ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1404/2021

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 07.08.2014, sub nr. x/2014, reclamanta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București - RADET București, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE, a solicitat instanței ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună anularea în parte a Deciziei nr. 1612/08.07.2014 a Președintelui ANRE privind soluționarea neînțelegerilor apărute la încheierea contractului de vânzare - cumpărare a energiei termice nr. 1/2014 între S.C. CET Grivița S.R.L. și Radet București respectiv a art. 1 din aceasta și reluarea procedurii prevăzute de Ordinul nr. 35/2013 privind soluționarea/medierea neînțelegerilor apărute la încheierea contractelor în domeniul energiei cu privire la acest articol. În temeiul art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 s-a solicitat suspendarea executării deciziei ANRE nr. 1612/08.07.2014 până la soluționarea prezentei acțiuni. La termenul de judecată din 04.02.2015 a fost introdusă în cauză, CET Grivița S.R.L.., în temeiul art. 78 din C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 961/03.04.2015, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București - RADET. Prin decizia civilă nr. 2954/11.10.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile formulate de pârâte, a casat sentința civilă nr. 961/03.04.2015 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 13.02.2018, sub nr. x/2014*.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1827 din 17 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București - RADET, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și intervenienta S.C. CET Grivița S.R.L., ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate: - în ceea ce privește cererea de suspendare a executării Deciziei ANRE nr. 1612/08.07.2014, contrar celor reținute de curtea de apel, în cauză sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute în mod expres de legea contenciosului administrativ, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă; - în raport de lipsa motivării în fapt a actului administrativ, există o îndoială serioasă în privința legalității acestuia, ceea ce conduce la concluzia că prima condiție impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este îndeplinită; - prin plata către S.C. CET Grivița S.R.L. a compensației prevăzute de 30 alin. (4) din contract, în forma aprobată prin decizia atacată, RADET București ar suferi un prejudiciu material important (18.630,14 RON/zi), ceea ce s-ar concretiza în perturbarea serviciului public asigurat de regie - furnizarea agentului termic pentru locuitorii Municipiului București; - în ceea ce privește cererea de anulare a deciziei nr. 1612/08.07.2014, s-a arătat că actul administrativ atacat este nelegal, în condițiile în care acesta nu cuprinde motivele pentru care ANRE a soluționat neînțelegerea contractuală dintre cele două părți, RADET București și S.C. CET Grivița S.R.L.; - s-a arătat că prin decizia nr. 1612/08.07.2014, ANRE a impus prevederi favorabile vânzătorului S.C. CET Grivita S.R.L. în defavoarea cumpărătorului RADET București. Preluarea clauzei din art. 30 alin. (4) din contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice propus de S.C. CET Grivita S.R.L., fără negocierea condițiilor reale în care RADET București poate prelua și distribui această energie termică, creează o discriminare față de ceilalți producători de energie termică în cogenerare licențiați ANRE, cu care regia are deja contracte încheiate și în care clauza contractuală în discuție a fost negociată. Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, și pe cale de consecință, suspendarea actului administrativ, până la data soluționării cauzei cu privire la anularea acestuia, pe de o parte, iar pe de altă parte, anularea actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 1612/08.07.2014.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat, în esență că Ordinul nr. 122/2013, prin care a fost aprobat Contractul-cadru de vânzare-cumpărare a energiei electrice și termice produse de operatorii economici aflați în competența de reglementare a ANRE este un act administrativ cu caracter normativ care, de la data de 17.01.2014, data publicării sale în Monitorul Oficial al României, produce efecte întocmai ca și legea, respectarea sa incumbând tuturor operatorilor economici aflați în sfera de reglementare a ANRE. Intimata - intervenientă S.C. CET Grivița S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului arătând că prima instanță a analizat în mod corect conținutul clauzei, reținând că aceasta reprezintă o condiție minimală, stabilită pentru protecția vânzătorului.