ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 471/2019

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 9 mai 2011, reclamantul Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Marie Sklodowska Curie", în contradictoriu cu pârâții SC A. SRL, B., SC C. România Societate în Comandită, Municipiul București, prin Primarul General, Primarul General al Municipiului București, chemații în garanție Municipiul București, prin Primarul General și Primarul General al Municipiului București a solicitat să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 12372 din 21 decembrie 2009 emisă, în baza Legii nr. 10/2001, de către Primarul General al Municipiului București privind terenul în suprafață de 4.480,51 mp, situat în București, la intersecția B-dul. x nr. 4, identificat conform Raportului de expertiză tehnică topografică - întocmit de expert tehnic ing. D., anexă la Dispoziția nr. 12372 din 21 decembrie 2009; nulitatea absolută a actelor juridice subsecvente, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC A. SRL și B. autentificat sub nr. x din 5 martie 2010 de BNP E. și a antecontractului de vânzare - cumpărare încheiat între B. și SC C. România Societate în Comandită, autentificat sub nr. x din 14 iunie 2010 de BNP F., precum și a oricăror alte acte juridice subsecvente; repunerea părților în situația anterioară emiterii actelor juridice a căror anulare o solicită și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 27 decembrie 2011, reclamantul Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Marie Sklodowska Curie" a depus o cerere precizatoare prin care a solicitat constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 12372 din 21 decembrie 2009 emisă, în baza Legii nr. 10/2001, de Primarul General al Municipiul București privind terenul în suprafață de 4.480,51 mp, situat în București, la intersecția B-dul. x și Drumul Găzarului, identificat conform Raportului de expertiză topografică, întocmit de expert tehnic ing. D., anexă la Dispoziția nr. 12372 din 21 decembrie 2009, constatarea nulității absolute a actelor juridice subsecvente, respectiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC A. SRL și B. autentificat sub nr. x din 5 martie 2011 de BNP E. și a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între B. și SC C. România Societate în Comandită autentificat sub nr. x din 14 iunie 2010 de BNP F., precum și a oricăror alte acte subsecvente, repunerea părților în situația anterioară emiterii actelor juridice a căror anulare o solicită și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, pentru motive suplimentare față de cele indicate în acțiunea introductivă.

La data de 4 mai 2012, odată cu întâmpinarea, pârâta B. a depus o cerere de chemare în garanție a Primăriei Municipiului București, prin Primarul General și a Primarului General al Municipiului București în raport de cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, prin care a solicitat obligarea chemaților în garanție la apărarea drepturilor sale ce ar putea fi prejudiciate prin admiterea cererii de chemare în judecată pentru constatarea nulității absolute a Dispoziției de restituire în natură nr. 12372 din 21 decembrie 2009 emisă, în baza Legii nr. 10/2001, de către Primarul General al Municipiului București în favoarea SC A. SRL

La data de 8 iunie 2012, pârâta B. a depus la dosar o precizare a cererii de chemare în garanție, prin care a solicitat în contradictoriu cu Municipiul București prin Primar General și cu Primarul General al Municipiului București ca în situația admiterii cererii de chemare în judecată, să se dispună obligarea chemaților în garanție la emiterea unei noi dispoziții în soluționarea acelorași notificări de restituire în natură a suprafeței de 4.480,51 mp situat în București, str. x, sector 4 cu menționarea în cuprinsul acesteia a obligației beneficiarului dispoziției de a-i menține afectațiunea destinației de spațiu destinat activităților de sănătate invocate de reclamant pe o perioadă de până la 5 ani de la data emiterii dispoziției.

Prin încheierea de ședință din data de 8 iunie 2012, tribunalul a respins, ca neîntemeiate, excepțiile invocate, respectiv excepția insuficientei timbrări, excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității.

Tribunalul, cu privire la excepția insuficientei timbrări, a constatat că nu este o excepție propriu-zisă, întrucât nu a fost stabilită până la acel moment obligația de plată a taxelor de timbru în sarcina reclamantului. Procedând la analiza excepției, tribunalul a constatat că acțiunea introductivă de instanță a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, invocându-se nerespectarea dispozițiilor legale la emiterea dispoziției de restituire în natură. Primul capăt de cerere este legat de aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, iar art. 50 din legea menționată nu face distincție cu privire la titularul acțiunii. Primul capăt de cerere este scutit de plata taxelor de timbru, iar celelalte capete de cerere, fiind accesorii primului capăt de cerere, urmează regimul stabilit sub acest aspect primului capăt de cerere. S-a reținut că în cererea de chemare în judecată sunt invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001, solicitându-se verificarea legalității emiterii dispoziției de restituire în natură raportat la dosarul administrativ întocmit pe baza notificării, astfel încât aplicabilitatea acestor dispoziții pentru soluționarea cauzei rezultă din motivarea cererii de chemare în judecată.

Cu privire la excepția lipsei de interes, tribunalul a respins-o, ca neîntemeiată, reținând că reclamantul a invocat în favoarea sa existența unui drept de administrare cu privire la terenul ce face obiectul cauzei, drept care i-ar fi fost încălcat prin emiterea dispoziției a cărei anulare o solicită în cauză, invocând imposibilitatea desfășurării activității spitalului prin emiterea dispoziției.

Celelalte apărări ale pârâților vizând dreptul de administrare al spitalului cu privire la teren au fost calificate de tribunal ca fiind chestiuni de fond, cu privire la care s-a dispus a fi analizate în raport de probatoriul ce se va administra. Aspectul identității între terenul ce face obiectul dispoziției și terenul aflat în administrarea spitalului, tribunalul a reținut că urmează a fi analizat pe fond, iar tipul nulității - totală/parțială - se va aprecia de către instanță, neavând consecințe cu privire la interesul formulării cererii de chemare în judecată.

