ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2233/2019

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 19 iulie 2017, dosar x/2017, reclamantele A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Sănătății, Institutul Național pentru Ocrotirea Mamei și Copilului și Municipiul București, prin Primarul General, solicitând:

- să se dispună repunerea în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, cu prelungirile din actele normative, prevăzute în legile ulterioare;

- să se dispună restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a suprafeței de teren de 154 mp situat în Municipiul București, str. x, sector 1 (în incinta Spitalului ...);

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că prin notificarea transmisă Primăriei Municipiului București în baza Legii nr. 10/2001 au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafața de 154 mp, liber de construcții, situat în curtea Spitalului ..., actualul Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului, suprafață care a fost preluată în mod abuziv în anul 1977, în baza Ofertei de Donație autentificată sub nr. x/6 ianuarie 1977 de Notariatul de Stat Local al Sectorului 8 București, așa cum s-a stabilit de către Curtea de Apel București prin Decizia civilă nr. 144A/2016 din data de 1 martie 2016, în dosarul civil nr. x/2011, decizie ce a fost menținută și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, prin Decizia nr. 1771 din 5 octombrie 2016, pronunțată în același dosar.

Prin răspunsul primit de la Primăria Municipiului București reclamantelor li s-a comunicat faptul că notificarea lor a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de lege, pentru ca aceasta să poate forma obiectul analizei Comisiei constituite în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Prin Sentința nr. 486 din 5 martie 2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței tribunalului au declarat apel reclamantele A., B. și C., solicitând desființarea acesteia, obligarea pârâților la plata contravalorii sumei de 139.000 euro stabilită în baza raportului de expertiză evaluatorie încuviințată de către instanță, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 1336A din 1 noiembrie 2018, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamante împotriva Sentinței nr. 486 din 5 martie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București a fost atacată cu recurs de reclamantele A., B. și C., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs reclamantele au expus istoricul cauzei, argumente legate de fondul dreptului, învederând, în esență, că instanța de fond a făcut o interpretare greșită a legii, reținând că în cauză nu s-ar mai putea dispune repunerea în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, interpretând în mod greșit dispozițiile aplicabile speței.

Se arată că au prezentat ofertele de donație făcute de defuncta D. pentru imobil. Astfel, la data de 20 februarie 2017 le-au fost înmânate de un nepot înscrisuri reprezentând ofertă de donație autentificată sub nr. x/1 martie 1983, ofertă de donație autentificată sub nr. x/6 ianuarie 1977 și răspunsul ICRAL Pajura din anul 1987, înscrisuri ce s-au aflat în locuința care i-a rămas acestui nepot urmare a decesului numitei D. și despre care nu au avut cunoștință până la acel moment.

Recurentele susțin că aceste înscrisuri au un rol determinant în ceea ce privește revendicarea suprafeței de teren de 154 mp, precum și stabilirea liniei de hotar ce delimitează proprietatea recurentelor de proprietatea Spitalului Gheorghe ..., pe latura vestică a acestei proprietăți.

Intimatul Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului a formulat și depus întâmpinare înregistrată la data de 9 aprilie 2019, iar la data de 10 aprilie 2019 a fost înregistrată întâmpinarea depusă de intimatul Ministerul Sănătății.

Prin întâmpinarea depusă de intimatul Ministerul Sănătății au fost invocate excepția inadmisibilității recursului, prin raportare la faptul de decizia atacată cu recurs este o hotărâre definitivă, precum și excepția nulității recursului, arătându-se că reclamantele nu au menționat vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu au adus critici concrete hotărârii recurate.

Recurentele-reclamante A., B. și C. au depus răspuns la întâmpinarea formulată de Intimatul Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului, susținând admiterea recursului.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

În procedura de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimatul Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului a formulat punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, arătând că susține argumentele expuse în raport, iar recurentele-reclamante A., B. și C. au depus punct de vedere la raport, susținând admisibilitatea recursului.

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantele au solicitat să se dispună repunerea în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 pentru depunerea notificărilor, cu prelungirile din actele normative, prevăzute în legile ulterioare, precum și să se dispună restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a suprafeței de teren de 154 mp situat în Municipiul București, str. x, sector 1 (în incinta Spitalului ...).

Termenul pentru depunerea notificărilor este prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar potrivit dispozițiilor art. 25 din același act normativ unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură.

Prin urmare, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată ce vizează repunerea în termenul stabilit de lege pentru formularea notificării prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2001, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (3) din lege potrivit cărora decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel.

În ceea ce privește art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, se va reține modificarea adusă dispozițiilor acestuia prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor prin care a fost suprimată calea de atac a apelului, urmând ca, în cazul litigiilor inițiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, hotărârea pronunțată în primă instanță de tribunal să fie supusă doar recursului.

De asemenea, în cauză se constată incidența dispozițiilor tranzitorii ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. care prevăd că atunci când prin lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că poate fi "atacată cu recurs", aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

Față de cele arătate, în cauză, având în vedere deopotrivă obiectul litigiului și momentul declanșării acestuia, se reține că reclamantele aveau deschisă numai calea de atac ordinară a apelului, aceasta fiind exercitată împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță de Tribunalul București și soluționată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 1336A din 1 noiembrie 2018.

Conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, sunt hotărâri definitive.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, astfel că, în coroborarea textelor de lege menționate anterior, Decizia nr. 1336A din 1 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a forma obiectul căii extraordinare de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În consecință, pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele C., B. și A. împotriva Deciziei nr. 1336A din 1 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele C., B. și A. împotriva Deciziei nr. 1336A din 1 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2019.

GGC - CL