ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2418/2019

Deliberând asupra cauzei prezente, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26 iunie 2012, pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/2012, reclamantul Cabinetul de Avocatură "A." i-a chemat în judecată pe pârâții Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice (RADET) și Municipiul București, prin primarul general, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 2.933.172,32 RON, reprezentând onorariul de avocat datorat în baza contractului de asistență juridică nr. x din 9 septembrie 1999, T.V.A. și dobânzile legale aferente.

Motivând cererea, reclamantul a susținut, în esență, că, în perioada anilor 1996 - 2006, Cabinetul de Avocatură "A." a reprezentat și apărat interesele R.A.D.E.T. în fața mai multor instanțe și instituții administrative, în scopul dobândirii patrimoniului (teren, clădiri, dotări) situat în București, str. x, patrimoniu deținut din 1990 de B. S.A., care își aroga dreptul de proprietate asupra acestuia.

În final, s-a intabulat dreptul de proprietate al RADET asupra terenului în suprafață de circa 1200 mp și a clădirilor în suprafață de 2958 mp, construcție școala cu patru etaje, situate în București, Str. x și nr. 16C, în valoare de 23.408.885,25 RON.

A arătat reclamantul că o primă acțiune împotriva pârâtului RADET, introdusă în anul 2009, a fost, în mod irevocabil, anulată ca netimbrată, invocând în acest sens dispozițiile art. 2539 alin. (2) C. civ. privind interpretarea prescripției extinctive, și că s-a încercat și o rezolvare pe cale amiabilă, fiind aprobată, la data de 26 ianuarie 2011, hotărârea nr. 1 a Consiliului de Administrație al R.A.D.E.T. privind stingerea litigiului pe cale amiabilă, tranzacția nefiind finalizată.

La data de 18 martie 2013, pârâta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice a formulat întâmpinare, prin care a invocat prescripția dreptului material la acțiune, în conformitate cu art. 3 și art. 7 din Decretul nr. 167/1958, prescripție împlinită la 16 iulie 2004, în raport de faptul că prima intabulare a dreptului de proprietate al R.A.D.E.T. s-a efectuat în 2001, prin încheierea nr. 11959 din 16 iulie 2001.

S-a mai arătat și că prescripția dreptului material la acțiune în această cauză ar fi putut începe să curgă cel mai târziu de la data de 31 noiembrie 2005 (data la care s-a încheiat litigiul printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă) și termenul s-a împlinit la data de 31 noiembrie 2008.

Prin Sentința civilă nr. 626 din 19 mai 2016, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice, ca fiind prescrisă; a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin primar general, pentru lipsa calității procesuale pasive și a obligat pe reclamantă la plata către pârâtul Municipiul București a sumei de 8000 RON, cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a pronunța această soluție, s-au reținut următoarele:

În speță, reclamanta pretinde de la pârâta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice (RADET), în baza unui contract de asistență juridică încheiat în anul 1999 (9 septembrie 1999), sume de bani reprezentând onorariu de avocat de succes, invocând faptul că, între anii 1996 - 2006, a reprezentat interesele pârâtei în mai multe litigii și faze procesuale care s-au finalizat prin recuperarea de către pârâtă a unor bunuri imobile - teren și construcții -, cu privire la care a obținut intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.

Termenul de prescripție în cauză este cel de 3 ani, reglementat de Decretul nr. 167/1958, care începe să curgă, conform art. 7, la data când se naște dreptul la acțiune.

Contractul de asistență juridică viza apărarea intereselor pârâtei în legătura cu Școala de Șoferi S.A., având ca obiect mijloace fixe, constând în teren și construcții din str. x, București.

Prin acel contract s-a convenit ca, la finalul tuturor acțiunilor și demersurilor, să se achite de către pârâtă 9 % din valoarea obținută, reclamanta înțelegând prin aceasta valoarea bunurilor intrate în patrimoniul pârâtei (onorariu de succes).

Așa cum arată însăși reclamanta, intabularea dreptului de proprietate pentru pârâta R.A.D.E.T., cu privire la suprafețele de 64.549,452 m.p. teren și 2.958 m.p. construcții, s-a realizat la 16 iulie 2001.

