ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2309/2014

Deliberând, în condițiile art. 256

alin. (

1) C. proc. civ., asupra recursului

de față;

Prin cererea înregistrată

inițial pe rolul Curții de Apel București,

secția

a III-a civilă, la data de 30 iunie 2010 reclamantul B.G.G.

a

chemai în

judecată pe pârâții Statul prin M.F.P., Statul

român prin A.D.S., Prefectura Prahova, Primăria

Mizil-Comisia Funciară Locală și C.N.S.A.S., solicitând obligarea acestora să

îi predea de îndată suprafața de 6,04 hectare viță de vie nobilă cat mai

aproape de București. Pentru curtea de 400 mp cu pivniță, butoaie și instalații

de vinificație a solicitat despăgubiri în cuantum de 14.000 euro în lei la

cursul zilei, în cazul

în care statui nu

deține în domeniile lui private vie de calitate nobilă a solicitat

să-i

fie atribuită livadă pe rod în județul Ilfov, sau 6 hectare pădure matură de

peste 100 de ani sau 24 de hectare teren arabil situat lângă o șosea asfaltată

în județul Ilfov. De asemenea, pentru deposedarea abuzivă a bunicilor săi, a

solicitat daune morale în cuantum de 7 milioane de euro iar pentru teroarea la

care a fost supus reclamantul a solicitat, la rândul său, daune morale în

valoare de 7 milioane de euro precum și despăgubiri de la Primăria Mizil pentru

nerestituirea proprietăților solicitate.

Totodată, a

solicitat obligarea Primăriei Mizil și la plata despăgubirilor de 162,000 euro pentru

terenul revendicat și clădire și instituirea unui sechestru asigurător pe

bunurile personale ale primarului.

Prin

sentința civilă nr. 48/F din 20 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a llI-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a fost

admisă excepția necompetenței materiale, cauza fiind trimisă spre competentă

soluționare Tribunalului București.

Pe rolul

Tribunalului București, secția a V-a civilă, cauza a fot înregistrată la data

de 5 octombrie 2010, sub nr. 47700/3/2010.

La data de 29

martie 2071 reclamantul B.G.G. a depus o cerere intitulată "cerere

precizatoare-modificatoare-îndreptări preliminare" prin

care a solicitat în contradictoriu cu

pârâții SC T. SA, Primăria comunei Gura Vadului, prin primar; Prefectura

Prahova prin prefect; Stalul Roman - prin Ministerul Agriculturii și Statul

Român prin M.F.P. ca: pârâta Primăria Gura Vadului să îi predea de îndată

terenul din spatele casei ce a aparținut autorilor săi iar pârâta Prefectura

Prahova să impună predarea de îndată în deplină și netulburată posesie.

Totodată a

solicitat obligarea Statului român la plata sumei de 16.240.000 euro reprezentând

lipsa de folosință a fermei calculată pe ultimii 58 de ani.

În drept

a invocat jurisprudența C.E.D.O., art. 1 Protocolul 1 și art. 6 precum și an.

480 și următoarele C. civ.

La data

de 16 noiembrie 2011., reclamantul a depus cerere precizatoare prin care a

solicitat restituirea următoarelor imobile:

casă situate în sector 3. în calitate de moștenitor al autorilor V.G. șl N.G.

căsătorită N.S., indicând drept pârâți P.M.B și C.G.M.B. prin primar general,

imobil evaluat ia suma de 1,5 milioane euro;

2.

Moșia situată în comuna Speteni, județ

Ialomița, proprietate a mătușii și unchiului său N. și P.N.S. în contradictoriu

cu pârâta Primăria comunei Bărcanești, județ ialomița prin primar;

3.

Ferma viticolă Gotșman situată în

comuna Gura Vadului, compusă din casă, dependințe, pivnițe și 8 ha de viță

nobilă, solicitând ca pârâta Prefectura Prahova să fie obligată să pună în

aplicare legile de retrocedare emițând titlurile de proprietate;

4.