Tribunalul a mai reținut că, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. În cauză, nu există o dispoziție de respingere a notificării, ci de restituire în natură către persoana îndreptățită, însă reclamantul are calitate de terț prejudiciat prin emiterea dispoziției, în dreptul real invocat în favoarea sa. Ipoteza cauzei nu are în vedere dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul a constatat, așadar, că inadmisibilitatea formulării cererii ar avea consecințe asupra încălcării dreptului de acces la instanță a părții reclamante. Tribunalul a respins astfel ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, reținând că reclamantul, deși nu are calitate de persoană îndreptățită, oricum prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu erau aplicabile ca situație de fapt prezentei cauze, întrucât acestea vizează situația respingerii notificării sau a nesoluționării acesteia. Din punct de vedere material, susținerile părții implică analiza cererii prin raportare la dispozițiile dreptului material prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Cu privire la excepția tardivității cererii, Tribunalul a reținut că reclamantului, nefiind persoană îndreptățită, nu i s-a comunicat dispoziția, astfel încât nu i se poate imputa neformularea cererii de chemare în judecată în termen de 30 de zile. Cu privire la aducerea la cunoștință prin publicitate, s-a avut în vedere că adresa menționată în cartea funciară este alta decât cea existentă pentru adresa terenului cu privire la care reclamantul a invocat dreptul de administrare. În ceea ce privește comunicarea notificării prin executor judecătoresc, tribunalul a reținut, raportat la înscrisurile depuse, că la dosar există o notificare care însă nu conține indicarea dispoziției, iar procesul-verbal de comunicare menționează că s-a comunicat notificarea.

La data de 4 decembrie 2015, reclamantul a depus la dosar o cerere modificatoare prin care au fost invocate noi motive de nulitate ale Dispoziției nr. 12372 din 21 decembrie 2009 pe care instanța a respins-o ca tardivă prin încheierea din data de 12 februarie 2016.

Prin Sentința civilă nr. 1687 din 22 decembrie 2016, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis, în parte, cererea de majorare a onorariilor experților în specialitatea topografie, a dispus majorarea onorariului experților de la suma de 3.000 RON la suma de 4.800 RON și a stabilit în sarcina reclamantului și a pârâților B., C. România Societate în Comandită și Municipiul București obligația de plată către experți a diferenței de 1.800 RON (600 RON pentru fiecare expert), câte 450 RON fiecare.

Prin aceeași sentință, tribunalul a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Marie Sklodowska Curie" în contradictoriu cu pârâții SC A. SRL, B., SC C. România Societate în Comandită, Municipiul București prin Primarul General, Primarul General al Municipiului București și chemații în garanție Municipiul București prin Primarul General și Primarul General al Municipiului București, astfel cum a fost precizată, a constatat nulitatea absolută parțială a Dispoziției nr. 12372/21 decembrie 2009 emisă de Primarul Municipiului București în ceea ce privește suprafața de 2.759,62 mp, astfel cum a fost identificată de comisia de experți în Planșa nr. 4 între punctele de contur 18’-19-20-21’-60-47-46-51, a dispus anularea parțială a Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 15 martie 2010 încheiat între SC A. SRL și B. în ceea ce privește suprafața de teren de 2.759,62 mp situată în Drumul Găzarului, nr. 71, sector 4 și repunerea părților în situația anterioară în sensul restituirii de către pârâta B. către Municipiul București a suprafeței de 2.759,62 mp, astfel cum aceasta a fost identificată de comisia de experți în Planșa nr. 4 între punctele de contur 18-19-20-21-60-47-46-51 și a respins în rest cererea ca neîntemeiată.

Tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta B.

A obligat pârâții B., SC A. SRL și Municipiul București prin Primarul General la plata în solidar a sumei de 11.751,21 RON cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat și onorariu expert, proporțional cu pretențiile admise, a luat act că pârâta B. a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată și a obligat reclamantul la plata către pârâtul Municipiul București prin Primarul General a sumei de 20.969,35 RON reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, calculate conform art. 276 alin. (3) C. proc. civ. și către pârâta C. România Societate în Comandită a sumei de 59.595,46 RON reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat și a sumei de 2.750 RON onorariu expert.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în ceea ce privește cererea de majorare a onorariului experților în specialitatea topografie că, în speță, prin încheierea din data de 6 mai 2016, tribunalul a dispus refacerea raportului de expertiză topografică de o comisie de trei experți cu privire la identificarea amplasamentului suprafeței de 2.982 mp din parcela x b, precizarea adresei cu numărul poștal la care se află în prezent acest teren și suprapunerea amplasamentului din fosta parcelă 205 b peste situația actuală. Prin aceeași încheiere a fost stabilit un onorariu provizoriu de 3.000 RON, câte 1.000 RON pentru fiecare expert, obligația de plată fiind stabilită în sarcina reclamantului și pârâților SC C. România Societate în Comandită, B. și Municipiul București.

La data de 8 septembrie 2016 a fost depus la dosar raportul de expertiză în specialitatea topografie și nota de evaluare privind onorariul definitiv de 7.591 RON. Împotriva raportului părțile nu au formulat obiecțiuni.

Având în vedere complexitatea raportului de expertiză, faptul că a necesitat deplasarea experților la fața locului, efectuarea de măsurători și întocmirea de planuri cadastrale, tribunalul a apreciat că cererea acestora de majorare a onorariului inițial stabilit este întemeiată. Cu toate acestea, față de faptul că pentru primul raport de expertiză a fost acordat un onorariu de 2.000 RON pentru fiecare expert în condițiile în care obiectivele au fost mult mai complexe, a necesitat un timp îndelungat (aproximativ 3 ani), au fost formulate o serie de obiecțiuni la care experții au avut obligația de a răspunde, tribunalul a apreciat că suma solicitată de experții care au făcut parte din cea de-a două comisie, cu titlu de diferență onorariu în cuantum de 4.591 RON este excesivă și disproporționată. Prin urmare, tribunalul a admis doar în parte cererea de majorare și a dispus majorarea onorariului de la suma de 3.000 RON la suma de 4.800 RON, apreciind că această sumă este una rezonabilă, de natură a asigura un echilibru între volumul de muncă și activitatea desfășurată de experți și remunerația acestora. Tribunalul a stabilit în sarcina reclamantului și a pârâților B., C. România Societate în Comandită și Municipiul București obligația de plată către experți a diferenței de 1.800 RON (600 RON pentru fiecare expert), câte 450 RON fiecare parte.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr. 12372 din 21 decembrie 2009 a Primarului Municipiului București s-a dispus restituirea în natură, în proprietatea cesionarului SC A., a terenului în suprafață de 4.480,51 mp, situat în București, la intersecția B-dul x cu Drumul Găzarului, care se identifică conform Raportului de expertiză tehnică topografică, întocmit de expert tehnic D., anexă la dispoziție.

Prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 5 martie 2010 SC A. SRL a transmis dreptul de proprietate asupra terenului de 4.480,51 mp, situat în str. x, sector 4 către numita B., aceasta din urmă înscriindu-și dreptul de proprietate în cartea funciară prin încheierea din data de 8 martie 2010.

Prin Antecontractul autentificat sub nr. x din 14 iunie 2010 pârâta B., în calitate de promitent-vânzător și C. România Societate în Comandită, în calitate de promitent-cumpărător, s-au obligat să vândă respectiv să cumpere terenul de 4.480,51 mp, situat în str. x, sector 4 respectiv să încheiere contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică cel mai târziu la data de 15 octombrie 2010.

Instanța de fond a avut în vedere că, prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar astfel cum a fost precizată, reclamantul Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Marie Sklodowska Curie a solicitat constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 12372 din 21 decembrie 2009, pentru următoarele motive:

- încălcarea prevederilor art. 3 Legea nr. 10/2001, în sensul că persoana în favoarea căreia s-a dispus restituirea în natură nu are calitatea de persoană îndreptățită;

- nerespectarea dispozițiilor art. 10 alin. (5) și art. 11 alin. (3) Legea nr. 10/2001;

- încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) Legea nr. 10/2001;

- imobilul pentru care s-a dispus restituirea aparține domeniului public al statului;

- lipsa caracterului abuziv al preluării;

- incidența prevederilor art. 8 Legea nr. 10/2001 în sensul că imobilul intră sub incidența Legii nr. 18/1991;

- restituirea în natură s-a dispus pe alt amplasament decât cel pe care se aflau terenurile notificate.

Prealabil analizării temeiniciei motivelor de nulitate invocate de reclamant, tribunalul a stabilit situația de fapt incidentă în prezenta cauză prin raportare la care au fost avute în vedere toate criticile și apărările formulate de părți.

În fapt, prin Actul de partaj voluntar nr. 4632 din 3 martie 1924, numitul G. a dobândit două terenuri respectiv: parcela x - care se învecina la miazănoapte cu moștenitorii lui H., la miazăzi cu drumul Între vii, la răsărit cu drumul Puțul Înalt și la apus cu I., în suprafață de 1 ha și 1.977 mp, precum și parcela x care se învecinează la miazănoapte cu Drumul între Vii, la miazăzi cu Moșia Vatra Mănăstirii Văcărești, la răsărit cu drumul Puțul Înalt și la apus cu bunul statului în suprafață de 8.040 mp.

Prin Actul de vânzare autentificat sub nr. x din 11 martie 1932, numitul G. a transmis lui J. dreptul de proprietate asupra următoarelor imobile:

a) o porțiune de teren în suprafață de 2.977 mp, parte din fig. 290a pct. 1 din actul de partaj voluntar autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr. x/1924, situată în drumul București, pe fosta Moșie a Statului, Vatra Mănăstirii Văcărești, pe drumul Puțul Înalt și care are următoarele vecinătăți: la răsărit - drumul Puțul Înalt; la apus - I.; la miazăzi - Drumul Găzarilor; la miazănoapte - porțiunea vândută numitei K.;

b) o porțiune de teren în suprafață de 2.982 mp, parte din fig. 205b pct. 3 din actul de partaj voluntar autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr. x/1924, situat pe fosta moșie a Statului Vatra Mănăstirii Văcărești, pe drumul Puțul Înalt, cu următoarele vecinătăți: la răsărit cu drumul Puțul Înalt, la apus cu bunul Statului; la miazăzi cu porțiunea vândută lui L. și la miazănoapte cu K.

Astfel cum rezultă din cererea emisă de numita J. la data de 18 iulie 1962 aceasta a solicitat scăderea impozitelor agricole pentru terenul din str. x fără număr și din str. x și Prelungirea Dealul Cernei fără număr, întrucât terenurile au fost colectivizate. Potrivit Adresei nr. x din 25 septembrie 2009 emisă de DITL Sector 4 din verificările efectuate s-a constatat că numita J. a fost înregistrată în evidențele fiscale cu teren agricol situat în str. x, teren care a intrat în M., conform Adresei nr. x din 28 iunie 1962 emisă de secția Financiară, acesta fiind și motivul închiderii rolului. De asemenea, conform Adresei nr. x din 20 octombrie 2009 emisă de N. terenul în suprafață de 0,54 ha din str. x, a intrat în M. de la fostul proprietar J., iar potrivit Adresei nr. x din 22 iulie 2009 emisă de Primăria Popești Leordeni în tabelul nominal anexa 1 cu membrii cooperatori care au adus teren în extravilan și intravilan sau după caz preluate de cooperativă, la poziția nr. 107 figurează J. cu o suprafață totală de 0,54 ha având domiciliul în București, pentru care nu s-a făcut nicio solicitare. Existența acestei suprafețe de teren agricol de 0,54 ha în proprietatea lui J. este confirmată și de extrasul din registrul agricol aflat la filele x în care aceasta figura cu următoarele suprafețe: 0,29 ha arabil în str. x, 0,25 ha arabil în Dealul Cernei fără număr și 0,06 ha curți în str. x.

Prin notificările înregistrate la Primăria Municipiului București sub nr. x din 15 februarie 2002 și nr. y din 15 februarie 2002, numita O. a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele teren în suprafață de 2.977 mp și în suprafață de 2.982 mp situate pe str. x (fostă Vatra Mănăstirii Văcărești, fostul Drumul Puțul Înalt), în calitate de moștenitoare a numitului P., moștenitor al părinților săi, J. și Q. La data de 26 august 2009, între numita O. și SC A. a fost încheiat contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 1331 prin care s-au transmis cesionarului toate drepturile litigioase prezente și viitoare în legătură cu imobilele ce fac obiectul notificărilor nr. 564, 565, 566 și 567 din data de 14 februarie 2002.

