ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2309/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2309/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând, în condițiile art. 256 alin. ( 1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă, la data de 30 iunie 2010 reclamantul B.G.G. a chemai în judecată pe pârâții Statul prin M.F.P., Statul român prin A.D.S., Prefectura Prahova, Primăria Mizil-Comisia Funciară Locală și C.N.S.A.S., solicitând obligarea acestora să îi predea de îndată suprafața de 6,04 hectare viță de vie nobilă cat mai aproape de București. Pentru curtea de 400 mp cu pivniță, butoaie și instalații de vinificație a solicitat despăgubiri în cuantum de 14.000 euro în lei la cursul zilei, în cazul în care statui nu deține în domeniile lui private vie de calitate nobilă a solicitat să-i fie atribuită livadă pe rod în județul Ilfov, sau 6 hectare pădure matură de peste 100 de ani sau 24 de hectare teren arabil situat lângă o șosea asfaltată în județul Ilfov.
De asemenea, pentru deposedarea abuzivă a bunicilor săi, a solicitat daune morale în cuantum de 7 milioane de euro iar pentru teroarea la care a fost supus reclamantul a solicitat, la rândul său, daune morale în valoare de 7 milioane de euro precum și despăgubiri de la Primăria Mizil pentru nerestituirea proprietăților solicitate. Totodată, a solicitat obligarea Primăriei Mizil și la plata despăgubirilor de 162,000 euro pentru terenul revendicat și clădire și instituirea unui sechestru asigurător pe bunurile personale ale primarului. Prin sentința civilă nr. 48/F din 20 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a llI-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a fost admisă excepția necompetenței materiale, cauza fiind trimisă spre competentă soluționare Tribunalului București.
Pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, cauza a fot înregistrată la data de 5 octombrie 2010, sub nr. 47700/3/2010. La data de 29 martie 2071 reclamantul B.G.G. a depus o cerere intitulată "cerere precizatoare-modificatoare-îndreptări preliminare" prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâții SC T. SA, Primăria comunei Gura Vadului, prin primar; Prefectura Prahova prin prefect; Stalul Roman - prin Ministerul Agriculturii și Statul Român prin M.F.P. ca: pârâta Primăria Gura Vadului să îi predea de îndată terenul din spatele casei ce a aparținut autorilor săi iar pârâta Prefectura Prahova să impună predarea de îndată în deplină și netulburată posesie. Totodată a solicitat obligarea Statului român la plata sumei de 16.240.000 euro reprezentând lipsa de folosință a fermei calculată pe ultimii 58 de ani.
În drept a invocat jurisprudența C.E.D.O., art. 1 Protocolul 1 și art. 6 precum și an. 480 și următoarele C. civ. La data de 16 noiembrie 2011., reclamantul a depus cerere precizatoare prin care a solicitat restituirea următoarelor imobile:
Teren și casă situate în sector 3. în calitate de moștenitor al autorilor V.G. șl N.G. căsătorită N.S., indicând drept pârâți P.M.B și C.G.M.B. prin primar general, imobil evaluat ia suma de 1,5 milioane euro;
Moșia situată în comuna Speteni, județ Ialomița, proprietate a mătușii și unchiului său N. și P.N.S. în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Bărcanești, județ ialomița prin primar;
Ferma viticolă Gotșman situată în comuna Gura Vadului, compusă din casă, dependințe, pivnițe și 8 ha de viță nobilă, solicitând ca pârâta Prefectura Prahova să fie obligată să pună în aplicare legile de retrocedare emițând titlurile de proprietate;
Acordarea de daune de 17 milioane euro pentru Moșia Speteni județ Ialomița și moșia de 120 ha a autorului său;
Obligarea pârâților P.M.B și C.G.M.B. prin primar general, să îi plătească daune de 700 ron/zi din 01 februarie 2002 pentru că nu au acordat despăgubiri pe Legea nr. 10/2001 pentru casele demolate, proprietatea autoarei sale G.E. de la aceeași adresă;
Obligarea acelorași pârâți să îl despăgubească cu suma de 100.000 euro pentru casa părintească demolată între anii 1986-1990 situată la adresa din București, Sector 6 București și să îi predea o proprietate echivalentă pentru terenul de 144 mp pe care au fost construite blocuri vis-a-vis de Spitalul Panduri, comasând pe imobilul cu suprafața farmaciei autorului său G.A.V., acționar majoritar la S.A.R. H.;
Obligarea acelorași pârâți să facă și evaluarea atelierelor de producție sanitară și farmaceutică, demolate în zona Metrou Timpuri Noi cu adresa și terenul aferent, parte din S.A.R. H. cu măsuri de comasare teren și despăgubire clădiri distruse.
Obligarea pârâtei Primăria Mizil, prin primar la restituirea întregii proprietăți de 6000 mp, inclusiv terenul și magazinul, construit abuziv fără acordul său și via de 6.04 ha - vie nobilă ia marginea orașului cu pivnița și casă; La data de 17 ianuarie 2012, prin serviciul Registratură, reclamanții! a depus o nouă cerere intitulată "cerere de disjungere și precizări" prin a solicitat tribunalului disjungerea cererilor privind imobilele pe care le revendică, în vederea pronunțării unor sentințe civile clare, corecte și imparțiale. În ședința publică de la data de 18 ianuarie 2012 tribunalul a dispus disjungerea acestora și formarea unor dosare separate, în prezentui dosar rămânând învestit cu cererea având ca obiect revendicarea imobilului situat în București, sector 3. Prin sentința civilă nr. 2045 din 14 noiembrie 2012, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins acțiunea formulată de reclamantul B.G.G. împotriva pârâților Primăria municipiului București prin primarul general și Consiliul general al municipiului București, ca neîntemeiată. Reclamantul a promovat apel împotriva sentinței primei instanțe criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin Decizia nr. 299/A din data de 27 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, apreciind că este dată cu aplicarea greșită a legii și invocând jurisprudența C.E.D.O. și art. 1 Protocolul 1. Analizând prioritar excepția tardivității recursului. în aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) raportat la art. 301 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ, termenul de recurs este de 5 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Decizia atacată a fost comunicată recurentului reclamant la data de 10 ianuarie 2014, potrivit dovezii aflate Ia fila 49 dosar apel. Recursul declarat împotriva Deciziei nr. 299/A din data de 27 noiembrie 2013 a fost depus la Curtea de Apel București, prin e-mail, la data de 8 februarie 2014 (fila 4 dosar recurs). Modul de calcul al termenelor este reglementat de art. 101 C. proc. civ., care în alin. (1) stabilește că termenele se înțeleg pe zile libere, ne intrând în socoteală nici ziua în care a început, nici ziua în care s-a sfârșit termenul. Calculând în acest mod termenul de 15 zile în cauza de față, rezultă că acesta s-a împlinit Ia 27 ianuarie 2014. Or, recursul declarat de reclamant a fost depus ia instanța de apel cu mult după împlinirea termenului legal. încălcându-se astfel dispozițiile art. 301 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca tardiv. PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul B.G.G. împotriva Deciziei nr. 299/A din data de 27 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2014.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.