ÎCCJ, Decizia nr. 16/2011

Hotărâre AGA de majorare a capitalului social al unei societăți naționale. Natura juridică a sumei cu care se majorează capitalul social Cuprins pe materii: Drept comercial. Funcționarea societăților comerciale Index alfabetic: acțiune în constatarea nulității absolute - hotărâre AGA - majorare capital social - interpretarea legii Legea nr. 297/2006, art. 1, art. 3 Legea nr. 31/1990, art. 38, art. 215, art. 216 Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 297/2006, capitalul social al Societății Naționale "Nuclearelectrica" S.A. se majorează cu suma de 363.368.250 lei (RON), reprezentând contravaloarea cantității de apă grea prevăzute la art. 1, și constituie aport de capital al acționarului unic, statul român, reprezentat de Ministerul Economiei și Comerțului.

Legea nr. 297/2006 nu se impune a fi interpretată, necaracterizându-se prin generalitate, ci numai aplicată, sub aspectul dispozițiilor pe care le conține, la cazul concret în care scop a fost edictată. Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3275 din 25 octombrie 2011 Prin sentința nr. 2053/2010 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a comercială, s-a respins acțiunea promovată de reclamanta SC F.P. SA în contradictoriu cu pârâta SC N. SA având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii AGA nr. 14 din 26 septembrie 2006 cât privește majorarea capitalului social cu contravaloarea cantității de 310 tone apă grea transferată prin Legea nr. 297/2006. Instanța de fond a reținut că potrivit art. 3 din Legea nr. 297/2006 s-a transferat către societatea pârâtă cu titlu de aport al statului român la capitalul social contravaloarea cantității de 310 tone apă grea, iar nu cu titlu de subvenție, cum greșit pretinde reclamanta.

Curtea de Apel București, Secția a V-a comercială, prin decizia nr. 16/2011, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței, ca nefondat.(…) În contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta întemeiat pe situațiile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., dezvoltând următoarele motive de nelegalitate : 1. interpretarea și aplicarea greșită a art. 1 și 3 din Legea nr. 297/2006 deoarece instanța s-a limitat la o interpretare literală, iar nu la o interpretare sistematică și logică prin argumentul per a contrario, expresiile ”cu caracter definitiv” și ”va fi acordată fără plată” conducând la concluzia unei măsuri de sprijin, a unei subvenții, nu a unui aport; 2. referirea la acționarul unic este o inexactitate – rezultând necorelarea legislativă cu dispozițiile legii speciale care reglementează constituirea Fondului Proprietatea prin ”acționar unic”, legiuitorul înțelegând ”acționariatul” pârâtei cu consecința că acțiunile erau dobândite de toți acționarii existenți; 3. aplicarea greșită a dispozițiilor art. 38 și 215 din Legea nr. 31/1990 deoarece aportul la capitalul social este, potrivit legii, un aport în natură, nu unul în numerar, situație în care raportul de evaluare era necesar, indicarea valorii apei grele în lege nejustificând lipsa acestuia; 4. aplicarea greșită a dispozițiilor art. 216 din Legea nr. 31/1990 ca urmare a calificării de către instanța de apel a aportului ca fiind un aport în numerar, cât privește respectarea dreptului de preferință.

Recursul nu este fondat. Recurenta-reclamantă a investit instanța de fond cu o acțiune în nulitatea absolută parțială a AGEA a societății pârâte din 26 septembrie 2006, acțiunea fiind promovată la 27 aprilie 2009. Cauzele de nulitate ale hotărârii menționate pe care aceasta le-a invocat sunt, în principal, lipsa cauzei întrucât prin art. 1 din Legea nr. 297/2006 s-a dispus transferul cantității de apă grea cu titlu de subvenție, iar nu de aport și, subsidiar, cauza ilicită prin raportare la art. 1 din Legea nr. 297/2006 și lipsa raportului de evaluare a aportului raportat la art. 38 din Legea nr. 31/1990.

