publice locale au obligația de a stabili zonele unitare de încălzire, definite ca areal geografic aparținând unei unități administrativ-teritoriale, în interiorul căreia se poate promova o singură soluție tehnică de încălzire.

Nici un sistem nu poate fi reabilitat și modernizat pentru a funcționa în condiții de eficiență dacă nu se păstrează numărul de consumatori arondați. 2.2.2. Recursul formulat de pârâta R.A.D.E.T. Constanța. La rândul său, această recurentă a solicitat ca, în baza art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată în parte hotărârea atacată, în sensul menținerii art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 ca fiind emis în conformitate cu prevederile legale în vigoare. A susținut că art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 nu reprezintă nici „condiție suplimentară”, nici „adăugare la lege”, ci o situație distinctă de cea în care se pot efectua deconectări individuale.

Reclamanta-intimată nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 30 din Legea nr. 325/2007, iar debranșarea nu îndeplinește principiul de bază al Legii nr. 325/2007, anume cel instituit prin art. 3 lit. g), „un condominiu-un sistem de încălzire” și cel de la art. 5 pct. 37 care definește zona unitară de încălzire. Toate condițiile privind debranșarea, respectiv racordarea la sistemul de alimentare cu energie termică sunt impuse de Legea nr. 325/2006, iar celelalte acte normative nu vin să adauge la lege, ci creează premisele care să permită aplicarea acesteia în practică și se limitează strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise.

La nivelul municipiului Constanța, Consiliul Local a aprobat prin hotărârea Consiliului Local din 8 septembrie 2008 zonele unitare de încălzire de pe raza municipiului Constanța unde se promovează idea unui singur sistem de încălzire, apartamentul pentru care a fost solicitată eliberarea avizului tehnic de deconectare făcând parte integrantă din această zonă. Art. 41 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 51/2006 stipulează că utilizatorii au dreptul să renunțe, în condițiile legii, la serviciile contractate, condiții legale care, în speță, nu sunt realizate. Prin dispozițiile art. 249, a căror eliminare o solicită reclamanta, se are în vedere tocmai prevenirea încălcării, afectării sau prejudicierii dreptului de proprietate comună sau individuală a celorlalți proprietari din condominiu, prin afectarea confortului termic și a bunei funcționări a instalațiilor de distribuție a energiei termice.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi în continuare arătate. Mai întâi, se constată că deși ambele recurente au invocat și motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., anume când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, se constată că argumentele acestora se subsumează, în realitate, motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., anume când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În continuare, analizând actele și lucrările cauzei din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât și sub toate aspectele, așa cum permit dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, raportat la prevederile legale incidente. În condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 249 din Regulamentul-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, aprobat prin Ordinul nr. 91/2007 emis de Președintele Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală, publicat în Monitorul Oficial nr. 350/23.05.2008.

Norma juridică atacată de intimata-reclamantă B.V. pe calea incidentă a excepției de nelegalitate prevede că deconectările individuale nu se pot executa în acele condominii în care nu s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 91/2007. În exercitarea controlului de legalitate, judecătorul fondului a constatat corect neconformitatea acestei norme cu Legea nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică, ca act normativ cu forță juridică superioară, în aplicarea căreia a fost emisă.

Astfel, s-a avut în vedere că, potrivit art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006, deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiții cumulative: a) acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât și pe verticală; b) acordul scris al asociației de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenției de realizare a unui sistem individual de încălzire; c) anunțarea, în scris, a operatorului care are și calitatea de furnizor, cu cel puțin 30 de zile înainte. Fără a avea un corespondent în Legea nr. 325/2006, norma cuprinsă în art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 este nelegală, pentru că instituie o condiție suplimentară în cazul deconectării individuale și anume aceea ca, în condominiul respectiv, să fi fost executate deconectări individuale anterior datei la care a intrat în vigoare regulamentul-cadru aprobat prin acest ordin.

Susținerea recurentelor că norma contestată are ca fundament juridic dispozițiile art. 3 lit. g) din Legea nr. 325/2006, care consacră principiul „un condominiu-un sistem de încălzire” se dovedește a fi nefondată, întrucât principiile și obiectivele definesc domeniul de reglementare a legii, cuprins în Capitolul I, în mod distinct de Capitolul VI, referitor la piața de energie termică și care, la secțiunea a 5-a privind protecția utilizatorului de energie termică, prevede la art. 30 alin. (2) în mod expres și limitativ condițiile cumulative pentru deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu. Fiind emis în executarea și în aplicarea Legii nr. 325/2006, Ordinul nr. 91/2007 a prevăzut, în art. 246-artl.

252 din Capitolul V „Utilizatorii energiei termice”, acele condiții necesare pentru deconectările individuale ale unor apartamente situate în imobile de locuit tip bloc-condominii, alimentate cu energie termică din sistemul energetic de interes local și în consecință, această reglementare trebuie să fie conformă celei cuprinse în actul normativ cu forță juridică superioară și care nu impune condiția suplimentară adăugată fără temei de către autoritatea emitentă, și anume ca deconectarea individuală să fie executată într-un condominiu în care s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a regulamentului aprobat prin ordinul respectiv.

Printr-o analiză logică și sistemică a cadrului legislativ incident în cauză, judecătorul fondului a constatat întemeiat nelegalitatea dispozițiilor art. 249 din Ordinul nr. 91/2007, care au fost emise cu încălcarea principiului ierarhiei actelor normative, prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Conform acestui principiu, actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.

Depășind competența de reglementare care i-a fost atribuită pentru punerea în aplicare a Legii nr. 325/2006, Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală, a cărei calitate procesuală a fost transmisă recurentei Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, a emis fără temei legal art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 prin care s-a adăugat o condiție suplimentară față de condițiile impuse de legea susmenționată pentru deconectarea individuală a unui consumator casnic de la sistemul de energie termică din cadrul unui condominiu.

Celelalte critici ale recurentelor, privind situația intimatei-reclamante și posibilitatea de a solicita și obține deconectarea, nu au relevanță în ceea ce privește excepția de nelegalitate dezbătută în cauză, care se examinează strict prin prisma conformității normei criticate cu dispozițiile legale cuprinse în acte normative ierarhic superioare, în executarea cărora a fost emisă. Înalta Curte constată că aceste critici se constituie, în realitate, în apărări referitoare la obiectul litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepția. Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a sentinței pronunțate, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de R.A.D.E.T. și de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâtele R.A.D.E.T. și Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice împotriva sentinței nr. 17 din 24 ianuarie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 martie 2015.