Ulterior, la data de 17 septembrie 2009, cesionara a depus cererea prin care a precizat că vechiul amplasament al imobilelor cu privire la care se solicită restituirea în natură este pe B-dul x nr. 84, nu la nr. 83, astfel cum în mod greșit a fost scris în cele două notificări. Prin memoriul tehnic întocmit de expertul D., anexat dispoziției de restituire în natură, în urma măsurătorilor topografice și a calculelor analitice a fost stabilită suprafața de teren de 5.614,42 mp din care: 4.480,51 mp teren liber; 1.098,86 mp teren ocupat de detalii de sistematizare și 35,05 mp teren ocupat de punct trafo. În baza raportului de expertiză mai sus menționat a fost întocmită nota de reconstituire conform căreia suprafața totală de 5.614,42 mp identificată de expert reprezintă potrivit planurilor cadastrale scara 1:2000 fostele imobile ce purtau adresa poștală Bd. x, nr. 84 și 84 A, suprafața de 4.480,51 mp considerată teren liber cumulată cu suprafața pe care se regăsește postul trafo pentru care expertul calculează o suprafață de 35,05 mp, deci suprafața de 4.515,66 mp este afectată de rețele edilitare și subterane și de construcția punctului trafo, iar suprafața de 4.480,51 mp la care se adaugă suprafața de 35,05 mp a postului trafo este împrejmuită parțial cu gard plasă. Prin Adresa nr. x din 28 septembrie 2009, Primăria Municipiului București a comunicat faptul că terenul notificat în baza Legii nr. 10/2001 ce face obiectul raportului de expertiză este compus din: o secțiune din parcela de teren aparținând imobilului ce a purtat adresa Bd. x, nr. 84 care a făcut obiectul Decretului nr. 134 din 2 aprilie 1979 (în anexa 1 a decretului, la poziția 12 este înscrisă K. cu suprafața expropriată de 3130 mp teren și o secțiune din parcela de teren aparținând imobilului ce a purtat adresa Bd. x, nr. 84 A, despre care nu se dețin date referitoare la actul normativ de trecere în proprietatea statului. Conform notei privind istoricul adresei poștale la nivelului anului 1958 figura înscris nr. poștal 78 - 84 pe str. x - teren viran, fără precizare nume proprietar.

Tribunalul a constatat că prin adresa emisă de Primăria Sectorului 4 București, s-a menționat că în evidențele instituției figurează depuse Cererile nr. x din 27 martie 1991 și nr. y din 23 martie 1998 pentru terenul situat în Prelungirea Constantin Brâncoveanu, nr. 84 și Cererea nr. x din 21 septembrie 2005 pentru terenul situat în Bd. x. Cererile nr. x din 27 martie 1991 și nr. y din 23 martie 1998 nu au fost soluționate, deoarece nu au prezentat act autentificat pentru cele două terenuri și nu a fost emis titlu de proprietate.

Pentru terenul situat pe Bd. x, documentația a fost trimisă Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, întrucât terenul a făcut obiectul Notificării nr. x din 14 noiembrie 1991 (K.). Terenul situat pe Bd. x, nr. 84A nu a fost revendicat în baza legilor fondului funciar. În baza acestor înscrisuri a fost întocmit la data de 23 octombrie 2009 Raportul de către Direcția Juridic, Contencios și Legislație a Primăriei Municipiului București din care reiese că notificările nr. 25199 și 25391 se referă la imobilul teren în suprafață totală de 5959 (2982+2977 mp) situat pe Bd. x. De asemenea, s-a menționat în cuprinsul acestuia faptul că suprafața preluată în M., poz. 107, este de 5.400 mp, iar prin expertiză a fost identificată suprafața de 5.614,42 mp. Terenul este afectat de rețele edilitare subterane, detalii de sistematizare și punct trafo și a fost identificat la adresa B-dul x, nr. 84 - 84 A, iar pentru terenul de la nr. 84 mai figurează un dosar administrativ nr. x (K.), însă actele de proprietate sunt diferite.

Având în vedere susținerile contradictorii ale părților litigante, tribunalul a stabilit în ce măsură terenul pentru care s-a dispus restituirea în natură prin dispoziția atacată se suprapune total sau parțial cu terenul aflat în proprietatea Municipiului București și administrat de reclamant.

Astfel, s-a reținut că prin Decretul de expropriere nr. 134 din 2 aprilie 1979, în scopul construirii în Municipiul București a unui spital de pediatrie cu 500 paturi și policlinică au fost trecute în proprietatea statului și în administrarea Municipiului București terenuri în suprafață totală de 27.671 mp, din care suprafața de 3.130 mp a fost preluată de la numita K., de la adresa Bd. x, aceasta figurând la poziția nr. 12 din decret. Prin Decizia nr. 1115 din 10 iunie 1982 emisă de Consiliul Popular al Municipiului București a fost înființat Spitalul Clinic de copii Berceni cu o capacitate de 500 paturi, cu sediul în Bd. x, unitate sanitară cu personalitate juridică iar din anul 1987 imobilul în care funcționează spitalul are nr. 20. După cum rezultă din adresa emisă de Consiliul Local al Municipiului București, Spitalul Clinic din Bd. x, sector 4 a fost executat conform autorizațiilor de construire nr. x/1979 și nr. 53 B/1979, iar terenul pe care a fost construit spitalul a fost eliberat ca urmare a exproprierilor și demolărilor din zona Brâncoveanu pentru care s-a emis Decretul nr. 134/1979.

Potrivit Adresei nr. x din 3 februarie 2004 în evidențele cadastrale întocmite pe baza de declarații în anul 1986, imobilul situat în București, B-dul x, nr. 110, sector 4 era înscris cu suprafața de 29.638 mp teren din care construcții: corp A cu 1 nivel - 869 mp; corp B cu 8 niveluri - 1.088 mp și corp C cu 3 niveluri - 1426 mp, proprietate de stat, categorie de folosință dotări sanitare, cu posesori de parcelă la data întocmirii evidențelor Spitalul Clinic de Copii Berceni. Acest înscris se coroborează cu adresa emisă de Serviciul Cadastru Fond Funciar din cadrul Primăriei Sectorului 4 București potrivit căreia, actualul imobil se identifică pe amplasamentul fostelor adrese poștale B-dul x nr. 80, 82 și 84 pentru care s-au depus cereri de revendicare în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991.

Prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 80 din 1 august 2006, terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile sanitare publice, din care face parte și Spitalul Marie S. Curie, trec în administrarea unităților sanitare respective.