Criticile din apel formulate de reclamantă au vizat aspecte de interpretare a Legii nr. 297/2006, iar motivele de nelegalitate din recurs se reduc tot la interpretarea și subsecvent la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 297/2006 și, prin consecință, a prevederilor art. 38 și 215, 216 din Legea nr. 31/1990, în raport de rezultatul interpretării, critici care se încadrează în situația reglementată de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.(…) Cu privire la interpretarea legii comerciale (civile), problema care trebuie lămurită prealabil este aceea a necesității interpretării legii în cazul dat. Interpretarea legii este necesară atunci când, dat fiind gradul de generalitate și abstractizare care o caracterizează, legea trebuie aplicată la un caz concret din categoria celor care au format obiectul ei de reglementare.

Or, în litigiul de față, recurenta invocă greșita interpretare a Legii nr. 297/2006 dincolo de proprietatea termenilor pe care legea îi conține în accepțiunea lor juridică, cu consecința generării, în concepția recurentei, a cauzelor de nulitate mai sus evocate, deși pe calea argumentului de interpretare per a contrario propus de aceasta nu se poate caracteriza o normă ca fiind imperativă. Se constată, însă, că Legea nr. 297/2006 a fost adoptată nu pentru o categorie de cazuri mai mult sau mai puțin similare, ea nefiind caracterizată prin generalitate, ci, aplicat, a fost edictată numai pentru cazul în speță, cu titlul: „pentru aprobarea preluării de către SC N. SA de la rezerva de stat a cantității de 315,0 tone apă grea, necesară punerii în funcțiune a Unității 2 CNE Cernavodă”.

Prin urmare, Legea nr. 297/2006 nu este necesar a fi interpretată, ea trebuie numai aplicată sub aspectul dispozițiilor pe care le conține. De altfel, critica recurentei cu privire la greșita abordare a interpretării literale, iar nu a unei interpretări logice și sistematice, este și contradictorie deoarece recurenta operează o confuzie a criteriilor de interpretare. Interpretarea literală, alături de interpretarea restrictivă și extensivă, operează după criteriul rezultatului interpretării, interpretarea logică și sistematică după criteriul metodei de interpretare, ele din această perspectivă nefiind comparabile și substituibile, ci, după caz, complementare.

Legea nr. 297/2006, fiind o lege specială, este și derogatorie de la dreptul comun societar constituit de Legea nr. 31/1990, și, ca atare, dacă ea dispune punctual asupra valorii aportului nu se mai poate susține încălcarea dispozițiilor art. 215 și respectiv a normei de trimitere, art. 38 din Legea nr. 31/1990 cât privește lipsa raportului de evaluare ca și cauză de nulitate a hotărârii de majorare societății, și nici că ”aportul de capital” reprezintă, pe cale de interpretare logică, de fapt subvenție, cum greșit susține recurenta.

Hotărârea de majorare adoptată de societatea pârâtă este consecința aplicării art. 3 din Legea nr. 297/2006 care, neechivoc, dispune: ” capitalul social al Societății Naționale N. SA se majorează cu suma de 363.368.850 lei (ron) reprezentând contravaloarea cantității de apă grea prevăzute la art. 1 și constituie aport de capital al acționarului unic Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Comerțului” . Inadvertența legii privind caracterul unic al acționarului Statul Român nu este de natură să deturneze voința legiuitorului cu privire la titlul constituirii transmiterii, acela de aport și nici cu privire la titularul aportului: Statul Român și cum titularul aportului este și titularul acțiunilor corespunzătoare lui, hotărârea AGEA de majorare a participației la capitalul social al acționarului Statul Român este legală.

(…) Față de considerentele de mai sus, cum și critica privind incidența art. 216 din Legea nr. 31/1990 în contextul celor analizate e rămasă fără obiect, Înalta Curte, în raport de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a respins recursul declarat ca nefondat.