Pe de altă parte, la 30 noiembrie 2005, urmare a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, în procesul de evacuare, în care R.A.D.E.T. a avut calitatea de reclamantă, a rămas irevocabilă hotărârea de evacuare a școlii de șoferi din imobilele ce erau obiect al litigiilor dintre aceste două părți.

A apreciat prima instanță că, pe planul prescripției dreptului material la acțiune, nu prezintă relevanță momentul intabulării (înscrierii) în cartea funciară, astfel că, de la momentul pronunțării deciziei irevocabile - 31 noiembrie 2005, cel târziu, a început să curgă termenul de prescripție, în ceea ce privește pretențiile deduse judecății, termen care se împlinea la 31 noiembrie 2008.

În apărările sale, în ceea ce privește prescripția, reclamanta s-a raportat la mai multe evenimente și împrejurări, inclusiv la tranzacția dintre pârâta R.A.D.E.T. și numitul C., intervenită la 11 august 2006, care însă nu prezintă relevanță din punctul de vedere al drepturilor pentru care reclamanta a acordat asistență juridică pârâtei R.A.D.E.T. În baza contractului din anul 1999, această operațiune, în realizarea căreia reclamanta pretinde că ar fi asigurat asistență pârâtei, fără a face însă vreo dovadă a încheierii unui contract în acest sens, neavând legătură cu "obținerea patrimoniului" R.A.D.E.T.

Chiar și în raport de aceste apărări, termenul de prescripție s-ar fi împlinit în august 2009. Or, acțiunea reclamantei în cauza de față a fost promovată în 2012.

S-a apreciat că acțiunea promovată în anul 2005, privind aceleași pretenții și anulată ca netimbrată în mod irevocabil, nu este de natură a fi considerată ca act întrerupător al cursului prescripției extinctive, întrucât, în vechea reglementare legală aplicabilă și cauzei de față, prescripția nu este întreruptă prin anularea, perimarea sau respingerea acelei cereri.

De altfel, în încercarea de a combate prescripția, însăși reclamanta a înțeles, încă din acțiunea introductivă, să invoce dispozițiile noului C. civ., inaplicabile însă în cauza de față (în raport de dispozițiile Legii nr. 71/2011).

Cât privește contractul de asistență juridică încheiat în anul 2004, la care face referire reclamanta, s-a apreciat că nu poate fi considerat ca o prelungire a clauzelor și efectelor contractului din anul 1999, cum era cazul actelor subsecvente la acest contract, intervenite între părți până în anul 2004 și care vizau o prelungire a contractului nr. x din 9 septembrie 1999 și menținerea clauzelor acelui contract.

În consecință, tribunalul a constatat că dreptul reclamantei la acțiune s-a prescris, această acțiune fiind promovată cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul-lege nr. 167/1958.

Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului Municipiul București, prin primar general, tribunalul a constatat că nu s-a făcut dovada existenței identității dintre acest pârât și cel de la care se poate pretinde îndeplinirea obligației, între reclamantă și acest pârât, neexistând nici un raport juridic care să poată justifica chemarea acestuia în judecată în prezenta cauză. În consecință, față de acest pârât, acțiunea a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul Cabinetul de Avocatură "A.", solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii ca nefondate a excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâta RADET S.A., și admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a sumei de 2.218.570,82 RON, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În ședința publică de la 12 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a III- a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a dispus suspendarea judecății în apel, în temeiul dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

A reținut această instanță că acțiunea promovată de reclamant, prin care se pretinde că pârâta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București - RADET datorează o sumă de bani, decurgând din raporturile contractuale dintre părți, se încadrează în categoria prevăzută de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, întrucât s-a dovedit, în cauză, prin certificatul emis de Tribunalul București, secția a VII-a Civilă, că, în ceea ce o privește pe această pârâtă, a fost deschisă procedura generală a insolvenței.

