ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 745/2016

Decizia nr. 745/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1175 din 9 aprilie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de excepția inadmisibilității ca neîntemeiată și a admis excepția de nelegalitate formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. Constanța și intervenienta C., constatând nelegalitatea dispozițiilor art. 249 din Ordinul președintelui C. nr. 91/2007.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în esență că excepția inadmisibilității este neîntemeiată, întrucât prevederile potrivit cărora controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile legii, invocate de C. în susținerea excepției, au intrat în vigoare la 15 februarie 2013, ulterior datei invocării excepției de nelegalitate (în ședința publică din 7 februarie 2013 - fila 33 dosar, cererea scrisă fiind depusă la 8 februarie 2013), nefiind aplicabile în speță.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut obiectul prezentului control de legalitate îl reprezintă dispozițiile art. 249 din Ordinul președintelui C. nr. 91/2007 privind Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică.

Conform art. 249 din Ordinul președintelui C. nr. 91 din 20 martie 2007 pentru aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică emis de D., „Deconectările individuale nu se pot executa în acele condominii în care nu s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a prezentului regulament”.

Aceste dispoziții legale au stat la baza avizului nefavorabil emis de B. Constanța la cererea reclamantului privind deconectarea apartamentului proprietatea sa de la sistemul de termoficare centralizat (în condominiul din care face parte apartamentul reclamantului nu există cel puțin o deconectare anterioară).

Instanța de fond a constatat că art. 249 din Ordinul președintelui C. nr. 91 din 20 martie 2007 reglementează o condiție care se adaugă celor reglementate în mod expres de Legea nr. 325/2006, la art. 30 alin. (2).

Prima instanță a apreciat că cerința existenței cel puțin a unei deconectări anterioare în condominiu constituie o restrângere a dreptului consumatorului de a renunța la serviciul public, drept statuat prin lege (art. 41 alin. (2) din Legea nr. 51/2006), iar această condiție nu poate fi dispusă prin Regulamentul aprobat prin Ordinul președintelui C. nr. 91/2007, act administrativ cu caracter normativ cu forță juridică inferioară.

În fine, în cauză s-a constatat că pârâta nu a invocat o dispoziție de drept comunitar care să privească interdicția deconectării unui consumator de energie termică dintr-un condominiu.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs

pârâta B. Constanța și intervenienta C.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-au susținut următoarele aspecte:

Referitor la susținerile primei instanțe potrivit căreia condiția existenței cel puțin a unei deconectări anterioare în condominiu constituie o restrângere a dreptului consumatorului de a renunța la serviciu public statuat de lege, s-a arătat că este neîntemeiata având in vedere ii ca potrivit Legii nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, art. 3 lit. g), principiul de bază este acela conform căruia „un condominiu un singur sistem de încălzire,, principiu ce asigură în mod evident eficienta sistemului de încălzire folosit,astfel încât fiecare condominiu sa aibă o singura sursa de alimentare eu energie termica.

De asemenea, s-a susținut că principiul ” un condominiu - un sistem de încălzire" a fost transpus în legea terțiară, respectiv în Regulamentul aprobat prin Ordinul președintelui nr. 92/2007 la art. 249 care prevede că „Deconectările individuale nu se pot executa in condominii in care nu s-au produs deconectări anterioare intrării in vigoare a prezentului regulament".

Mai mult legea prevede la art. 54 alin. (3) ”începând cu data intrării in vigoare a prezentei legi, imobilele tip condominiu pot fi racordate la B. în cazul in care se respectă la principiul ”un condominiu - un sistem de încălzire", pe baza unui program etapizat stabilit de autoritățile administrației publice locale pana la 31 decembrie 2009.

Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termica, aprobat prin Ordinul președintelui C. nr. 91/2007, este corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior întrucât fiind emis în aplicarea acestora, se circumscrie principiilor și dispozițiilor acestora.

Astfel din textul imperativ de lege, rezultă indubitabil că sunt interzise expres deconectările din acele condominii unde anterior intrării in vigoare a Regulamentului aprobat prin Ordinul președintelui C. nr. 91/2007 nu s-au produs deconectări anterioare. În conformitate cu art. 5 pct. 37, art. 8 alin. (2) lit. i) și art. 9 lit. b) din Legea nr. 325/2006, respectiv art. 4, pct. 4.90 art. 190 lit. b) și art. 250 pct. a din Ordinul președintelui C. nr. 91/2007, autoritățile administrației publice locale au atribuția de a stabili zonele unitare de încălzire pe baza studiilor de fezabilitate privind dezvoltarea regionala, aprobate prin hotărâre a consiliului local.

Prin dispozițiile art. 249 a căror eliminare o solicita reclamantul A., se are în vedere tocmai prevenirea încălcării, afectării sau prejudicierii dreptului de proprietate comuna sau individuala a celorlalți proprietari din condominiu, deoarece afectarea confortului termic se aduce atingere exercitării depline a prerogativelor dreptului de proprietate, respectiv a folosinței in condiții normale a proprietății in cauza, consecința negativă pe care proprietarul o poate suporta doar cu acordul sau.

De asemenea, s-a susținut că înțelesul dat de legiuitor principiului "un condominiu - un sistem de încălzire", menționat la art. 3 lit. g) Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, prin care se instituie obligativitatea racordării unui condominiu la un sistem unic și public de încălzire, în deplină concordanță cu prevederile pct. IV din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 462/2006 pentru aprobarea programului ”Termoficare 2006 - 2015 căldură și confort".

