ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3862/2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată și precizată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 03.04.2018, sub dosar nr. x/2018, reclamanții A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice București și Agenția Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice admiterea excepției de nelegalitate a art. 249 din Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, aprobat prin Ordinul ANRSC, obligarea pârâtelor la deconectarea de la sistemul de termoficare a imobilului situat în București, str. x, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazioante de prezentul litigiu, la plata daunelor cominatorii precum și a unor daune.

Prin cererea precizatoare depusă la data de 02.05.2018, părțile reclamante au arătat că împotriva art. 249 din Regulamentul cadru formulează acțiune privind excepția de nelegalitate.

De asemenea, la data de 04.10.2018, reclamanții au depus la dosar o cerere precizatoare prin care au arătat că înțeleg să renunțe la primul punct al acțiunii, privind excepția de nelegalitate, inclusiv la judecata în contradictoriu cu pârâte ANRSC, solicitând în continuare obligarea RADET la deconectarea de la sistemul de termoficare a imobilului situat în localitatea București, str. x, plata unor daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere și plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința civilă nr. 3920/04.10.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu de instanță și, pe cale de conscință, a declinatat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

În considerentele reținute, instanța de trimitere a arătat că acțiunea a fost formulată inițial într-o manieră confuză sub aspectul cadrului procesual pasiv iar conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat art. 96 C. proc. civ. competența de soluționare revine Tribunalului București, secția contencios administrativ.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 3920 din 4 octombrie 2018, a admis excepția necompetenței materiale și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice București și Agenția Națională de Reglementare Pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice,în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Deliberând asupra competenței de soluționare a cauzei, instanța a reținut că prin prezenta cerere, în mod clar au solicitat reclamanții, pe lângă admiterea excepției de nelegalitate a art. 249 din Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică aprobat prin Ordinul ANRSC, obligarea ambelor pârâte la deconectarea de la sistemul de termoficare, obligarea ambelor pârâte la plata cheltuielilor de judecată și obligarea ambelor pârâte la plata unor daune cominatorii.

Mai mult, arată instanța, contrar susținerilor Curții, din punct de vedere a cadrului procesual pasiv acțiunea nu a fost redactată/formulată într-o manieră confuză.

Astfel, din acest punct de vedere, competența materială pentru soluționarea litigiului reprezentat de acțiunea introductivă revine Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de de contencios administrativ și fiscal.

Analizând actele și lucrările dosarului și luând în considerare aspectele reținute de către Curtea de Apel București, Înalta Curte reține că, în cauza suspusă examinării, reclamantul a înțeles să se judece în contradictoriu cu pârâtele ANRSC și RADET, solicitând pe această cale obligarea pe lângă admiterea excepției de nelegalitate a art. 249 din Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică aprobat prin Ordinul ANRSC, obligarea ambelor pârâte la deconectarea de la sistemul de termoficare, obligarea ambelor pârâte la plata cheltuielilor de judecată și obligarea ambelor pârâte la plata unor daune cominatorii.

Cu alte cuvinte, așa cum în mod clar a reținut Curtea de Apel București se deduce că participarea procesuală a ANRSC vizează excepția de nelegalitate, în timp ce pretinsul refuz nejustificat sub aspectul soluționării cererii de debranșare a imobilului respectiv de la rețeaua de termoficare, inclusiv daunele pretinse, privește partea pârâtă R.A.D.ET.

Prin urmare, ceea ce se deduce spre judecata instanței de contencios administrativ este un act administrativ asimilat sub forma unui pretins refuz nejustificat de debranșare a unui imobil de la rețeaua de termoficare, refuzul care emană de la partea R.A.D.E.T., care nu este o autoritate publică centrală, pentru a fi atrasă competența materială de judecată a curții de apel, ci o regie autonomă înființată de autoritatea publică locală de la nivelul municipiului București, prestând servicii la nivelul acestei unități administrativ teritoriale.

În aceste condiții, văzând prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială de judecată revine tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal.

Nu în ultimul rând, așa cum în mod corect au reținut ambele instanțe, conform art. 123 C. proc. civ. (1) "Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120 materia ia insolvenței sau concordatului preventiv)".

Ori, din punct de vedere a competenței materiale, definitorie este cererea introductivă de instanță și nu de cererea precizatoare adițională sau cea incidentală.

În acest context, Înalta Curte constată că îi revine competența materială de judecată în primă instanță a acestei cereri de chemare în judecată, Tribunalului București.

Având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. și pe pârâții Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București și Agenția Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 septembrie 2019.