ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 521/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2014, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile de Gospodărire Comunală și Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice Constanța (R.A.D.E.T. Constanta) anularea prevederilor art. 249 și art. 250 din Ordinul nr. 91/2007 al Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile de Gospodărire Comunală pentru aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului public cu alimentare cu energie termică.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 182/CA pronunțată în data de 20 octombrie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâte, a admis în parte acțiunea în anulare, formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile de Gospodărire Comunală și Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice Constanța, astfel cum a fost precizată, a dispus anularea prev. art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 emis de pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile publice de Gospodărie Comunală pentru aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termic și a respins în rest acțiunea în anulare pentru lipsa procedurii prealabile.

1.3. Cererile de recurs

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile de Gospodărire Comunală și Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice Constanța.

1.3.1. Recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice.

Această recurentă a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a Sentinței civile nr. 1.095/2015 și pe fond menținerea dispozițiile art. 249 din Ordinul președintelui ANRSC nr. 91/2007, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurenta a făcut referire la dispozițiile legale care reglementează drepturile și obligațiile coproprietarilor aflați în stare de indiviziune forțată, în speță în cadrul unui condominiu, și a argumentat că art. 3 lit. g) din Legea nr. 325/2007 instituie obligativitatea racordării unui condominiu la un sistem unic și public de încălzire.

În nici un condominiu din nici un stat membru nu este permisă coabitarea sistemului centralizat cu sistemul individual de încălzire, iar încălzirea prin intermediul centralelor de apartament este permisă numai în anumite condiții, stabilite prin art. 32 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 73/2002.

În conformitate cu cadrul legal incident, proprietarii din imobilele de tip condominiu nu au calitatea de utilizator și nici de parte contractantă în relația cu furnizorul de energie termică.

Principiul "un condominiu - un sistem de încălzire" este deplin în acord cu fundamentarea Legii nr. 325/2006, respectiv serviciul public de alimentare cu energie termică produsă centralizat este supus ofertei competitive și deschis pieței concurențiale pentru toți operatorii competenți și calificați.

Nu există nici un articol, text sau cuvânt din Regulamentul-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică aprobat prin Ordinul nr. 91 din 20.03.2007 care să intre în contradicție cu prevederile legale din actele juridice de rang superior, iar prevederile art. 249 din ordin sunt adoptate în aplicarea dispozițiilor art. 54 alin. (3) din Legea nr. 325/2006.

Deconectările/reconectările la SACET se puteau face numai în perioada de tranziție 21 martie 2007 - 31 decembrie 2009, perioadă după care legea nu mai permitea nici o deconectare de la sistemul de încălzire, indiferent care ar fi acesta.

Autoritățile administrației publice locale au obligația de a stabili zonele unitare de încălzire, definite ca areal geografic aparținând unei unități administrativ-teritoriale, în interiorul căreia se poate promova o singură soluție tehnică de încălzire.

Nici un sistem nu poate fi reabilitat și modernizat pentru a funcționa în condiții de eficiență dacă nu se păstrează numărul de consumatori arondați.

Recurenta a mai făcut referire la Decizia nr. 6.351 din 25.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a arătat că în prezenta speță s-a făcut dovada existenței zonei unitare de încălzire, aprobată prin HCL nr. 429 din 08.09.2008, reclamanții aflându-se în această zonă, ceea ce presupune că aceștia nu se pot deconecta de la sistemul de alimentare cu energie termică.

1.3.2. Recursul formulat de pârâta Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanța.

La rândul său, această recurentă a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a Sentinței civile nr. 1.095/2015 și pe fond să se mențină dispozițiile art. 249 din Ordinul președintelui ANRSC nr. 91/2007 ca fiind elaborate în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

A evocat circumstanțele adoptării Ordinului nr. 91/2007, urmare a căruia Consiliul Local Constanța a adoptat Hotărârea nr. 430 din 08.09.2008 privind aprobarea Regulamentului serviciului public de alimentare cu energie termică a Municipiului Constanța și a arătat că principiul "un condominiu - un singur sistem de încălzire" reprezintă unul din principiile consacrate la nivel național.

A făcut referire la dispozițiile art. 44 alin. (7) din Constituție, art. 646, art. 647 (1) și art. 651 C. civ., precum și art. 14 din Legea nr. 230/2007, care conturează obligațiile coproprietarului aflat în stare de indiviziune forțată în ceea ce privește părțile comune ale unui condominiu și a susținut că deconectarea unuia sau mai multor consumatori de la serviciul public de alimentare cu energie termică afectează buna funcționare a sistemului.

Prin dispozițiile art. 249 se are în vedere tocmai prevenirea încălcării, afectării sau prejudicierii dreptului de proprietate comună sau individuală a celorlalți proprietari din condominiu, prin afectarea confortului termic și a bunei funcționări a instalațiilor de distribuție a energiei termice.

A susținut că art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 nu reprezintă nici "condiție suplimentară", nici "adăugare la lege", ci o situație distinctă de cea în care se pot efectua deconectări individuale.