Tribunalul a constatat că în privința situației de fapt, între părți există dispută asupra următoarele aspecte: localizarea suprafețelor deținute de J. și preluate de M., identificarea suprafeței deținute de K., care figurează în decretul de expropriere, o suprafața aflată efectiv în administrarea spitalului, existența unei identități sau suprapuneri între terenul pentru care s-a dispus restituirea, cel preluat prin Decretul nr. 134/1979 și cel aflat în administrarea spitalului.

Referitor la primul aspect, tribunalul a constatat că potrivit răspunsului comisiei de experți la obiectivul nr. 1, imobilul teren ce a fost în proprietatea lui Q. și J. conform actului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1932, situat pe Bd. x nr. 84 (84 A) pe situația dinaintea exproprierii a avut o suprafață de 2.977,10 mp și următoarele vecinătăți: la nord: fostul imobil teren situat în Bd. x nr. 84 - proprietar K. delimitat de punctele de contur 20’-19 - limită nematerializată pe distanța de 132,78 m; la est - fostul Bd Constantin Brâncoveanu, proprietar Municipiul București delimitat de punctele 19-48 - limită nematerializată pe distanța de 26,80 m; la sud - fostul Drumul Găzarului, proprietar Municipiul București-delimitat de punctele de contur 48-47-21 - limită nematerializată pe distanța de 132,20 m și la vest: fostul imobil teren situat în str. x, sector 4 -proprietar R. - delimitat de punctele de contur 21-20-20’.

Experții au menționat faptul că deși fostul imobil deținut de J. și Q. a figurat în evidențe cu adresa poștală B-dul x, nr. 84, sector 4 acesta a fost ușor de identificat pe baza mai multor elemente, respectiv vecinătatea la nord cu proprietatea lui K. care a avut aceeași adresă poștală (nr. 84); vecinătatea la sud cu Drumul Găzarului; vecinătatea la sud a proprietății lui K. cu proprietatea lui J.; ambele imobile teren de 2.977 mp fac parte din parcela x menționată în actul de partaj voluntar din 1924; pe planul topografic din anul 1976 coroborat cu planurile topografice din anul 1940 și 1957 poate fi ușor identificat cu imobilul deținut de J. la adresa Constantin Brâncoveanu nr. 84 A.

Concluziile experților se coroborează cu înscrisurile aflate în dosarul administrativ al moștenitoarei lui K. respectiv cu Actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 11 martie 1932 din care rezultă că K. a dobândit două suprafețe identice cu cele vândute de G. lui J., iar suprafața de 2977 mp era situată pe Bd. x nr. 84 și cu procesul-verbal nr. x/1970 în care numita K. figurează cu o suprafață de teren de 2.800 mp pe Bd. x.

Susținerile pârâților Municipiul București, B. și SC C. România Societate în Comandită expuse în cadrul obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de prima comisie de experți, în sensul că nu există niciun temei pentru localizarea suprafeței de 2.977 mp la numărul poștal 84 A, au fost reținute de tribunal ca neîntemeiate, astfel încât nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei sub aspectul identificării acestei porțiuni de teren. Astfel, tribunalul a constatat că potrivit tabelului și planului anexă la Decretul nr. 134/1979 parcela de la adresa Constantin Brâncoveanu nr. 84 are în tabel poziția nr. 12, iar pe plan nr. 16, fiind menționat ca aparținând lui K., în timp ce parcela de la nr. 84 A de pe aceeași stradă este trecută în afara limitelor decretului de expropriere. Acest înscris nu este însă singurul care face referire la nr. 84 A, în acest sens s-a avut în vedere raportul întocmit de Primăria Municipiului București anterior emiterii dispoziției de restituire conform căruia, terenul este afectat de rețele edilitare subterane, detalii de sistematizare și punct trafo și a fost identificat la adresa Bd. x nr. 84 - 84 A potrivit istoricului de Adresă nr. 11423 din 23 septembrie 2009.

Mai mult, după cum rezultă din Adresa nr. x din 26 noiembrie 2013 emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Cadastru amplasamentul imobilului în suprafață de 4.480,51 restituit prin Dispoziția nr. 12372 din 21 decembrie 2009 se suprapune parțial peste amplasamentele fostelor imobile cu nr. 84 respectiv 84 A pe Bd. x.

Înscrisurile menționate se coroborează cu Adresa nr. x din 23 septembrie 2009 în care se face referire la faptul că terenul identificat de expertul D. cuprinde o secțiune din parcela de teren aparținând imobilului ce a purtat nr. 84 A, despre care însă nu se dețin date referitoare la trecerea în proprietatea statului. Chiar și în cuprinsul raportului care a stat la baza emiterii dispoziției de restituire în natură terenul a fost identificat la nr. 84 A.

Referirea pârâților la faptul că J. a figurat în evidențele fiscale la nr. 84 de pe Bd Constantin Brâncoveanu nu a fost apreciată ca determinantă pentru a conchide în acest sens, în condițiile în care, pe de o parte, atât suprafața lui K., care era, de asemenea, înregistrată în evidențe la nr. 84, cât și terenul lui J., au făcut anterior parte din aceeași parcelă respectiv 290, iar pe de altă parte, la momentul respectiv înregistrarea terenurilor în evidențe se făcea pe baza declarațiilor părților, fără a se verifica adresele poștale efective. Astfel, chiar expertul S. a precizat în fața instanței la termenul din data de 5 iunie 2015, că la momentul la care se făceau măsurători în trecut, autoritățile mergeau din poartă în poartă, iar numărul poștal era alocat de Primărie. Mai mult, apărarea pârâților este contrazisă chiar de registrul agricol în care J. era menționată cu o suprafață de 0,29 h pe Bd. x, deci nu la nr. 84.

Cu privire la suprafața de 2982 mp din parcela xb, tribunalul a constatat că potrivit tuturor rapoartelor de expertiză în specialitatea topografie efectuate în cauză această parcelă de teren este situată la mare distanță față de parcela xa cu alte vecinătăți care nu au nicio legătură cu imobilul teren de la nr. 84 (84 A) pe Bd. x, chiar dacă ambele sunt dobândite prin același contract de vânzare-cumpărare.

