ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4805/2019

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 08.08.2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, reclamantele A. si B. au invocat in contradictoriu cu paratele Regia Autonoma de Distribuție a Energiei Termice București Direcția Tehnică - Colectiv Avize si Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice ("ANRSC") excepția de nelegalitate a art. 249 din Ordinul ANRSC nr. 91/2007 emis de parata ANRSC și au solicitat anularea in totalitate a Avizului nr. 43550 si a Avizului x din data de 23.05.2016, cu obligarea pârâtelor in solidar la plata de daune materiale și morale în cuantum de 1.000 de RON pentru fiecare reclamanta și la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 1049 din data de 24.03.2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere (din cererea principală și din cererea de intervenție principală) având ca obiect excepția de nelegalitate a art. 249 din Ordinul nr. 91/2007. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANRSCUP pe capătul de cerere privind anularea avizelor (din cererea principală și din cererea de intervenție principală). A luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind daunele materiale și morale. A luat de renunțarea pârâtei RADET la cererea de suspendare a judecății cauzei. A admis în parte cererea principală formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâtele Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București R.A.D.E.T. RA, prin administrator judiciar - C. și Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice - A.N.R.S.C. A anulat avizele nr. x/23.05.2016 și nr. y/23.05.2016 emise de pârâta RADET. A respins capătul de cerere având ca obiect excepția de nelegalitate a art. 249 din Ordinul nr. 91/2007, ca inadmisibil. A respins capătul de cerere privind anularea avizelor formulat de reclamantă față de pârâta ANRSCUP ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A admis în parte cererea de intervenție principală formulată de intervenienții principali D. și E.. A anulat avizul nr. x/6.09.2016 emis de pârâta RADET. A respins capătul de cerere având ca obiect excepția de nelegalitate a art. 249 din Ordinul nr. 91/2007, ca inadmisibil. A respins capătul de cerere privind anularea avizului formulat de intervenienții principali față de pârâta ANRSCUP ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A respins cererea de acordare a daunelor materiale și morale, formulată de intervenienții principali, ca nefondată. A luat act că reclamanta și intervenienții principali nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței nr. 1049 din 24 martie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București RADET RA, prin administrator judiciar C.. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.S.C. deoarece această autoritate este o instituție publică de interes național, are personalitate juridică, funcționează în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și are ca scop reglementarea și monitorizarea la nivel central a activităților din domeniul serviciilor comunitare de utilități publice aflate în atribuțiile sale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/2006, republicată. Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice - ANRSC, în calitate de emitent al Ordinului nr. 91/2007, are competența de a modifica și/sau completa prevederile Regulamentului-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, astfel încât să se asigure reglementări unitare în domeniul furnizării energiei termice la nivel național. Cu alte cuvinte, RADET București, în calitate de operator al serviciului de alimentare cu energie termică, nu are calitatea și nici atribuțiile pentru adoptarea unor reglementări unitare în domeniul debranșării de la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică, ci trebuie să-și desfășoare activitatea în litera și spiritul Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 (r1), Legii serviciului de alimentare cu energie termică nr. 325/2006 și Regulamentului-cadru aprobat prin Ordinul nr. 91/2007. În concluzie, față de prevederile legale invocate, a faptului că RADET București este supusă reglementărilor ANRSC, acesta având calitatea de emitent al Ordinului nr. 91/2007, rezultă că acesta are legitimare procesuală pasivă în prezenta cauză, motiv pentru care în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale a ANRSC. Prin cel de-al doilea motiv de recurs se arată că, instanța de fond a apreciat că în prezenta cauză, "problema de drept dedusă judecății este modul de interpretare a dispozițiilor legale incidente respectiv art. 3 lit. g) și art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006 coroborate cu cele ale art. 246 -249 și următoarele din Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică aprobat prin Ordinul nr. 91/2007". Apreciază că scopul interpretării unei norme juridice civile constă în a vedea care este sfera situațiilor de fapt concrete la care norma juridică respectivă se referă și a se asigura astfel corecta aplicare a acelei norme. Deci, interpretarea legii civile reprezintă o etapă în procesul aplicării legii civile, conținutul interpretării fiind tocmai stabilirea sensului voinței legiuitorului, exprimată într-o anumită norma de drept civil. Obiectul prezentului control de legalitate îl reprezintă dispozițiile art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 privind Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, dispoziții care nu contravin principiului egalității în drepturi a persoanelor și care nu creează premisele aplicării discriminatorii a prevederilor Legii nr. 325/2006, în raport de prevederile art. 30 din Legea nr. 325/2006. Potrivit dispozițiilor art. 249 din Ordinul nr. 91/2007, "Deconectările individuale nu se pot executa în acele condominii în care nu s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a prezentului regulament." Curtea trebuie să verifice legalitatea acestei dispoziții din Ordinul nr. 91/2007 în raport de actul normativ a cărui executare o realizează, respectiv Legea nr. 