Deconectările/reconectările de la SACET se putea face numai în perioada de tranziție 21 martie 2007 - 31 decembrie 2009; după această perioadă, legea nu mai permite nici o deconectare de la sistemul de încălzire, indiferent care ar fi acesta.

Debranșarea intimaților nu îndeplinește principiul de bază al Legii nr. 325/2007, anume cel instituit prin art. 3 lit. g), "un condominiu - un sistem de încălzire" și cel de la art. 5 pct. 37 care definește zona unitară de încălzire.

Toate condițiile privind debranșarea, respectiv racordarea la sistemul de alimentare cu energie termică sunt impuse de Legea nr. 325/2006, iar celelalte acte normative nu vin să adauge la lege, ci creează premisele care să permită aplicarea acesteia în practică și se limitează strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise.

La nivelul municipiului Constanța, Consiliul Local a aprobat prin HCLM nr. 429 din 08.09.2008 zonele unitare de încălzire de pe raza municipiului Constanța unde se promovează idea unui singur sistem de încălzire, apartamentele pentru care intimații solicită eliberarea avizului tehnic de deconectare făcând parte integrantă din această zonă.

Recurenta a mai argumentat că dispozițiile art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 au fost elaborate cu respectarea prevederilor legale cu forță juridică superioară care au servit ca temei al emiterii acestora.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză

Analizând actele și lucrările cauzei din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, raportat la prevederile legale incidente.

În speță, intimații-reclamanți au supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ dispozițiile art. 249 din Regulamentul-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, aprobat prin Ordinul nr. 91/2007 emis de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală, care prevăd că "Deconectările individuale nu se pot executa în acele condominii în care nu s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a prezentului regulament."

În exercitarea controlului de legalitate, judecătorul fondului a constatat corect neconformitatea acestei norme cu Legea nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică, ca act normativ cu forță juridică superioară, în aplicarea căreia a fost emisă dispoziția criticată.

Astfel, s-a avut în vedere că, potrivit art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006, deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiții cumulative:

a) acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât și pe verticală;

b) acordul scris al asociației de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenției de realizare a unui sistem individual de încălzire;

c) anunțarea, în scris, a operatorului care are și calitatea de furnizor, cu cel puțin 30 de zile înainte.

Fără a avea un corespondent în Legea nr. 325/2006, norma cuprinsă în art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 este nelegală, pentru că instituie o condiție suplimentară în cazul deconectării individuale și anume aceea ca, în condominiul respectiv, să fi fost executate deconectări individuale anterior datei la care a intrat în vigoare regulamentul-cadru aprobat prin acest ordin.

Susținerea recurentelor că norma contestată are ca fundament juridic dispozițiile art. 3 lit. g) din Legea nr. 325/2006, care consacră principiul "un condominiu - un sistem de încălzire" se dovedește a fi nefondată, întrucât principiile și obiectivele definesc domeniul de reglementare a legii, cuprins în Cap. I, în mod distinct de Cap. VI, referitor la Piața de energie termică și care, la Secțiunea a 5-a privind protecția utilizatorului de energie termică, prevede la art. 30 alin. (2) în mod expres și limitativ condițiile cumulative pentru deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu.

Fiind emis în executarea și în aplicarea Legii nr. 325/2006, Ordinul nr. 91/2007 a prevăzut, în art. 246 - 252 din Cap. V "Utilizatorii energiei termice", acele condiții necesare pentru deconectările individuale ale unor apartamente situate în imobile de locuit tip bloc - condominii, alimentate cu energie termică din sistemul energetic de interes local și în consecință, această reglementare trebuie să fie conformă celei cuprinse în actul normativ cu forță juridică superioară și care nu impune condiția suplimentară adăugată fără temei de către autoritatea emitentă, și anume ca deconectarea individuală să fie executată într-un condominiu în care s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a regulamentului aprobat prin ordinul respectiv.

Printr-o analiză logică și sistemică a cadrului legislativ incident în cauză, judecătorul fondului a constatat întemeiat nelegalitatea dispozițiilor art. 249 din Ordinul nr. 91/2007, care au fost emise cu încălcarea principiului ierarhiei actelor normative, prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Conform acestui principiu, actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.

Depășind competența de reglementare care i-a fost atribuită pentru punerea în aplicare a Legii nr. 325/2006, Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală, a cărei calitate procesuală a fost transmisă recurentei Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, a emis fără temei legal art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 prin care s-a adăugat o condiție suplimentară față de condițiile impuse de legea susmenționată pentru deconectarea individuală a unui consumator casnic de la sistemul de energie termică din cadrul unui condominiu.

Celelalte critici ale recurentelor, privind situația intimaților-reclamanți și posibilitatea de a solicita și obține deconectarea, nu au relevanță în ceea ce privește legalității normei dezbătută în cauză, care se examinează strict prin prisma conformității normei criticate cu dispozițiile legale cuprinse în acte normative ierarhic superioare, în executarea cărora a fost emisă.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a sentinței pronunțate, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice și de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice și Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice Constanța împotriva Sentinței civile nr. 1.095 din 20 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2018.

Procesat de ED