ÎCCJ, Decizia nr. 16/2011
ÎCCJ, Decizia nr. 16/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Hotărâre
AGA de majorare a capitalului social al unei societăți
naționale. Natura juridică a sumei cu care se majorează
capitalul social
Cuprins
pe materii: Drept comercial. Funcționarea societăților
comerciale
Index
alfabetic: acțiune în constatarea nulității absolute
-
hotărâre AGA
-
majorare capital social
-
interpretarea legii
Legea
nr. 297/2006, art. 1, art. 3
Legea
nr. 31/1990, art. 38, art. 215, art. 216
Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea
nr. 297/2006,
capitalul social al Societății
Naționale "Nuclearelectrica" S.A. se majorează cu suma de
363.368.250 lei (RON), reprezentând contravaloarea cantității de
apă grea prevăzute la art. 1, și constituie aport de capital al
acționarului unic, statul român, reprezentat de Ministerul Economiei
și Comerțului.
Legea nr. 297/2006 nu se impune a fi interpretată,
necaracterizându-se prin generalitate, ci numai aplicată, sub aspectul
dispozițiilor pe care le conține, la cazul concret în care scop a
fost edictată.
Secția
a II-a civilă, Decizia nr. 3275 din
25 octombrie 2011
Prin sentința nr. 2053/2010 pronunțată de
Tribunalul București, Secția a VI-a comercială, s-a respins
acțiunea promovată de reclamanta SC F.P. SA în contradictoriu cu
pârâta SC N. SA având ca obiect constatarea nulității absolute
parțiale a Hotărârii AGA nr. 14 din 26 septembrie 2006 cât
privește majorarea capitalului social cu contravaloarea
cantității de 310 tone apă grea transferată prin Legea nr.
297/2006.
Instanța de fond a reținut că potrivit art.
3 din Legea nr. 297/2006 s-a transferat către societatea pârâtă cu
titlu de aport al statului român la capitalul social contravaloarea
cantității de 310 tone apă grea, iar nu cu titlu de
subvenție, cum greșit pretinde reclamanta.
Curtea de Apel București, Secția a V-a comercială,
prin decizia nr. 16/2011, a respins apelul declarat de reclamantă
împotriva sentinței, ca nefondat.(…)
În contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta
întemeiat pe situațiile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., dezvoltând următoarele motive de nelegalitate
:
interpretarea și aplicarea greșită a art. 1
și 3 din Legea nr. 297/2006 deoarece instanța s-a limitat la o
interpretare literală, iar nu la o interpretare sistematică și
logică prin argumentul per a contrario, expresiile ”cu caracter definitiv”
și ”va fi acordată fără plată” conducând la concluzia
unei măsuri de sprijin, a unei subvenții, nu a unui aport;
referirea la acționarul unic este o inexactitate –
rezultând necorelarea legislativă cu dispozițiile legii speciale care
reglementează constituirea Fondului Proprietatea prin ”acționar
unic”, legiuitorul înțelegând ”acționariatul” pârâtei cu
consecința că acțiunile erau dobândite de toți
acționarii existenți;
aplicarea greșită a dispozițiilor art. 38
și 215 din Legea nr. 31/1990 deoarece aportul la capitalul social este,
potrivit legii, un aport în natură, nu unul în numerar, situație în
care raportul de evaluare era necesar, indicarea valorii apei grele în lege
nejustificând lipsa acestuia;
aplicarea greșită a dispozițiilor art. 216 din
Legea nr. 31/1990 ca urmare a calificării de către instanța de
apel a aportului ca fiind un aport în numerar, cât privește respectarea
dreptului de preferință.
Recursul nu este fondat.
Recurenta-reclamantă a investit instanța de fond cu o
acțiune în nulitatea absolută parțială a AGEA a
societății pârâte din 26 septembrie 2006, acțiunea fiind
promovată la 27 aprilie 2009.
Cauzele de nulitate ale hotărârii menționate pe care
aceasta le-a invocat sunt, în principal, lipsa cauzei întrucât prin art. 1 din
Legea nr. 297/2006 s-a dispus transferul cantității de apă grea
cu titlu de subvenție, iar nu de aport și, subsidiar, cauza
ilicită prin raportare la art. 1 din Legea nr. 297/2006 și lipsa
raportului de evaluare a aportului raportat la art. 38 din Legea nr. 31/1990.
