ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 425/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 2309 din 23 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. 47700/3/2010, s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul B.G.G. împotriva deciziei nr. 299 A din 27 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul B.G.G., fără a invoca temeiul juridic pe care își întemeiază calea extraordinară de atac, limitându-se a face doar o expunere a situației de fapt și a solicita reformarea deciziei pronunțate în recurs, motivat de împrejurarea că instanța supremă nu a amânat pronunțarea cu cinci zile, pentru a-i da posibilitatea sa depună concluzii scrise și pentru a-și verifica adresa de e-mail.

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constata ca aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs). Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății. Admițând că decizia împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare este dată de o instanță de recurs (recurs care a fost respins, ca tardiv), Înalta Curte constată că cele arătate de contestator, prin motivele cererii sale, nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna din ipotezele art. 317 C. proc. civ., anterior enunțate, criticile formulate de acesta privind nemulțumirea sa legată de faptul că instanța nu a amânat pronunțarea, pentru a-i da posibilitatea de a depune concluzii scrise. În realitate, contestatorul este nemulțumit de modul cum a fost soluționată cauza, însă pe calea contestației în anulare nu se pot valorifica eventualele greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de art. 317 – art. 318 C. proc.

civ. Așa fiind, contestația în anulare formulată de contestatorul B.G.G. urmează a se respinge, ca inadmisibilă. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.G.G. împotriva deciziei nr. 2309 din 23 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. 47700/3/2010. irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie.