ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 639/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 639/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 639/2017
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin decizia
nr. 1957 din data de 19 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/32/2014*,
a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva
deciziei nr. 315 din data de 25 mai 2016 a Curții de Apel Bacău, secția
I civilă.
Pentru a
dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că prin
hotărârea atacată au fost respinse, ca nefondate, recursurile
promovate de recurenții B. și A. împotriva deciziei civile nr. 456/AC
din data de 5 octombrie 2015 pronunțate de Tribunalul Neamț în Dosarul
nr. x/32/2014* și, prin urmare, această hotărâre, fiind
irevocabilă, nu putea fi atacată din nou cu recurs.
Indicând Dosarul
nr. x/32/2014* al Înaltei Curți de Casație și Justiție, au
formulat contestații în anulare, contestatorii A. și B., care au fost
înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție
sub nr. x/1/2017.
În susținerea
contestației în anulare formulate împotriva deciziei nr. 1957 din data de
19 octombrie 2016 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția I civilă, în Dosarul nr. x/32/2014*, contestatorul B.
arată că i-a fost încălcat dreptul la apărare, că nu a
beneficiat de un proces echitabil și subliniază că, în toate
procesele purtate cu intimații, probele sale au fost respinse, anchetele
nu s-au realizat la fața locului și invocă că Primăria
comunei Grumăzești s-a folosit de declarații și acte false.
Afirmă
că, atât el, cât și sora sa, A., au fost forțați și
constrânși să cedeze casa părintească și dreptul de
proprietate.
Contestatorul
nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de
dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ.
Prin contestația
în anulare promovată, contestatoarea A. solicită anularea deciziei
nr. 40/AC/2006 (decizia civilă nr. 40/AC din data de 19 ianuarie 2006,
pronunțată de Tribunalul Neamț, secția civilă, în Dosarul
nr. x/AC/2004), acordarea cheltuielilor efectuate cu judecata și ca urmare
a bunurilor ce i-au fost distruse la domiciliu în perioada 2001 până în
prezent.
În motivarea
căii de atac, contestatoarea își exprimă nemulțumirea cu
privire la modul de soluționarea a litigiilor purtate cu intimații.
În esență, susține că nu i-au fost luate în considerare
cererile formulate și probele administrate, iar primarul localității
Grumăzești, profitând de erorile deciziei nr. 40/AC/2006, face
presiuni asupra familiei sale și folosește acte falsificate cu scopul
realizării unui drum sătesc prin curtea sa.
Contestatoarea
nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele statuate de
prevederile art. 317 și 318 C. proc. civ.
Prin
întâmpinarea depusă la dosar, intimata Comisia Locală Grumăzești
pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar a solicitat respingerea, ca
inadmisibilă, a contestației în anulare formulate de către
contestatoarea A., considerând că, în prezenta cauză, nu sunt
incidente niciuna dintre situațiile prevăzute de normele Codului de
procedură civilă în care poate fi exercitată calea
extraordinară de atac a contestației în anulare.
Totodată,
a arătat că, prin contestația în anulare formulată,
contestatoarea își exprimă nemulțumirea față de soluția
pronunțată de instanța de fond în Dosarul nr. x/AC/2004, și
anume decizia civilă nr. 40/AC din data de 19 ianuarie 2016, pronunțată
de Tribunalul Neamț, rămasă definitivă și
irevocabilă în data de 29 noiembrie 2006.
Analizând contestațiile
în anulare, Înalta Curte reține următoarele:
Cu privire la
contestația în anulare formulată de către contestatorul
B. împotriva deciziei nr. 1957 din 19 octombrie 2016 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată
în Dosarul nr. x/32/2014*, constată că acesta este inadmisibilă pentru
motivele care succed
:
Căile de
atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate
prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul
general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit,
judecata unui proces.
Contestația
în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată
doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C.
proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect
poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc.
civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai
o hotărâre a instanței de recurs).
Cazurile în care
poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt: când
procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu
a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea
a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare
la competență.
Contestația
în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două
ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli
materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai
în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de
casare.
Prin urmare, pe
calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale,
iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului
juridic dedus judecății.
Fiind o cale de
retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare
nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege,
fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au
fost soluționate de instanță.
În speță,
susținerile formulate de contestator nu vizează niciuna din neregulile
procedurale prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 317
și 318 C. proc. civ., mai sus citate, ci sunt, în esență, nemulțumiri
care privesc modul de soluționare a litigiilor dintre părți, contestatorul
invocând generic că nu a beneficiat de un proces echitabil, că i-a fost
încălcat dreptul la apărare, că în instrumentarea cauzei s-au produs
grave erori în aprecierea situație de fapt și că nu i-au fost primite
probele aduse.
Totodată,
susținerile contestatorului referitoare la pretinsele acte false utilizate
nu constituie motive ale contestației în anulare, care să poată fi
încadrate în dispozițiile legale evocate, iar invocarea acestor dispoziții
ca temei al contestației în anulare este pur formală.
Or, legea nu a
urmărit, prin reglementarea căii de retractare a contestației în
anulare, să deschidă părților calea recursului la recurs, care
să fie soluționat de aceeași instanță, pe motivul că
s-a stabilit eronat situația de fapt ori s-a aplicat greșit legea sau
pentru că au fost respinse cereri și probe, ci exclusiv pentru îndreptarea
unor nereguli procedurale expres prevăzute.
Ca atare, întrucât
criticile formulate de contestator nu se încadrează în dispozițiile
art. 317 și 318 C. proc. civ., niciuna din acestea neavând legătură
cu neregulile procedurale prevăzute de textele menționate ca motive ale
contestației în anulare, Înalta Curte va respinge contestația în anulare
formulată de contestatorul B., ca inadmisibilă.
Analizând, prin
prisma excepției de necompetență materială a Înaltei Curți
de Casație și Justiție contestația în anulare formulată
de către contestatoarea A., Înalta Curte va declina competența de soluționare
a acesteia în favoarea Tribunalului Neamț, pentru următoarele motive:
Prin contestația
în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă, la data de 6 februarie 2017, contestatoarea
A. a solicitat anularea deciziei civile nr. 40/AC din data de 19 ianuarie 2006,
pronunțată de Tribunalul Neamț, secția civilă, în Dosarul
nr. x/AC/2004 .
Potrivit dispozițiilor
art. 319 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare se introduce la instanța
a cărei hotărâre se atacă.
Prin urmare, dat
fiind caracterul contestației în anulare, de cale de atac de retractare, competența
de soluționare a acesteia revine instanței care a pronunțat hotărârea
atacată.
Întrucât decizia
a cărei anulare se solicită prin contestația în anulare formulată
de către contestatoarea A. a fost pronunțată de Tribunalul Neamț,
Înalta Curte va declina competența de soluționare a acesteia în favoarea
acestui tribunal, situație în care, aspectele vizând admisibilitatea căii
de atac, precum și cercetarea motivelor contestației în anulare nu mai
pot face obiectul analizei instanței supreme.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul
B. împotriva deciziei nr. 1957 din 19 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul
nr. x/32/2014*.
Declină
în favoarea Tribunalului Neamț competența de soluționare a contestației
în anulare formulate de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 40/AC din 19 ianuarie
2006 a Tribunalului Neamț, pronunțată în Dosarul nr. x/AC/2004.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 31 martie 2017.