Criticile din apel formulate de reclamantă au vizat aspecte
de interpretare a Legii nr. 297/2006, iar motivele de nelegalitate din recurs
se reduc tot la interpretarea și subsecvent la aplicarea dispozițiilor
Legii nr. 297/2006 și, prin consecință, a prevederilor art. 38
și 215, 216 din Legea nr. 31/1990, în raport de rezultatul
interpretării, critici care se încadrează în situația
reglementată de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.(…)
Cu privire la interpretarea legii comerciale (civile), problema
care trebuie lămurită prealabil este aceea a necesității
interpretării legii în cazul dat.
Interpretarea legii este necesară atunci când, dat fiind
gradul de generalitate și abstractizare care o caracterizează, legea
trebuie aplicată la un caz concret din categoria celor care au format
obiectul ei de reglementare.
Or, în litigiul de față, recurenta invocă
greșita interpretare a Legii nr. 297/2006 dincolo de proprietatea
termenilor pe care legea îi conține în accepțiunea lor juridică,
cu consecința generării, în concepția recurentei, a cauzelor de
nulitate mai sus evocate, deși pe calea argumentului de interpretare
per
a contrario
propus de aceasta nu se poate caracteriza o normă ca fiind
imperativă.
Se constată, însă, că Legea nr. 297/2006 a fost
adoptată nu pentru o categorie de cazuri mai mult sau mai puțin
similare, ea nefiind caracterizată prin generalitate, ci, aplicat, a fost
edictată numai pentru cazul în speță, cu titlul: „pentru aprobarea
preluării de către SC N. SA de la rezerva de stat a
cantității de 315,0 tone apă grea, necesară punerii în
funcțiune a Unității 2 CNE Cernavodă”.
Prin urmare, Legea nr. 297/2006 nu este necesar a fi
interpretată, ea trebuie numai aplicată sub aspectul
dispozițiilor pe care le conține.
De altfel, critica recurentei cu privire la greșita
abordare a interpretării literale, iar nu a unei interpretări logice
și sistematice, este și contradictorie deoarece recurenta
operează o confuzie a criteriilor de interpretare.
Interpretarea literală, alături de interpretarea
restrictivă și extensivă, operează după criteriul
rezultatului interpretării, interpretarea logică și
sistematică după criteriul metodei de interpretare, ele din
această perspectivă nefiind comparabile și substituibile, ci,
după caz, complementare.
Legea nr. 297/2006, fiind o lege specială, este
și derogatorie de la dreptul comun societar constituit de Legea nr.
31/1990, și, ca atare, dacă ea dispune punctual asupra valorii
aportului nu se mai poate susține încălcarea dispozițiilor art.
215 și respectiv a normei de trimitere, art. 38 din Legea nr. 31/1990 cât
privește lipsa raportului de evaluare ca și cauză de nulitate a
hotărârii de majorare societății, și nici că ”aportul
de capital” reprezintă, pe cale de interpretare logică, de fapt
subvenție, cum greșit susține recurenta.
Hotărârea de majorare adoptată de societatea
pârâtă este consecința aplicării art. 3 din Legea nr. 297/2006
care, neechivoc, dispune: ”
capitalul social al Societății
Naționale N. SA se majorează cu suma de 363.368.850 lei (ron)
reprezentând contravaloarea cantității de apă grea
prevăzute la art. 1 și constituie aport de capital al
acționarului unic Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei
și Comerțului”
.
Inadvertența legii privind caracterul unic al
acționarului Statul Român nu este de natură să deturneze
voința legiuitorului cu privire la titlul constituirii transmiterii, acela
de aport și nici cu privire la titularul aportului: Statul Român și
cum titularul aportului este și titularul acțiunilor
corespunzătoare lui, hotărârea AGEA de majorare a participației
la capitalul social al acționarului Statul Român este legală. (…)
Față de considerentele de mai sus, cum
și critica privind incidența art. 216 din Legea nr. 31/1990 în
contextul celor analizate e rămasă fără obiect, Înalta
Curte, în raport de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a respins recursul declarat
ca nefondat.