În ceea ce privește terenul care a aparținut lui K. și care a fost menționat în Decretul nr. 134/1979, tribunalul a constatat că potrivit raportului de expertiză întocmit de comisia de experți S., U., V., acesta era situat pe Bd. x, având o suprafață conform decretului de 3.130 mp, iar conform planurilor de 3.145,20 mp, această parcelă a fost identificată în Planșa 1 anexă la decret.

Referitor la suprafața totală a terenului care a făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 134/1979, prima comisie de experți a stabilit faptul că aceasta a fost de 27.671 mp conform decretului și de 26.927,65 mp conform planurilor, fiind identificat conform Planșei nr. 2. Experții au subliniat faptul că suprafețele indicate în decret diferă de cele determinate pe planul topografic din 1976 coroborat cu cele din 1940 și 1957, deoarece suprafețele din decret sunt cele din actele de proprietate și nu cele măsurate. Conform concluziilor experților de la punctul 7.4 există diferență de suprafață și amplasament între imobilul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Marie S. Curie, astfel cum a fost identificat conform decretului și situația actuală din documentația cadastrală aprobată de OCPI București respectiv: există suprafețe în plus poșate cu culoarea galbenă pe Planșa nr. 4 aflată la fila x și suprafețe în minus poșate cu verde pe aceeași planșă în care se include și suprafața de 2.759,62 mp aflată în proprietatea pârâtei B. (parte din suprafața totală de 4.480,42 mp).

Astfel, potrivit răspunsului experților la obiectivul nr. 7.3 din raport coroborat cu răspunsul nr. 1.4 la obiecțiunea nr. 5 și cu răspunsul nr. 1 la obiecțiunea nr. 6 suprafața ocupată de spital conform documentațiilor cadastrale este de 20.745,57 mp (20.746 mp) și nu include nici suprafața de 4134 mp cedată centrului Dr. Z. și nici suprafața de 4.490,42 mp care a fost restituită prin dispoziția contestată în prezenta cauză. Prin urmare, suprafața deținută în fapt de Spital anterior momentului emiterii dispoziției de restituire era de 24.219 mp.

În privința existenței unei suprapuneri, respectiv identități între terenul pentru care s-a dispus restituirea în natură și cel aflat în administrarea spitalului, tribunalul a apreciat că trebuie stabilit mai întâi dacă întreaga suprafață de teren pentru care s-a dispus exproprierea prin Decretul nr. 134/1979 a fost ocupată de spital sau dacă numai o parte din terenurile expropriate au fost date în folosință spitalului, restul fiind în administrarea altor unități, cu atât mai mult cu cât pârâții au invocat prin obiecțiunile formulate faptul că suprafața de 3130 mp cu care a figurat în decret K. nu ar fi inclusă în suprafața utilizată de reclamant, existând în acest sens și opinia separată a expertului S.

Relativ la acest aspect, tribunalul a avut în vedere în primul rând înscrisurile relevante existente la dosar respectiv Decretul de expropriere nr. 134/1979; planul anexă la decret, Decizia de înființare a spitalului nr. 1115 din 10 iunie 1982, adresa emisă la data de 3 februarie 2004 de Direcția Evidență Imobiliară Cadastrală din cadrul Primăriei Municipiului București și Adresa din 12 aprilie 1994. Astfel, din cuprinsul decretului rezultă că se trec în proprietatea statului și în administrarea directă a Municipiului București terenurile în suprafață de 27.671 mp și construcțiile aferente în scopul construirii în Municipiul București a unui spital de pediatrie cu 500 de paturi și policlinică, iar conform Deciziei nr. 1115/1982 s-a înființat Spitalul Clinic de copii Berceni, cu o capacitate de 500 de paturi, cu sediul în Constantin Brâncoveanu nr. 110.

Astfel cum reiese din Adresa din 12 aprilie 1994, spitalul a fost construit în baza autorizațiilor nr. 24 N/1979 și 53B/1979, iar terenul pe care a fost construit spitalul a fost eliberat ca urmare a exproprierilor din zona Brâncoveanu, pentru care s-a emis Decretul nr. 134/1979. Aceste înscrisuri se coroborează și cu adresa din 03 februarie 2004, potrivit căreia în evidențele cadastrale întocmite pe baza de declarații la nivelul anului 1986, imobilul situat în București, Bd. x, nr. 110 era înscris cu suprafața de 29.638 mp teren, proprietate de stat, categoria de folosință dotări sanitare, cu posesori de parcelă la data întocmirii evidențelor Spitalul Clinic de Copii Berceni.

Prin urmare, prima instanță a constatat că întreaga suprafață expropriată prin decret a fost utilizată pentru înființarea spitalului, neexistând niciun înscris din care să rezulte faptul că exproprierea ar fi fost doar parțială, iar linia îngroșată din planul anexă al decretului de expropriere la care face referire pârâta B. prin obiecțiunile formulate la raportul inițial întocmit de comisia de trei experți, a apreciat prima instanță, nu poate fi stabilită ca reprezentând limita expropriată a terenurilor în condițiile în care nu există niciun element sau marcare în decret sau pe plan care să poată conduce la o asemenea interpretare. Totodată, nu a fost observat niciun alt indiciu din care să rezulte faptul că această linie ar reprezenta limita terenului administrat de spital. În acest sens sunt și răspunsurile experților S. și U. de la termenul din data de 5 iunie 2015.

Cât privește suprafața de 20.745,57 mp care rezultată din documentația cadastrală aprobată de OCPI, tribunalul a constatat că aceasta nu prezintă relevanță în soluționarea prezentei cauze, câtă vreme a fost realizată ulterior emiterii dispoziției de restituire în natură a terenului, astfel încât este evident că nu cuprinde și parcela aflată în prezent în proprietatea pârâtei B.