325/2006. Conform prev. art. 3 lit. g) din Legea nr. 325/2006 (Legea serviciului public de alimentare cu energie termică), unul din principiile acestei legi este "un condominiu - un sistem de încălzire". De asemenea, conform prev. art. 54 alin. (3) din aceeași lege, "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, imobilele tip condominiu pot fi racordate la SACET în cazul în care se respectă principiul "un condominiu - un singur sistem de încălzire", în baza unui program etapizat aprobat de autoritatea administrației publice locale, aplicabil până la 31 decembrie 2009." Astfel, legiuitorul a instituit o obligație și, totodată, o responsabilitate pentru autoritățile administrației publice locale (similară celei de montare a contoarelor de energie termică la nivel de branșament) ca în baza unui program etapizat derulat în perioada de tranziție, cuprinsă între 21 martie 2007 (data intrării în vigoare a Legii nr. 325/2006) și 31 decembrie 2009, în toate condominiile din România să se implementeze un singur sistem de încălzire. Cu alte cuvinte, deconectările/reconectările la SACET se puteau face numai în perioada de tranziție 21 martie 2007 - 31 decembrie 2009, astfel încât să se atingă obiectivul "un condominiu - un singur sistem de încălzire", indiferent dacă acesta este realizat cu centrale de apartament, cu energie electrică sau din termoficare. După această perioadă, respectiv după 1 ianuarie 2010, legea nu mai permite nicio deconectare de la sistemul de încălzire, indiferent care ar fi acesta, în deplină concordanță inclusiv cu prevederile art. 8 alin. (2) lit. i) și art. 9 lit. b) din Legea nr. 325/2006, prin care autoritățile administrației publice locale au obligația să stabilească zonele unitare de încălzire (potrivit art. 5 pct. 37 din Legea nr. 325/2006, fiind definită ca "areal geografic aparținând unei unități administrativ-teritoriale, în interiorul căruia se poate promova o singură soluție tehnică de încălzire"). Astfel că, reclamantele în mod greșit au solicitat instanței obligarea RADET București la debranșarea totală a locuinței acestora de la rețeaua de distribuție a energiei termice având în vedere că RADET a respectat prevederile legale în vigoare și nu putea elibera un aviz favorabil pentru deconectarea de la sistemul de alimentare cu energie termică fără a încălca principiul enunțat la art. 3 lit. g) din Legea 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică precum și prevederile art. 249 din Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termica aprobat prin Ordinul nr. 91/2007 de Președintele A.N.R.S.C. care transpune directiva europeană nr. 2002/91/CE privind performanța energetică a clădirilor și directiva europeană nr. 2006/32/CE privind eficiența energetică la utilizatorii finali șl serviciile energetice, completate de directiva europeană nr. 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor. Din punct de vedere tehnic, prin deconectarea unuia sau mai multor consumatori dintr-un condominiu are loc o modificare a instalațiilor de distribuție a energici termice aferente încălzirii care afectează buna lor funcționare în sensul că vor fi apartamente pe coloanele modificate care se vor încălzi mai mult decât necesar, iar altele care se vor încălzi mai puțin decât este nevoie. Astfel, se realizează un dezechilibru hidraulic și termic față de sistemul inițial proiectat și realizat care lua în calcul necesarul total de energie termică de pe coloana respectivă, conform autorizației de construire inițială. Prin ultima critică, recurentul-pârât arată că instanța de fond a dat o interpretare greșită a noțiunii de condominiu, respectiv dacă aceasta înseamnă întregul bloc cu mai multe scări sau fiecare scară reprezintă un condominiu separat. În raport de dispozițiile Legii 325/2006 a Serviciului public de alimentare cu energie termică, Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, Ordinului ANRSC nr. 91/2007 pentru aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, Regulamentului Serviciului Public de Alimentare cu Energie Termică al Municipiului București aprobat prin HCGMB nr. 11/2016 care fac referiri la noțiunea de "condominiu" se poate conchide faptul că "condominiu este imobil, bloc de locuințe, clădire proprietate imobiliară din care unele părți sunt proprietăți individuale, reprezentate din apartamente sau spații cu altă destinație decât cea de locuință, iar restul, proprietate comună. Prin asimilare, poate fi definit condominiu și un tronson, cu una sau mai multe scări din cadrul clădirii de locuit, în condițiile în care se poate delimita proprietatea comună". Potrivit O.U.G. nr. 210/2008 pentru completarea Legii locuinței nr. 114/1996 prin condominiu se înțelege "Imobilul format din teren cu una sau mai multe construcții, din care unele proprietăți sunt comune, iar restul sunt proprietăți individuale, pentru care se întocmesc o carte funciară colectivă și câte o carte funciară individuală pentru fiecare unitate individuală aflată în proprietate exclusivă, care poate fi reprezentată de locuințe și spații cu altă destinație, după caz. Constituie condominiu: un corp de clădire sau un tronson cu una sau mai multe scări din cadrul clădirii de locuit multietajate, în condițiile în care se poate delimita proprietatea comună; un ansamblu rezidențial format din locuințe individuale, amplasate izolat, înșiruit sau cuplat, în care există proprietăți comune și proprietăți individuale." Având în vedere faptul că în cadrul unei Asociații de Locatari/Proprietari fiecare scară a blocului se poate constitui în Asociație de proprietari distinctă (conform legislației Asociațiilor și fundațiilor în speță Ordonanța nr. 26/2000) de la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești prin care se admite cererea de constituire ca Asociație de proprietari, reiese că numărul de condominii este echivalent cu numărul Asociațiilor de proprietari (cu personalitate juridică distinctă) din cadrul unui bloc de locuințe.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimatele-reclamante au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 16 octombrie 2019.