La data de 17 aprilie 2019, intimata-pârâtă Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București - RADET a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, solicitând fixarea unui termen de judecată și citarea părților în vederea constatării motivelor de încetare a judecării prezentei cauze, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

Prin Decizia nr. 963/A din 26 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 75 teza finală din Legea nr. 85/2014, a dispus încetarea acțiunii formulate de reclamantul Cabinetul de Avocatură "A.", în contradictoriu cu pârâții Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice (RADET) și Municipiul București, prin primarul general, și a anulat sentința civilă apelată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:

Cererea de chemare în judecată cu care reclamantul Cabinetul de Avocatură "A." a sesizat instanța de judecată are ca obiect pretențiile formulate de acesta împotriva pârâților Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București - RADET și Municipiul București, prin primarul general, constând în suma de 2.933.172,32 RON, reprezentând onorariul de avocat datorat în baza contractului de asistență juridică nr. x din 9 septembrie 1999, T.V.A. și dobânzile legale aferente.

Sub un prim aspect, Curtea a reținut că hotărârea primei instanțe, prin care pretențiile formulate împotriva pârâtei Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București - RADET au fost respinse ca prescrise, iar cele formulate împotriva pârâtului Municipiul București, ca îndreptate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost criticată de reclamantă, în calea de atac a apelului, numai sub aspectul soluției pronunțate privitor la pârâta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București - RADET.

Astfel fiind, partea neatacată din hotărârea tribunalului a intrat în puterea lucrului judecat, ceea ce a fost dedus judecății în calea de atac a apelului privind numai pretențiile formulate de reclamant împotriva pârâtei Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București - RADET.

Curtea a constatat că, împotriva acestei din urmă pârâte, a fost deschisă, prin încheierea de ședință de la 5 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, procedura generală a insolvenței, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Încheierea a devenit definitivă prin Decizia civilă nr. 12 din 9 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI- a civilă.

Or, potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, de la data deschiderii procedurii, se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează.

În raport de împrejurarea că procedura de deschidere a procedurii insolvenței a fost decisă prin hotărâre definitivă, astfel cum s-a arătat anterior, Curtea a constatat că este incidentă în cauză teza finală a normei legale menționate, în sensul că, de la data când hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București - RADET a rămas definitivă, 9 ianuarie 2017, acțiunea judiciară formulată de reclamantul Cabinetul de Avocatură "A." împotriva debitoarei, acțiune ce fusese suspendată la data de 12 octombrie 2016, a încetat.

Întrucât procedura insolvenței a fost deschisă împotriva debitoarei, în timpul judecății în apel a acțiunii judiciare promovate de reclamant, cu privire la care au devenit incidente dispozițiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, acțiunea fiind deci soluționată în primă instanță prin sentința ce face obiectul apelului promovat de reclamantă, Curtea a anulat sentința tribunalului, prin care s-a respins ca prescrisă acțiunea, dat fiind că a constatat încetarea acesteia, ca efect al normei legale speciale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Cabinet de Avocatură "A.", solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de repunere pe rol a cauzei formulată de pârâta-intimată Radet S.A., precum și casarea hotărârii prin care a fost anulată sentința civilă apelată.

Recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciind că soluția instanței de apel este nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014.

Astfel, în ședința publică din data de 12 octombrie 2016, Curtea de Apel București a dispus suspendarea judecării în apel a prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, având în vedere faptul că, în ceea ce o privește pe pârâta RADET S.A., a fost deschisă procedura generală a insolvenței.

La data de 17 aprilie 2019, intimata-pârâtă RADET a formulat cererea de repunere pe rol a prezentei cauze, iar instanța a fixat termen pentru soluționarea acestei cereri la data de 26 iunie 2019.

Recurenta a apreciat că, în mod corect, în temeiul dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, soluția care se impunea în cauză era suspendarea judecății, în corelare și cu dispozițiile procesual civile, respectiv art. 413 pct. 3 C. proc. civ.

Repunerea pe rol a cauzei nu se putea face însă la solicitarea intimatei, în condițiile în care teza a doua a art. 75 alin. (1) prevede imperativ faptul că "Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178." În raport de aceste dispoziții legale, soluția de admitere a cererii de repunere pe rol este nelegală.

Mai mult decât atât, instanța nu putea pronunța o hotărâre de anulare a sentinței civile apelate, în condițiile în care era învestită exclusiv cu apelul recurentei, care avea calitatea de creditor al intimatei RADET S.A.. Instanța se putea pronunța numai în raport de obiectul învestirii, respectiv putea să admită sau să respingă apelul formulat de aceasta.

