ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4040/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 05.06.2015, sub nr. x/2014, reclamanta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București (RADET), prin lichidator judiciar consorțiul format din practicienii în insolvență A. și B., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) anularea Ordinului nr. 109/29.10.2014 și a Ordinului nr. 110/29.10.2014, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin cererea completatoare depusă ulterior la dosar reclamanta a invocat un nou motiv de nelegalitate a ordinelor contestate, respectiv lipsa de competență a emitentului actelor. În acest sens, menționând în drept art. 40 alin. (5) din Legea nr. 325/2006, art. 5 și art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 33/2007, a arătat că cele două ordine nu au fost emise de Președintele ANRE, ci de Șeful Departamentului pentru Eficiență Energetică din cadrul ANRE, care semnează pentru Președintele ANRE. Municipiul București a formulat cerere de intervenție voluntară accesorie în interesul reclamantei, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie, iar, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată și admiterea definitivă a cererii de intervenție accesorie în interesul reclamantei. Referitor la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie, Municipiul București a arătat că are interesul a se admite cererea de anulare a Ordinelor nr. 109 și 110/2014 emise de ANRE, acesta asigurând parțial finanțarea RADET prin bugetul general consolidat al autorității publice, dar și pentru a asigura o protecție adecvată și efectivă a locuitorilor. Pe fondul cauzei, a invocat motive și argumente comune celor susținute de reclamantă.

Aspecte procesuale relevante La termenul de judecată din 23.11.2015, a fost încuviințată în principiu cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de terțul intervenient Municipiul București în susținerea poziției procesuale a reclamantei. La termenul de judecată din 08.02.2016, a fost suspendată judecata cauzei în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea în mod definitiv a dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, fiind dispusă repunerea cauzei pe rol la data de 09.05.2022. La termenul de judecată din 09.05.2022, a fost suspendată judecata cauzei în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea în mod definitiv a dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal – veche, fiind dispusă repunerea cauzei pe rol la data de 11.03.2024. Dosarul nr. x/2015 din cadrul secției a VIII-a de contencios administrativ și fiscal – veche a fost versionat în cadrul secției a IX-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015*.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 500 din data de 25 martie 2024, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale active, excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, excepția lipsei de interes și excepția lipsei de obiect a acțiunii, invocate de pârâtă, ca neîntemeiate. A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREȘTI - RADET BUCUREȘTI, PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CONSORȚIUL FORMAT DIN PRACTICIENII ÎN INSOLVENȚĂ A. ȘI B., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, ca neîntemeiată. A respins cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de intervenientul în numele altei persoane MUNICIPIUL BUCUREȘTI.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 500 din data de 25 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs intervenientul în numele altei persoane MUNICIPIUL BUCUREȘTI, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantă.

Apărările formulate în cauză Intimata – pârâtă Autoritatea Națională pentru Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Intimata-reclamantă Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București – RADET prin lichidator judiciar Consorțiul format din practicienii în insolvență A. și B. a depus note scrise, prin care a solicitat admiterea recursului declarat de recurentul – intervenient. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de dispozițiile procedurale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-intervenient accesoriu este neavenit pentru următoarele considerente: Înalta Curte reține că, în cauză, intervenientul Municipiul București a formulat cerere de intervenție accesorie în sprijinul reclamantei, aceasta fiind admisă în principiu prin încheierea din 23.11.2015. Potrivit art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac. Cu alte cuvinte, aceasta nu va fi analizată de instanță, fiind considerată inexistentă. Investită cu o critică de neconstituționalitate a prezentelor dispoziții, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 80/2019 (par. 14) a statuat că: "O astfel de soluție legislativă este firească, având în vedere că intervenția accesorie nu este altceva decât o apărare exercitată în favoarea uneia dintre părți. Ca atare, dacă partea originară, în interesul căreia s-a realizat intervenția accesorie, și-a demonstrat intenția de a nu utiliza beneficiul căii de atac prevăzute de lege pentru litigiul în cauză, prin neexercitare sau renunțare, atunci examinarea căii de atac introduse de intervenientul accesoriu în interesul acesteia este inutilă, lipsind însuși interesul, care se materializează exclusiv în susținerea demersurilor procesuale întreprinse de partea în favoarea/interesul căreia s-a realizat intervenția accesorie. Caracterul auxiliar al acestui tip de intervenție voluntară îi determină particularitatea imposibilității efectuării altor acte procesuale în afara celora care sunt în indisolubilă legătură cu finalitatea sprijinirii interesului părții originare, explicându-se astfel soluția legislativă înscrisă în textul ce formează obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate. Având în vedere cele arătate, Curtea constată că nu se poate susține încălcarea dispozițiilor art. 21 din Constituție care consacră dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil." Înalta Curte constată că reclamanta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București – RADET, partea în favoarea căruia intervenientul Municipiul București a formulat cererea de intervenție, nu a formulat recurs împotriva sentinței pronunțate de prima instanță. În raport de relația intervenientului accesoriu de subordonare procesuală față de partea în favoarea căreia a formulat cerere de intervenție și de dispozițiile anterior reținute, urmează a respinge recursul recurentului-intervenient, ca neavenit, în temeiul dispozițiilor art. 67 alin. (4) din C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul-intervenient Municipiul București, ca neavenit.