Soluția instanței de recurs. Examinând cererea de recurs formulată de recurentul-pârât, prin prisma dispozițiilor incidente, precum și a apărărilor invocate de către intimatele-reclamante prin întâmpinare, Înalta Curte va respinge recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Intimatele-reclamante, precum și intimații-intervenienți, au investit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care au solicitat anularea în totalitate a Avizului nr. 43550, Avizului x din data de 23.05.2016 și Avizului nr. x/6.09.2016 prin care pârâtul refuza debranșarea de la sistemul centralizat pe motiv că în blocul nr. 38 în care locuiesc există un singur sistem de încălzire și că nu respectă principiul de la pct. (g) a Legii 325/2006: "un condominium - un sistem de încălzire". Astfel, pârâta a considerat că reclamantele trebuiau să facă dovada faptului că în condominiul situat în Municipiul București, str. x, au existat deconectări anterioare de la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică anterior intrării în vigoare a Ordinului nr. 91/2007. Prima instanță a admis, în parte, cererea reclamantelor, a anulat avizele nr. x/23.05.2016 și nr. y/23.05.2016, emise de pârâta RADET și a admis, în parte, cererea de intervenție formulată de intervenienții D. și E. și a anulat avizul nr. x/6.09.2016, emis de pârâta RADET. Interpretarea dată de către prima instanță este legală. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a ANRSC, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, constată că potrivit dispozițiilor H.G. nr. 527/2013 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, aceasta se află în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, se organizează și funcționează ca instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, și are ca scop reglementarea, monitorizarea și controlul la nivelul central al activităților din domeniul serviciilor comunitare de utilități publice aflate în sfera sa de reglementare, potrivit legii, iar art. 20 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată, prevede foarte clar care sunt atribuțiile și competențele stabilite în sarcina A.N.R.S.C, aprobarea deconectărilor și debranșărilor de la sistemul de alimentare cu energie termică excedând sferei de competență a A.N.R.S.C, acesta fiind atributul exclusiv la RADET București, cum de altfel rezultă din corespondența dintre reclamanți și RADET București. Potrivit art. 36 din C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond. Cu alte cuvinte, calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează raportul juridic de drept material asupra judecății. Ca atare, calitatea de pârât în proces poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept. Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că atât timp cât prin cererile deduse judecății s-a solicitat anularea avizelor nr. x/23.05.2016, nr. y/23.05.2016 și nr. 70541/6.09.2016, iar acestea au fost emise de pârâta RADET, în mod corect prima instanță a reținut lipsa calității procesuale pasive a Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare. Referitor la motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recurentul-pârât își exprimă nemulțumirea cu privire la interpretarea dată de către prima instanță cu privire la noțiunea de "condominiu" și pornind de la această interpretare a dispozițiilor legale incidente respectiv art. 3 lit. g) și art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006 coroborate cu cele ale art. 246 -249 și următoarele din Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică aprobat prin Ordinul nr. 91/2007. Într-adevăr, Legea nr. 325/2006 la art. 30 face distincție clară între noțiunea de debranșare totală a instalațiilor interioare ale unui utilizator de tip condominiu și noțiunea de deconectare a unui consumator de energie termică dintr-un condominiu menționând în mod expres că: (1) Debranșarea totală a instalațiilor interioare de încălzire și/sau pentru apă caldă menajeră ale unui utilizator tip condominiu se va face în următoarele condiții cumulative: a) acordul scris al asociației de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale; b) anunțarea operatorului care are și calitatea de furnizor și a autorității administrației publice locale cu 30 de zile înainte de debranșare. (2) Deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiții cumulative: a) acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât și pe verticală; b) acordul scris al asociației de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenției de realizare a unui sistem individual de încălzire; c) anunțarea, în scris, a operatorului care are și calitatea de furnizor, cu cel puțin 30 de zile înainte. (3) Debranșarea unui utilizator de energie termică, altul decât cel de tip condominiu, se realizează cu anunțarea operatorului care are și