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante În urma soluționării cererii privind neînțelegerile intervenite cu ocazia încheierii contractului nr. x/2014 între S.C. CET Grivița S.A. și Radet București, președintele ANRE a emis Decizia nr. 1612/08.07.2014, prin care, la art. 1 - contestat de reclamanta RA Radet București S.A. se prevede faptul că "Prevederile art. 30 alin. (4) din Contract vor avea următorul conținut: «Pe perioada sistării menționate la alin. (3), cumpărătorul plătește lunar vânzătorului o compensație calculată pe baza costurilor fixe anuale ale vânzătorului, aferente activității de producere a energiei electrice și termice în cogenerare. Compensația aferentă întregii perioade de sistare este egală cu costurile fixe anuale prevăzute în anexa nr. 8, înmulțite cu raportul dintre numărul de zile de sistare și numărul de zile pe an. Costurile fixe anuale se stabilesc de comun acord între părți pe baza ultimei comunicări transmise de ANRE vânzătorului referitoare la datele care au stat la baza stabilirii prețurilor reglementate". Reține instanța de recurs că în aplicarea prevederilor art. 9 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 33/2007, a fost emis Ordinul președintelui ANRE nr. 122/2013 prin care a fost aprobat Contractul-cadru de vânzare-cumpărare a energiei electrice și termice produse de operatorii economici aflați în competența de reglementare a ANRE, publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 37/17.01.2014, Partea 1. Potrivit art. 30 alin. (4) din Contractul-cadru, aprobat prin Ordinul președintelui ANRE nr. 122/2013, "Pe perioada sistării menționate la alin. (3), cumpărătorul plătește lunar vânzătorului o compensație calculată pe baza costurilor fixe anuale ale vânzătorului, aferente activității de producere a energiei electrice și termice în cogenerare. Compensația aferentă întregii perioade de sistare este egală cu costurile fixe anuale prevăzute în anexa nr. 8, înmulțite cu raportul dintre numărul de zile de sistare și numărul de zile din an. Costurile fixe anuale se stabilesc de comun acord între părți pe baza ultimei comunicări transmise de ANRE vânzătorului referitoare la datele care au stat la baza stabilirii prețurilor reglementate". Prin Nota aflată în finalul Ordinului nr. 122/2013 este menționat faptul că "Porțiunile de text scrise între [ ] sunt, după caz, precizări, condiții minimale sau alternative pentru diferite situații concrete de vânzare-cumpărare a energiei termice. Toate celelalte prevederi se vor prelua obligatoriu în contractele încheiate de părți". Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Reține Inalta Curte că în ceea ce privește motivele de recurs ce vizează lipsa motivării deciziei nr. 1612/08.07.2014 a Președintelui ANRE, atât în ceea ce privește cererea de suspendare, cât și cererea în anularea actului administrativ, sunt incidente dispozițiile art. 501 (1) din C. proc. civ. care prevăd că În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul. Or, pronunțând decizia nr. 2954/11.10.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că judecătorul fondului a apreciat în mod greșit faptul că aceasta (decizia președintelui ANRE) este nemotivată, dispunând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, condiții în care nu mai pot fi reiterate aprecierile privind nemotivarea actului administrativ, problema de drept fiind dezlegată cu autoritate de lucru judecat. În absența altor critici concrete de nelegalitate a sentinței, recurenta invocând doar greșita aplicare a prevederilor art. 30 alin. (4) din Contractul-cadru, Înalta Curte observă că soluția primei instanțe este dată cu corecta aplicare a legii. În acest sens, analizând decizia nr. 1612/08.07.2014 a Președintelui ANRE din perspectiva excesului de putere, astfel cum este acesta definit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, prima instanță a constatat că respectiva clauză reprezintă o aplicare fidelă a celei cuprinse în Anexa 1 a Ordinului președintelui ANRE nr. 122/2013, act cu caracter normativ care, în condițiile neatacării sale și anulării de o instanță de judecată, este pe deplin aplicabilă diferendului dintre reclamantă și intervenientă. Totodată, constată Înalta Curte că este corectă interpretarea dată notei menționate în anexă, mai sus redate, întrucât aceasta reprezintă o condiție minimală de despăgubire a vânzătorului, în cazul sistării temporare a furnizării energiei termice, prin plata unei compensații calculate pe baza costurilor fixe anuale ale vânzătorului, aferente activității de producere a energiei electrice și termice, condiție care este stabilită prin actul normativ cu forță superioară în favoarea acestuia. In ceea ce privește motivele de recurs vizând cererea de suspendare a efectelor deciziei atacate, se constată că acestea sunt identice cu cele privind anularea actelor, pe care instanța de control judiciar le-a apreciat neîntemeiate. În ceea ce privește condiția pagubei iminente, instanța de control judiciar reține că îndeplinirea doar a uneia dintre cerințele cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu poate conduce la admiterea cererii de suspendare. Prin urmare, în lipsa dovedirii cazului bine justificat, nu se mai impune analizarea elementelor doveditoare ale pagubei iminente, această condiție, prin ea însăși, în lipsa cazului bine justificat, neavând aptitudinea de a schimba soluția pronunțată în prezentul recurs.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.