Acordarea de daune de 17 milioane euro

pentru Moșia Speteni județ Ialomița și moșia de 120 ha a autorului său;

pârâților P.M.B și C.G.M.B. prin primar general, să îi plătească daune de 700

ron/zi din 01 februarie 2002 pentru că nu au acordat despăgubiri pe Legea nr. 10/2001

pentru casele demolate, proprietatea autoarei sale G.E. de la aceeași

adresă;

acelorași pârâți să îl despăgubească cu suma de 100.000 euro pentru casa

părintească demolată între anii 1986-1990 situată la adresa din București,

Sector 6 București și să îi predea o proprietate echivalentă pentru terenul de

144 mp pe care au fost construite blocuri vis-a-vis de Spitalul Panduri,

comasând pe imobilul cu suprafața farmaciei autorului său G.A.V., acționar majoritar

la S.A.R. H.;

acelorași pârâți să facă și evaluarea atelierelor de producție sanitară și

farmaceutică, demolate în zona Metrou Timpuri Noi cu adresa și terenul aferent,

parte din S.A.R. H. cu măsuri de comasare teren și despăgubire clădiri

distruse.

Primăria Mizil, prin primar la restituirea întregii proprietăți de 6000 mp,

inclusiv terenul și magazinul, construit abuziv fără acordul său și via de 6.04

ha - vie nobilă ia marginea orașului cu pivnița și casă;

La data de 17

ianuarie 2012, prin serviciul Registratură, reclamanții! a depus o nouă cerere

intitulată "cerere de disjungere și precizări"

prin a solicitat tribunalului

disjungerea cererilor privind imobilele pe care le revendică, în vederea

pronunțării unor sentințe civile clare, corecte și imparțiale.

În ședința

publică de la data de

18 ianuarie 2012

tribunalul a dispus disjungerea acestora și formarea unor dosare separate, în

prezentui dosar rămânând învestit cu cererea având ca obiect revendicarea imobilului

situat în București, sector 3.

Prin sentința

civilă nr. 2045 din 14 noiembrie 2012, Tribunalul București, secția a V-a civilă,

a respins acțiunea

formulată

de reclamantul B.G.G. împotriva pârâților Primăria municipiului București prin

primarul general și Consiliul general al municipiului București, ca

neîntemeiată.

Reclamantul a

promovat apel împotriva sentinței primei instanțe criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, iar prin Decizia nr. 299/A din data de 27

noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a lll-a

civilă

și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins, ca nefondat, apelul.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul,

apreciind

că este dată cu aplicarea greșită a legii și invocând jurisprudența C.E.D.O. și

art. 1 Protocolul 1.

Analizând

prioritar excepția tardivității recursului. în aplicarea dispozițiilor art. 137

alin. (1) raportat la art. 301 C. proc. civ., Înalta Curte constată

următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 301 C. proc. civ, termenul de recurs este de 5 zile de la

comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Decizia atacată a fost comunicată recurentului reclamant la data de 10

ianuarie 2014, potrivit dovezii aflate

Ia fila 49 dosar apel.

Recursul declarat împotriva Deciziei nr. 299/A din data de 27 noiembrie

2013 a fost depus la

Curtea de Apel București, prin e-mail, la data de 8 februarie 2014 (fila 4

dosar recurs).

Modul de calcul al termenelor este reglementat de art. 101 C. proc. civ.,

care în

alin. (1)

stabilește că termenele se înțeleg pe zile

libere, ne intrând în

socoteală nici ziua în care a început, nici ziua

în care s-a sfârșit termenul.

Calculând în acest mod termenul de 15 zile în cauza de față, rezultă că

acesta s-a împlinit Ia 27 ianuarie

mult după împlinirea termenului legal. încălcându-se astfel dispozițiile art. 301

C. proc. civ.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul B.G.G.

împotriva

Deciziei nr. 299/A din data de 27 noiembrie 2013 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 septembrie 2014.