calitatea de furnizor, cu cel puțin 30 de zile înainte. (4) Deconectările/debranșările prevăzute la alin. (1)-(3) nu se pot realiza în timpul sezonului de încălzire. (5) Deconectările/debranșările prevăzute la alin. (1)-(3) se efectuează numai de către operatorul care are și calitatea de furnizor, în termen de maximum 45 de zile de la data solicitării, după verificarea documentelor care dovedesc îndeplinirea condițiilor cumulative impuse. (6) Cheltuielile de deconectare/debranșare se suportă de către solicitant. Din conținutul acestor dispoziții rezultă că, operațiunea de debranșare se poate efectua la solicitarea asociației de locatari și vizează întreg condominiu, iar operațiunea de deconectare se poate efectua la solicitarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu. Dispozițiilor art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 prevăd că: "Deconectările individuale nu se pot executa în acele condominii în care nu s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a prezentului regulament". Recurentul-pârât a susținut că Ordinul nr. 91/2007 pentru aprobarea Regulamentului cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică a fost dat în aplicarea dispozițiilor cuprinse în Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, lege în care se prevede ca principiu, la art. 3, lit. g) că "un condominiu - un sistem de încălzire", precum și faptul că, definind principiile generale și termenii uzitați în aplicarea normelor edictate pentru reglementarea serviciului public de alimentare cu energie termică, legea, în cadrul normativ astfel creat, stabilește condițiile în care se pot realiza debranșări ale unui condominiu și debranșări individuale, fără a interzice posibilitatea unui consumator casnic de a renunța la serviciul de energie termică utilizat până la acel moment. În acord cu prima instanță, se constată că în afara condițiilor stabilite prin art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006, nicio altă interdicție nu poate fi impusă printr-o legislație terțiară, dată în aplicarea respectivei legi. Or, din modalitatea de formulare a dispozițiilor art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 reiese instituirea unei condiții suplimentare față de textul prevăzut la art. 30 din Legea nr. 325/2006, aceea ca anterior anului 2007 să fi fost efectuate deconectări individuale pentru a se putea aproba executarea unor deconectări ulterioare datei de intrare în vigoare a respectivului ordin. De altfel, Înalta Curte constată aceste prevederi au fost anulate prin sentința civilă nr. 1095 din data de 20.04.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 521 din data de 13.02.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, după cum urmează: "Dispune anularea prevederilor art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 emis de pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală pentru aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică". Având în vedere că prin hotărâre judecătorească, definitivă, au fost anulate prevederile art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 reținându-se că această normă este nelegală, întrucât adaugă la lege, pentru că instituie o condiție suplimentară în cazul deconectării individuale și anume aceea ca, în condominiul respectiv, să fi fost executate deconectări individuale anterior datei la care a intrat în vigoare regulamentul - cadru aprobat prin acest ordin, Înalta Curte constată că motivul de recurs ce vizează legalitatea acestor prevederi este nefondat și va fi respins. Referitor la noțiunea de "condominiu" recurenta-pârâtă arată că prima instanță a reținut în mod greșit faptul că "noțiunea de condominiu se referă la bloc în integralitatea lui" deoarece apartamentul proprietate individuală pentru care se solicită deconectarea se află într-un condominiu și nu este o construcție independentă alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependințe, dotări și utilitățile necesare, care ar satisface cerințele de locuit ale unei singure persoane sau familii lui care ar asigura dreptul și libertatea de a alege operatorul economic de furnizare a energiei termice. Această critică nu poate fi primită deoarece, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, atât intimatele-reclamante, cât și intimații-intervenienți deși au solicitat debranșarea de la rețeaua publică de încălzire, în vederea montării unei alte surse de căldură, în realitate au urmărit deconectarea de la de la rețeaua publică de încălzire, în vederea montării unei alte surse de căldură, iar instanța de fond în mod corect a reținut că cererile acestora respectă criteriile impuse de lege. Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, criticile formulate de recurenta-pârâtă fiind nefondate.

Soluția instanței de recurs. Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.