Din analiza concluziile raportului de expertiză întocmit de prima comisie de experți și planșele anexate, prin coroborare cu răspunsurile la obiecțiuni, prima instanță a examinat cele trei ipoteze pe care experții le-au avut în vedere la întocmirea raportului, astfel:

- luând în considerare situația de fapt de la teren și documentațiile cadastrale care au stat la baza intabulării dreptului de proprietate în cartea funciară pentru imobilul pârâtei B. situat în Drumul Găzarului, nr. 71 și pentru imobilul reclamantului Spitalul Clinic pentru Copii Marie S. Curie astfel cum se poate constata din Planșa nr. 3 (...) nu există identitate între terenul deținut de pârâta B. și terenul deținut de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Marie S. Curie în administrare/folosință - (această ipoteză vizează situația de la data întocmirii raportului, adică avându-se în vedere suprafața spitalului ca fiind de 20.746 mp, din care nu face parte nici suprafața cedată Centrului Z. și nici suprafața restituită prin dispoziția atacată);

- luând în considerare situația de la momentul exproprierilor conform Decretului nr. 134/1979 și documentațiile cadastrale care au stat la baza intabulării dreptului de proprietate în cartea funciară pentru imobilul pârâtei B. situat în Drumul Găzarului, nr. 71 și pentru imobilul reclamantului Spitalul Clinic pentru Copii Marie S. Curie astfel cum se poate constata din Planșa nr. 4 există o suprapunere de 2.759,62 mp (situată între punctele de contur 18’-19-20-20’-60-47-46) între terenul deținut de pârâta B. și terenul deținut de reclamantul Spitalul Clinic de Urgență pentru copii Marie S. Curie în administrare/folosință - (această ipoteză are în vedere situația ce prezintă relevanță în cauză, întrucât se referă la suprafața expropriată prin decret și aflată în administrarea spitalului și suprafața restituită prin dispoziție);

- luând în considerare situația de fapt de la teren din momentul exproprierilor conform Decretului nr. 134/1979 și poziția corectă a imobilului revendicat în baza Legii nr. 10/2001 de numita O., situat în Bd. x nr. 84 (84 A), așa cum se poate constata din Planșa nr. 4 nu există identitate între terenul deținut de pârâta B. și terenul deținut de reclamant - (această ipoteză are în vedere amplasamentul corect al imobilului în suprafață de 2977 deținut de J. pe bd. x nr. 84 - 84 A și suprafața aflată în administrarea spitalului în urma exproprierii prin decret).

Raportat la ipotezele avute în vedere, tribunalul a constatat că cele două parcele de teren pentru care s-a dispus restituirea în natură prin Dispoziția nr. 12372 din 21 decembrie 2009 aveau un amplasament diferit, doar o suprafață de 2.977 mp aflându-se pe Bd. x, nr. 84 (84A), iar această parcelă era situată la sud de terenul deținut de K. la nr. 84 și nu a făcut obiectul decretului de expropriere, fiind colectivizată anterior, la nivelul anului 1962.

Restituirea în natură s-a dispus pentru un teren în suprafață de 4.480,51 mp, din care suprafața de 2.759,62 mp se suprapune peste terenul deținut de reclamant în administrare/folosință. Din acest teren de 2.759,62 mp, experții au stabilit că suprafața de 2.536,04 mp face parte din fostul imobil în suprafață totală de 2.977,10 mp, care a fost expropriat de la K. Tribunalul a reținut că aspectele relevate în cadrul raportului de expertiză întocmit de comisia de experți au fost constatate și anterior prin raportul de expertiză întocmit de expertul T. care a concluzionat în sensul că cele două parcele ale lui J. aveau un amplasament diferit, singura aflată la intersecția dintre Bd Constantin Brâncoveanu și Drumul Găzarului fiind cea de 2.977 mp.

De asemenea, suprafețele măsurate sunt comparabile atât în ceea ce privește parcelele expropriate prin decret (expertul T. a stabilit o suprafață de 27.450 mp, iar comisia de experți 26.927,65 mp), cât și în privința lotului ocupat de spital cu excepția terenului cedat centrului Z. (conform expertului T. - 24.215 mp, iar potrivit comisiei de experți 24.219 mp) și a suprafeței pentru care există suprapunere între terenul restituit prin dispoziția de restituire contestată și terenul aflat în administrarea spitalului. (expert T. - 2.885 mp, iar comisia de experți 2.759,62 mp).

Din planșele întocmite de experți rezultă în mod evident faptul că suprafața pentru care s-a constatat suprapunerea reprezintă, în realitate, parcela numitei K., care figurează în decretul de expropriere și care a fost restituită în natură către cesionarul A. în locul parcelei de 2.982 mp, al cărei amplasament era la mare distanță de Bd. x.

Referitor la opinia separată a expertului S., la care au achiesat și pârâții prin obiecțiunile formulate, tribunalul a constatat că aceasta nu poate fi avută în vedere.

Potrivit acești opinii: "delimitarea dintre imobilul 84 și 84 A nu există și, în realitate, nr. 84 A a fost inclus în nr. 84 astfel că fostul imobil al AA. se identifică cu imobilul definit prin cele două numere poștale 84 și 84 A". Expertul a explicat acest lucru prin aceea că "imobilul AA. cu nr. poștal 84 pe Bd. x a fost cedat către M. și că rolul fiscal a fost închis în anul 1962, ulterior terenul fiind trecut în proprietatea statului în administrarea Consiliului Popular. K., sora lui J., a stăpânit în fapt și terenul cedat de către AA. De asemenea, terenul în litigiu nu a fost niciodată în administrarea spitalului, ci a fost trecut încă din anul 1979 în administrarea întreprinderii BB. cu destinația parc auto și apoi în administrarea Primăriei Municipiului București, fiind restituit moștenitoarei AA.".

Tribunalul a constatat că stăpânirea în fapt a terenului lui AA. de către K. nu este confirmată de niciun mijloc de probă aflat la dosar, iar faptul că în fișa ITI anexă la Decretul nr. 134/1979 imobilul de la nr. 84 apare ca proprietate de stat, menționarea lui K. făcându-se printr-o adnotare ulterioară, nu poate reprezenta în mod singular o dovadă a acestui aspect, câtă vreme este posibil ca referirea la proprietatea de stat să fi fost făcută prin prisma existenței punctului trafo care se afla amplasat pe terenul lui K.