În opinia recurentei, în apelul creditorului, nu se poate decide încetarea acțiunii civile, fără a se face referire la sentința pronunțată anterior. Instanța ar fi trebuit să se pronunțe întâi asupra apelului cu care a fost învestită și apoi să procedeze la pronunțarea asupra acțiunii pe fond, în caz contrar, soluția pronunțată fiind nelegală.

Intimata-pârâtă Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București - RADET București a formulat întâmpinare, obligatorie în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., prin care a solicitat instanței respingerea căii de atac formulate ca nefondată și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate pentru următoarele considerente:

Referitor la criticile recurentei-reclamante formulate pe fondul cererii de recurs, cu privire la faptul că "instanța nu putea pronunța o hotărâre de anulare a sentinței civile apelate, în condițiile în care era învestită exclusiv cu apelul reclamatului", a învederat că acestea sunt nefondate, întrucât, din analiza deciziei civile recurate, rezultă că dispozițiile legale incidente în speță au fost aplicate în litera și spiritul lor, cu respectarea principiilor de drept în materie procesual civilă.

Intimatul a apreciat că este corect raționamentul judiciar al instanței care a apreciat faptul că, în prezenta cauză, procedura insolvenței RADET București a fost deschisă în cursul judecății în apel, astfel încât, în mod clar și neechivoc, în speță, au devenit incidente dispozițiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, în mod corect instanța anulând sentința tribunalului, dat fiind faptul că acțiunea a încetat, ca efect al normei legale speciale.

Intimatul Municipiul București, prin primar general, a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În etapa procesuală a recursului, nu a fost administrată proba cu înscrisuri noi, în sensul art. 305 C. proc. civ.

Examinând recursul dedus judecății, prin prisma dispozițiilor legale relevanta, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestuia, pentru considerentele ce vor succede:

Sub aspectul circumstanțelor cauzei, se poate reține că, în ședința publică de la 12 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a dispus suspendarea judecății apelului declarat de reclamant, în temeiul dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, norme imperative ce reglementează un caz de suspendare de drept, încheiere ce a nu a fost atacată pe durata suspendării.

La data de 17 aprilie 2019, intimata pârâtă Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București - RADET București a formulat cerere de repunere pe rol a prezentei cauze, iar, prin decizia recurată, Curtea de Apel București a admis cererea de repunere pe rol și a dispus încetarea acțiunii civile formulate de recurentă, în contradictoriu cu intimata RADET București, anulând sentința civilă apelată; constatând că, prin încheierea de ședință de la 5 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 12 din 9 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, împotriva intimatei pârâte Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București - RADET, a fost deschisă, procedura generală a insolvenței, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

În drept, potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor.

Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate.

La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează.

Prin prima critică invocată în cauză, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., i se reproșează instanței de apel nelegala admitere a cererii de repunere pe rol a cauzei, soluție ce nu ar fi putut fi adoptată, în opinia recurentului, decât în condițiile art. 75 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014, în ipotezele reglementate de aceste text normativ, respectiv desființarea hotărârii de deschidere a procedurii, revocarea încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178 din lege.

Or, această critică ignoră interpretarea sistematică a tezelor reglementate de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 și soluțiile procesuale pe care le poate dispune instanța de judecată, atunci când constată că hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței a rămas definitivă.

În această ultimă ipoteză, textul legal prevede fără echivoc că acțiunea judiciară încetează. În consecință, măsura suspendării de drept a judecății cauzei, pentru realizarea pretinselor creanțe asupra averii debitorului, nu mai poate subzista, ci instanța, repunând cauza pe rol, la cererea oricărei părți interesate, întrucât este deplin aplicabil principiul potrivit căruia ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, trebuie să constate încetarea acestei acțiuni judiciare.

