ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1921/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 868 din 12 aprilie 2016, pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosar nr. x/2011, s-a constatat ca fiind nul recursul formulat de reclamantul G. împotriva deciziei nr. 405/A din data de 22 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

În considerentele deciziei s-a reținut că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv impus de art. 304 C. proc. civ. iar criticile formulate nu se circumscriu acestui cadru legal și nici nu pot fi reținute motive de ordine publică.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul G., invocând prevederile art. 317 și 318 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor contestației în anulare, contestatorul a arătat că soluția pronunțată nu este temeinică și legală, învederând că repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare este atributul și posibilitatea Statului român și că a fost prejudiciat material și moral.

Analizând prioritar contestația în anulare sub aspectul admisibilității acesteia, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare speciala, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în anulare specială poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

În înțelesul textelor de lege menționate, care reglementează contestația în anulare, se constată că această cale extraordinară de atac poate fi primită numai în situația îndeplinirii cerințelor expres determinate.

Or, în cauză, prin decizia nr. 868 din 12 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosar nr. x/2011, s-a constatat ca fiind nul recursul formulat de reclamantul G. împotriva deciziei nr. 405/A din data de 22 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civila.

În cuprinsul contestației în anulare contestatorul a afirmat că sunt incidente dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., că nu a beneficiat de judecarea efectivă a recursului și că a fost prejudiciat material și moral.

Verificând regularitatea sesizării, Înalta Curte reține că demersul judiciar nu poate fi primit, motivat de faptul că susținerile dezvoltate cu titlu de motive ale contestației în anulare nu pot fi încadrate în vreuna dintre ipotezele reglementate de art. 317 și 318 C. proc. civ. și nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de normele legale enunțate.

Criticile formulate sunt, în esență, nemulțumirile părții referitoare ia judecarea litigiului pe fond, care nu pot face obiect de analiză pe calea contestației în anulare.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., calea de atac a contestației în anulare declarată împotriva unei hotărâri a instanței de recurs este admisibilă în cele două ipoteze expres prevăzute: când dezlegarea dată recursuiui este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul ori admițându-i numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Prin urmare, contestația în anulare este admisibilă în cea de-a doua situație doar atunci când recursul a fost respins ori admis în parte, iar nu și în cazul în care instanța a respins ori a anulat recursul în temeiul unei excepții procesuale, întrucât numai în cazul analizei pe fond a recursului este posibil să se omită analizarea unui motiv de recurs.

În caz contrar s-ar reanaliza și rejudeca acea excepție, ceea ce excede căii extraordinare de atac a contestației în anuiare.

Așa fiind, potrivit raționamentului anterior prezentat, decizia nr. 868 din 12 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care s-a constatat nulitatea recursului, nu poate forma obiect al contestației în anulare pentru motivele invocate de contestator.

Pentru argumentele mat sus arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G. împotriva deciziei nr. 868 din data de î 2 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2017.