Totodată, astfel cum în mod corect a subliniat și reclamantul prin notele scrise depuse la data de 6 februarie 2015, în fișa ITI la capitolul caracteristici se menționează anul construcției 1960 - folosință transformator electric. Or, conform evidențelor fiscale și agricole colectivizarea parcelei aparținând lui J. s-a realizat în anul 1962. Prin urmare, prima instanță a considerat ca fiind evident că această mențiune nu a putut avea legătură cu terenul de la nr. 84 A. De asemenea, în condițiile în care conform planșelor anexate raportului de expertiză, experții au reconstituit suprafețele lui AA. și K. pe vechiul amplasament, identificând la sudul parcelei lui K. de 3.130 mp (3145 mp conform măsurătorilor) o suprafață de 2.977 mp aparținând lui AA., nu se poate susține în mod pertinent includerea suprafeței de la nr. 84 A în lotul de la nr. 84. Chiar și în ipoteza în care s-ar accepta stăpânirea în fapt a unei suprafețe din terenul lui AA. de către K., aceasta nu se poate referi decât eventual la diferența dintre suprafața deținută de K. conform actelor de proprietate, respectiv 2.977 mp, și suprafața măsurată de 3.145 mp, ceea ce nu justifică în niciun caz restituirea în natură a întregului teren al lui AA. de 4.480,51 mp (cu amplasamente diferite) pe Constantin Brâncoveanu, nr. 84. În privința susținerii expertului S. în sensul că din suprafața totală expropriată, spitalului i-ar fi revenit numai o parte, iar restul suprafețelor de 4.200 mp și 3.130 mp (suprafața lui K.) ar fi fost date în administrare altor unități, tribunalul a constatat că nu există mijloace de probă suficiente la dosarul cauzei care să susțină o astfel de ipoteză. Astfel, simplul fapt că în notificarea formulată de K. s-ar fi menționat această împrejurare nu poate avea o valoare probatorie determinantă în soluționarea litigiului, cu atât mai mult cu cât potrivit notei de reconstituire din dosarul administrativ format în urma acestei notificări o parte din terenul revendicat, respectiv suprafața de 2.740 mp se află în incinta spitalului.

Totodată, instanța de fond a avut în vedere că, deși ambii experți audiați la termenul din data de 5 iunie 2015 respectiv S. și U. au confirmat stăpânirea terenului cuprins în parcela x de către M. și ulterior de către Întreprinderea BB., ulterior, între aceștia au apărut contradicții privind includerea în suprafața aparținând CC. a terenului lui K.. Acest aspect reiese din răspunsul acestora la întrebările părților și instanței. Expertul S. a menționat că "în opinia sa, terenul în discuție (4.480,42 mp) a fost preluat fără acte la nivelul anului 1962, fiind trecut în administrarea unor instituții - M. și ulterior Consiliul Popular, iar la momentul decretului a fost trecut în anexa la decret. Suprafața expropriată este totuna cu suprafața intrată în posesia spitalului, deoarece Z. și CC. au fost scoase din posesie, suprafața de teren aparținând CC. nu face parte din incinta spitalului și există un gard vechi al cărui amplasament coincide cu cadastrul actual, respectiv dincolo de gard spitalul nu a avut posesia, suprafața de 3.140 mp de care a făcut vorbire în sensul că a fost deținută de Întreprinderea BB. nu s-a regăsit niciodată în posesia spitalului, ci se află înafara suprafeței împrejmuite cu un gard vechi. (...) suprafața atribuită CC. cuprinde cu aproximație parcela lui B.". Expertul U. însă a subliniat că este de acord cu susținerile celuilalt expert referitoare la faptul că suprafața atribuită CC. nu se află în incinta spitalului, dar a infirmat concluzia expertului S. în sensul că suprafața atribuită CC. cuprinde cu aproximație parcela lui B.. Mai mult, acest expert a precizat expres că suprafața de 3.130 mp era inclusă în terenul deținut în fapt de spital. Pe de altă parte, în ciuda faptului că expertul S. a expus o opinie separată în privința chestiunilor prezentate mai sus, la termenul din data de 5 iunie 2015 a declarat că își menține integral concluziile cuprinse în răspunsul inițial la obiecțiunile formulate de părți, deci implicit și cele referitoare la suprapunerea unei părți din terenul aflat în proprietatea lui B. și terenul deținut de spital.

Mai mult, potrivit consemnărilor din cuprinsul încheierii de ședință din data de 5 iunie 2015, situațiile la care se referă experții când vorbesc despre inexistența unei suprapuneri sunt cele în care se face comparație între suprafața lui B. și terenul deținut de spital conform documentațiilor cadastrale întocmite după emiterea dispoziției (care evident nu cuprind terenul restituit) și cea în care se compară poziția corectă a terenului lui B. de pe Bd. x (adică cel situat la sud de terenul lui K.) și terenul deținut de spital, însă aceste ipoteze nu interesează speța de față astfel cum s-a explicat anterior.

Din prezentarea concluziilor de către cei doi experți, tribunalul a apreciat că în realitate suprafața de teren care a intrat în M. și care a fost stăpânită ulterior de Întreprinderea BB. reprezintă suprafața de 2.977 mp aparținând lui J., în timp ce terenul lui K. a făcut obiectul decretului de expropriere și s-a aflat în administrarea, respectiv folosința reclamantului la momentul emiterii dispoziției de restituire din anul 2009. Acest aspect este confirmat prin raportul de expertiză întocmit de întreaga comisie de experți (doar expertul S. revenind parțial asupra raportului inițial), dar și prin raportul inițial întocmit de expertul T., ale cărui concluzii sunt asemănătoare. Totodată, tribunalul a apreciat ca relevante în contextul întregului material probator administrat și concluziile expertului parte al reclamantului. În ceea ce privește susținerea pârâtei B. privind faptul că reconstituirea pe vechiul amplasament realizată de comisia de experți este eronată întrucât str. x este o linie dreaptă nu curbă, tribunalul a constatat că deși la momentul actual secțiunea din str. x până la Bd. x este linie dreaptă, reconstituirea s-a făcut pe vechiul amplasament și traseu al str. x.

Prin urmare, din examinarea probatoriului administrat, tribunalul a reținut existența unei suprapuneri parțiale între terenul restituit prin dispoziția a cărei anulare se solicită în prezentul dosar și terenul aflat în administrarea spitalului pe o suprafață de 2.759,62 mp astfel cum aceasta a fost identificată de comisia de experți în Planșa nr. 4 între punctele de contur 18’-19-20-21’-60-47