Recurenții au arătat că în conformitate cu prevederile art. alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 73/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică produsă centralizat, respectiv: „în situația în care debranșarea se face intenția înlocuirii sistemului de încălzire centralizat cu un sistem de încălzire individual pe bază de gaze naturale sau gaze lichefiate, suplimentar se vor îndeplini următoarele condiții:

S-a mai relevat că astfel, legiuitorul a instituit o obligație și, totodată, o responsabilitate pentru autoritățile ministrației publice locale (similară celei de montare a contoarelor de energie termică la nivel de inșament) ca în baza unui program etapizat derulat în perioada de tranziție, cuprinsă între 21 martie 2007 (data intrării în vigoare a Legii nr. 325/2006) și 31 decembrie 2009, în toate condominiile din România să se implementeze un singur sistem de încălzire.

În fine, s-a concluzionat că în nicio unitate administrativ-teritorială rețelele de distribuție gaze naturale și de distribuție energie electrică nu au fost proiectate pentru a prelua consumurile individuale necesare încălzirii proprietarilor din imobilele de tip condominiu.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs;

Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, în limitele și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

În speță, Curtea de Apel a fost sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate a art. 249 din Ordinul președintelui C. nr. 91/2007.

În urma propriei aprecieri asupra elementelor de fapt și de drept ale cauzei, instanța de control judiciar constată că soluția pronunțată de judecătorul în sensul admiterii excepției de nelegalitate a prevederilor art. 249 din Ordinul președintelui C. nr. 91/2007, este temeinică și legală.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța de recurs a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Ordinul președintelui C. nr. 91/2007 pentru aprobarea Regulamentului cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică a fost dat în aplicarea dispozițiilor cuprinse în Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, lege în care se prevede ca principiu, la art. 3, lit. g) că “un condominiu - un sistem de încălzire”, precum și faptul că, definind principiile generale și termenii uzitați în aplicarea normelor edictate pentru reglementarea serviciului public de alimentare cu energie termică, legea, în cadrul normativ astfel creat, stabilește condițiile în care se pot realiza debranșări ale unui condominiu și debranșări individuale, fără a interzice posibilitatea unui consumator casnic de a renunța la serviciul de energie termică utilizat până la acel moment.

Dispozițiile art. 249 din Ordinul președintelui C. nr. 91/2007, ce au format obiectul controlului în calea reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 sunt nelegale, întrucât adaugă la lege, instituind criterii noi de îndeplinit pentru utilizatorul casnic ce solicită deconectarea de la sistemul de energie termică, criterii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor la adoptarea Legii nr. 325/2006, prin ordin instituindu-se deci noi condiții suplimentare, adăugate celor impuse prin actul normativ cu forță juridică superioară, legea, în temeiul căruia a fost emis, respectiv Legea nr. 325/2006, în cauză fiind aplicabile și dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000R privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

În afara condițiilor stabilite prin art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006, nicio altă interdicție nu poate fi impusă printr-o legislație terțiară, dată în aplicarea respectivei legi, or, din modalitatea de formulare a dispozițiilor art. 249 din Ordinul președintelui C. nr. 91/2007 reiese instituirea unei condiții suplimentare față de textul prevăzut la art. 30 din Legea nr. 325/2006, aceea ca anterior anului 2007 să fi fost efectuate deconectări individuale pentru a se putea aproba executarea unor deconectări ulterioare datei de intrare în vigoare a respectivului ordin.

Judecătorul fondului a reținut judicios că art. 249 din Ordinul președintelui C. nr. 91 din 20 martie 2007 reglementează o condiție care se adaugă celor reglementate în mod expres de Legea nr. 325/2006, la art. 30 alin. (2).

Potrivit art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006, deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiții cumulative:

a) acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât și pe verticală;

b) acordul scris al asociației de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenției de realizare a unui sistem individual de încălzire;

c) anunțarea, în scris, a operatorului care are și calitatea de furnizor, cu cel puțin 30 de zile înainte.

Instanța de fond a observat corect, ca cerința existenței cel puțin a unei deconectări anterioare în condominiu constituie o restrângere a dreptului consumatorului de a renunța la serviciul public, drept statuat prin lege (art. 41 alin. (2) din Legea nr. 51/2006).

Fără a avea un corespondent în Legea nr. 325/2006, norma cuprinsă în art. 249 din Ordinul președintelui C. nr. 91/2007 este nelegală, pentru că instituie o condiție suplimentară în cazul deconectării individuale și anume aceea ca, în condominiul respectiv, să fi fost executate deconectări individuale anterior datei la care a intrat în vigoare regulamentul - cadru aprobat prin acest ordin.

Susținerilor recurentelor potrivit cărora norma contestată are ca fundament juridic dispozițiile art. 3 lit. g) din Legea nr. 325/2006, care consacră principiul „un condominiu - un sistem de încălzire” se dovedesc a fi nefondate, întrucât principiile și obiectivele definesc domeniul de reglementare a legii, cuprins în cap. I, în mod distinct de cap. VI, referitor la Piața de energie termică și care, la Secțiunea a 5-a privind protecția utilizatorului de energie termică, prevede la art. 30 alin. (2) în mod expres și limitativ condițiile cumulative pentru deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

Având în vedere toate considerentele expuse și constatând că nu sunt motive de reformare a sentinței potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâta B. Constanța și de intervenienta C. împotriva sentinței civile nr. 3622 din 19 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2016.