ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 20/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 11.02.2015 sub nr. x/2015, reclamanta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Reglementare în Domeniul Energiei, suspendarea executării Deciziei nr. 2838 emise de Șeful Departamentului pentru Eficiență Energetică din cadrul Autorității Naționale pentru Reglementare în Domeniul Energiei la data de 17.12.2014 și comunicată RADET la data de 29.12.2014, până la data pronunțării instanței de fond cu privire la motivele de nelegalitate ale Deciziei contestate.

Prin precizarea depusă la termenul de judecată din data de 30.04.2015, reclamanta RADET și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 2838/17.12.2014 emisă de ANRE doar pentru articolului 3 din Decizie, până la data pronunțării instanței de fond cu privire la motivele de nelegalitate ale deciziei contestate. De asemenea, a arătat că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârât, și pe beneficiarul deciziei nr. 2838/17.12.2014, S.C. A. S.A.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 1674, pronunțată în data de 11 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâta ANRE și, în consecință, a respins cererea de suspendare a executării deciziei nr. 2838/17.12.2014, formulată de reclamanta RADET București, în contradictoriu cu pârâtele ANRE și S.C. A. S.A., ca inadmisibilă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta RADET București care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței în sensul respingerii excepției inadmisibilității cerererii de suspendare și suspendarea punctului 3 din Decizia ANRE nr. 2838/2014.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că instanța de fond a admis în mod greșit excepția inadmisibilității cererii de suspendare a deciziei nr. 2838/2014 emise de ANRE, raportându-se în mod greșit la Legea nr. 554/2004, legea generală, în detrimentul legii speciale, O.U.G. nr. 33/2007, care nu stabilește imperativ urmarea căii de atac prealabile administrativ-jurisdicționale.

Nici o dispoziție din cuprinsul O.U.G. nr. 33/2007 nu prevede că actele autorităților de reglementare pot fi atacate numai după parcurgerea unei proceduri prealabile, astfel cum nici o dispoziție din acest act normativ nu împiedică persoana vătămată să se adreseze numai instanțelor de judecată, fără a mai parcurge calea prevăzută de dreptul comun în materie, Legea nr. 554/2004.

În ipoteza în care instanța de control judiciar va permite ca Decizia ANRE nr. 2838/2014 să producă în continuare efecte juridice, ar fi tulburat în mod grav serviciul public realizat de recurentă.

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementrare în Domeniul Energiei a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

A invocat excepția nulității recursului, susținând că argumentele recurentei nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A argumentat, în esență, că instanța de fond în mod judicios și cu aplicarea corectă a legislației incidente a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 11 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 septembrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, a respins excepția nulității recursului și a admis în principiu recursul formulat de reclamanta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentei-reclamante, constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

În cauză, recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu cererea de suspendare a executării Deciziei A.N.R.E. nr. 2838 din 17.12.2014, privind aprobarea bonusului pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficiență și livrată în SEN și a prețurilor reglementate pentru energia termică livrată în anul 2015 din centrala CET Militari aparținând S.C. A. S.A. București, până la data pronunțării instanței de fond.

Instanța de fond a respins cererea de suspendare, ca inadmisibilă, și aceasta este și concluzia instanței de control judiciar.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."

Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă, astfel, numai cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege: existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Acestor două condiții li se adaugă o a treia, de ordin procedural, și anume condiția ca reclamantul să facă dovada inițierii procedurii prealabile administrative împotriva actului administrativ a cărui suspendare o solicită.

O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei prevăd că în desfășurarea activității sale de reglementare, A.N.R.E. emite ordine, avize, decizii și hotărâri (acestea din urma fiind emise de către Comitetul de Reglementare al A.N.R.E.), iar președintele A.N.R.E., ca organ de conducere al instituției publice, emite ordine și decizii.

Ordinele, avizele, deciziile și hotărârile A.N.R.E., precum și ordinele și deciziile președintelui A.N.R.E. sunt acte administrative în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c), prin urmare controlul legalității și oportunității acestora se face de către instanța de contencios administrativ și fiscal în cadrul stabilit de Legea nr. 554/2004, cu excepția situațiilor în care derogări de la procedura astfel instituită sunt expres și explicit prevăzute de legi speciale.

În situația actelor administrative emise în temeiul O.U.G. nr. 33/2007, singura excepție de la obligativitatea efectuării procedurii prealabile este prevăzută de art. 5 alin. (7) din acest act normativ și privește ordinele și deciziile emise de președintele ANRE în exercitarea atribuțiilor sale, care pot fi atacate direct la Curtea de Apel București în termen de 30 de zile la data publicării acestora în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv de la data la care au fost notificate părților interesate.

Cum, în speță, actul a cărui suspendare se solicită nu se încadrează în această categorie, fiind vorba despre suspendarea unei decizii emisă de ANRE (prin șeful Departamentului pentru Eficiență Energetică din cadrul ANRE), în mod corect a reținut instanța de fond că recurenta avea obligația inițierii procedurii prealabile, anterior sesizării instanței de contencios administrativ.

Prin urmare, constatând că în cauză criticile recurentei sunt nefondate, Înalta Curte apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București prin administrator judiciar B. SPRL împotriva sentinței nr. 1674 din 11 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2018.