Astfel, făcând confuzie între planul dreptului procesual civil și planul legii speciale, respectiv între repunerea pe rol a cauzei, ca măsură procesuală necesară pentru a crea cadrul în care se putea pronunța soluția de încetare a acțiunii și cea care s-ar fi impus în ipotezele legale reglementate de art. 75 alin. (1) teza penultimă din Legea nr. 85/2014 - acțiunile suspendate se vor relua în ipoteza revocării sau a desființării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței, adică în ipoteza admiterii opoziției creditorilor împotriva deschiderii procedurii ori a apelului împotriva sentinței sau încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii conform art. 178 din lege, recurentul formulează o critică ce nu poate antrena constatarea nelegalității soluției pronunțate.

Analizând cea de-a doua critică dedusă judecății, prin care se invocă faptul că instanța de apel nu putea pronunța o hotărâre de anulare a sentinței civile apelate, în condițiile în care era învestită exclusiv cu apelul reclamantei, care avea calitatea de creditor al intimatei Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București - RADET S.A. București, astfel încât, respectând limitele învestirii, ar fi putut doar să admită sau să respingă apelul formulat de acesta, instanța o consideră, de asemenea, nefondată.

În acest context, trebuie reamintit că, în raport de soluțiile pronunțate de prima instanță și limitele determinate prin efectul introducerii apelului de către reclamant, instanța de apel, cu deplin temei, a apreciat că ceea ce a fost dedus judecății, în calea de atac a apelului, privește numai pretențiile formulate de reclamant împotriva pârâtei Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București - RADET.

Cu privire la această intimată, s-a constatat că fost deschisă, prin încheiere definitivă, procedura generală a insolvenței, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Mai mult, în considerarea art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care prevede că valorificarea drepturilor creditorilor asupra averii debitorului se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor, Cabinetul de Avocatură "A.", reclamant în cauza dedusă judecății, a formulat cerere de înscriere la masa credală a creanței în sumă de 2.218.570,82 RON, pretinsă și în acest dosar.

La data de 9 ianuarie 2017, a fost publicat tabelul preliminar al creanțelor asupra debitorului RADET București în BPI nr. 342, din care rezultă respingerea acestei creanțe (pct. 57, categoria creanțelor chirografare din tabelul preliminar); în temeiul art. 110 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, Cabinetul de Avocatură "A." fiind notificat cu privire la respingerea creanței.

Împotriva măsurii administratorului judiciar de respingere a cererii de înscriere a creanței în tabelul preliminar de creanțe al debitoarei RADET București, Cabinetul de Avocatură "A." a formulat contestație, ce a format obiectul dosarului nr. x/2017, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, contestație ce a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea din 11 octombrie 2017.

Prin aceeași încheiere, s-a dispus înlăturarea, din tabelul preliminar de creanțe al debitoarei, a creanței în cuantum de 2.218.570,82 RON, înscrisă cu titlu provizoriu în favoarea contestatoarei, conform încheierii din data de 29 martie 2017, această instanță constatând că, din probatoriul administrat, nu reiese deținerea de către contestatorul RADET București a unei creanțe certe, lichide și exigibile, termenul de prescripție al dreptului la acțiune fiind împlinit la data de 30 noiembrie 2008. Această soluție a rămas definitivă, prin neexercitarea căilor de atac instituite de lege.

Or, alegând să nu epuizeze căile de atac reglementate de lege împotriva măsurii administratorului judiciar de respingere a cererii de înscriere a creanței în tabelul preliminar de creanțe al debitoarei Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice (RADET) București, măsură rămasă astfel definitivă, și în contextul judecării prezentului litigiu, în condițiile impuse strict de dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, recurentul nu putea pretinde continuarea judecării apelului cu privire la fondul cererii sale.

În consecință, constatând că, împotriva intimatei Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice - RADET, a fost deschisă procedura generală a insolvenței, în aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care statuează că, la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează, instanța de apel, dispunând anularea Sentinței civile nr. 626 din 19 mai 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă și încetarea acțiunii formulate de reclamantul Cabinetul de Avocatură "A.", în contradictoriu cu pârâții Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice (RADET) și Municipiul București, prin primarul general, a adoptat o soluție legală, ce nu se impune a fi reformată.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Cabinet de Avocatură "A." împotriva Deciziei civile nr. 963 A din 26 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Cabinet de Avocatură "A." împotriva Deciziei civile nr. 963 A din 26 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2019.

GGC - MM