ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 425/2015

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr.

2309 din 23 septembrie 2014 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția

I

civilă,

pronunțată în dosarul nr. 47700/3/2010, s-a respins, ca tardiv, recursul

declarat de reclamantul B.G.G. împotriva deciziei nr. 299 A din 27 noiembrie

2013 a Curții de Apel București, secția a I-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație în anulare contestatorul B.G.G.,

fără a invoca temeiul juridic pe care își întemeiază

calea extraordinară de atac, limitându-se a face doar o expunere a situației de

fapt și a solicita reformarea deciziei pronunțate în recurs, motivat de

împrejurarea că instanța supremă nu a amânat pronunțarea cu cinci zile, pentru

a-i da posibilitatea sa depună concluzii scrise și pentru a-și verifica adresa

de e-mail.

Analizând contestația în anulare, Înalta

Curte constata ca aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru

ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ.

(contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre

irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al

cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată

contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții

pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu

cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de

ordine publică privitoare la competență.

Contestația în anulare specială, la

rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului

este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul

ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din

motivele de casare.

Prin urmare, pe calea contestației în

anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la

dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății.

Admițând că decizia împotriva căreia

s-a formulat contestație în anulare este dată de o instanță de recurs (recurs

care a fost respins, ca tardiv), Înalta Curte constată că cele arătate de

contestator, prin motivele cererii sale, nu se încadrează în dispozițiile art. 318

C. proc. civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna din

ipotezele art. 317 C. proc. civ., anterior enunțate, criticile formulate de

acesta privind nemulțumirea sa legată de faptul că instanța nu a amânat

pronunțarea, pentru a-i da posibilitatea de a depune concluzii scrise.

În realitate,

contestatorul este nemulțumit de modul cum a fost soluționată

cauza, însă pe calea contestației în

anulare nu se pot valorifica eventualele greșeli de judecată, respectiv de

apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, contestația

în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi

exercitată numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de art. 317 – art. 318

C. proc. civ.

Așa fiind, contestația în anulare

formulată de contestatorul B.G.G. urmează a se respinge, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația

în anulare formulată de contestatorul B.G.G. împotriva deciziei nr. 2309 din 23

septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I

civilă, pronunțată în dosarul nr. 47700/3/2010.

irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 12 februarie.