ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 920/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 329 din 16 septembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bacău, secția I civilă a declinat în favoarea Curții de Apel Bacău competența de soluționare cererii de revizuire a deciziei civile nr. 758 din 17 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2010, cerere formulată în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de revizuentul A. în contradictoriu cu intimata B. - prin procurator C..

Pentru a decide în acest sens, tribunalul a avut în vedere că revizuirea a fost fondată pe contrarietatea dintre deciziile civile nr. 758/2015 din 17 decembrie 2015 și nr. 270 din 3 martie 1995, ambele pronunțate de Tribunalul Bacău, secția I civilă, împrejurare față de care a reținut incidența și a făcut aplicarea prevederilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 din același Cod se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.

Urmare a declinării, calea de atac de retractare a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă sub același număr de dosar.

Prin decizia civilă nr. 148 din 06 martie 2017, curtea de apel a respins excepțiile lipsei calității procesuale a intimaților D. și E. și inadmisibilității căii extraordinare de atac, ambele invocate de intimați și a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientul A. împotriva deciziei civile nr. 758/2015 din 17 decembrie 2015 a Tribunalului Bacău, secția I civilă.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a reținut că în speță nu este îndeplinită cerința triplei identități, în condițiile în care litigiile finalizate prin hotărârile pretins potrivnice au obiecte diferite.

Pentru a-și fundamenta această concluzie, instanța a notat că prin decizia a cărei revizuire s-a soliciat, Tribunalul Bacău a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 6224 din 11 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2010. A admis recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva aceleiași sentințe, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a respins acțiunea principală, în ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/1990 pentru suprafața de 1.000 m.p. teren, a dispus grănițuirea proprietăților limitrofe aparținând pârâților, pe aliniamentul 3-21-20-19-18-17-16-8, conform schiței anexă la expertiza topo F., anexa 1, dosarul de fond, a obligat reclamantul la plata sumei de 360 RON în favoarea pârâtei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și a păstrat restul dispozițiilor sentinței atacate. Totodată, l-a obligat pe recurentul-reclamant la plata sumei de 885 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea recurentei-pârâte.

De asemenea, instanța de revizuire a reținut că prin decizia civilă nr. 270/1995 din 3 martie 1995, a cărei autoritate de lucru judecat s-a pretins a fi încălcată, Tribunalul Bacău a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă G. împotriva sentinței civile nr. 1831 din 2 februarie 1993, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/1991, în contradictoriu cu intimații-pârâți D. și E. și a respins apelul apelanților- intimați-pârâți împotriva aceleiași sentințe. Consecință a admiterii apelului declarat de reclamantă, tribunalul a schimbat în parte sentința apelată, referitor la anularea certificatului de moștenitor, valoarea bunului în indiviziune, loturile valorice cuvenite părților, atribuirea fiind dispusă, după cum urmează:

A constatat nule mențiunile cuprinse în certificatul de moștenitor nr. x/1991, emis de Notariatul de Stat Județean Bacău privind includerea în masa succesorală rămasă după defunctul H. a terenului situat în comuna Letea Veche, județul Bacău a cotei indivize de 1/2 dintr-o casă cu etaj și o casă cu două camere edificate pe acest teren; a constatat că din masa succesorală face parte doar cota de 31,5 % din casa cu etaj situată în comuna Letea Veche, o cotă de 31,5 %, revenind intimatei-apelante D. - cotă de bun comun și cota de 37 % se cuvine apelantei-reclamante; a constatat că valoarea imobilului anterior descris este în sumă de 12.597.289 RON, a atribuit apelantei-reclamante G. imobilul compus din 5 încăperi, structurat pe parter și pe un etaj, situat în comuna Letea Veche și a obligat-o pe apelantă să achite intimaților D. și E. drepturi succesorale în sumă de 3.968.145,5 RON, iar intimatei D. suma de 3.968.146,5 RON, cote de bun comun; a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate și i-a obligat pe apelanții-intimați-pârâți D. și E. să plătească apelantei-intimate-reclamante G. suma de 35.625 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Față de dispozitivele celor două hotărâri pretins potrivnice, curtea a conschis că cele două litigii au avut obiecte diferite, având în vedere că în dosarul nr. x/2010, acțiunea principală a avut ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/19.10.1990, iar cererea reconvențională constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/16.01.1998 și grănițuire, în timp ce în dosarul nr. x/1995 obiectul acțiunii l-a constituit anularea certificatului de moștenitor nr. x/04.07.1991 și ieșirea din indiviziune.

Pentru considerentele anterior arătate, curtea a respins cererea de revizuire ca nefondată.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, fără să indice și să subsumeze criticile dezvoltate vreunuia dintre motivele de recurs statuate de prevederile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată la 11 aprilie 2017 sub același număr unic de dosar pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În motivare, autorul a susținut că, în realitate, cele două litigii au același obiect, respectiv stabilirea dreptului de proprietate asupra acelorași bunuri.

În continuare a detaliat evoluția dreptului de proprietate asupra fiecărui bun, teren în suprafață de 1.000m.p., casă de paiantă din 2 camere și casă compusă din 5 încăperi, parter și etaj și grajd (șură), toate situate în comuna Letea Veche, județul Bacău, invocând actele depuse la dosar.

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 316, cu aplicarea art. 298, raportat la art. 137 C. proc. civ., văzând dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția nulității recursului, pe care urmează să o admită, în considerarea celor ce succed:

Recurentul a prezentat în mod amplu situația de fapt și a reiterat motivele prezentate în cererea de revizuire, însă nu a formulat nicio critică asupra raționamentului logico-juridic pe care instanța de revizuire și-a fundamentat soluția pronunțată, care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Însă, simpla reiterare a situației de fapt în cauză și prezentarea din nou a argumentelor expuse în fața instanțelor în litigiul finalizat prin decizia a cărei revizuire a solicitat-o nu răspund exigențelor cerute de art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii instanței de revizuire.

Prin reluarea susținerilor deja cenzurate de instanța de revizuire, recurentul tinde să obțină o nouă verificare a celor afirmate prin calea de atac de retractare, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv.

În speță, se constată că autorul a formulat majoritar critici referitoare la temeinicia deciziei civile nr. 758/2015 din 17 decembrie 2015 a Tribunalului Bacău, a cărei revizuire a cerut-o, iar nu împotriva deciziei atacate în prezentul recurs, prin care a fost soluționată chiar cererea de revizuire.

De altfel, atât prin memoriul de revizuire, așa cum corect a reținut și Curtea de Apel Bacău, cât și prin cel depus în prezentul recurs, revizuentul susține că Tribunalul Bacău, pronunțând decizia civilă nr. 758/2015, ar fi stabilit eronat situația de fapt. Or, aceste aspecte nu pot constitui obiectul "revizuirii întemeiate pe contrarietatea de hotărâri" și cu atât mai puțin obiectul recursului, având în vedere că pentru ambele căi extraordinare de atac legiuitorul a instituit expres și limitativ cazurile pentru care pot fi promovate.

Astfel, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care în speță constă în decizia instanței de revizuire.

Or, așa cum s-a arătat în precedent, autorul a criticat preponderent decizia tribunalului a cărei revizuire a cerut-o, iar nu hotărârea prin care a fost soluționată revizuirea și împotriva căreia a promovat recursul de față.

Dispozițiile art. 304 C. proc. civ. statuează că recursul se declară împotriva unor hotărâri judecătorești, a căror modificare sau casare se poate obține pentru anumite motive de nelegalitate expres prevăzute.

Prin urmare, motivele de recurs trebuie să vizeze critica hotărârii judecătorești recurate, iar nu doar reiterarea susținerilor părților de la judecata în instanța de prim control judiciar devolutiv.

Aceasta, deoarece recursul este reglementat drept o cale de atac extraordinară, care privește analiza măsurii în care criticile aduse de recurent, prin motivele de recurs, hotărârii instanței anterioare se încadrează sau nu în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În speță, susținerile recurentului prezentate de acesta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de revizuire, dar care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Referitor la critica formulată de revizuent cu privire la nesesizarea de către instanța de revizuire a identități de obiect între cele două litigii soluționate prin deciziile pretins contradictorii, în condițiile în care, în opinia sa, acestea au avut același obiect, respectiv terenul în suprafață de 1.000 m.p., casa din paiantă cu 2 camere, casa compusă din 5 încăperi, parter și etaj, și grajdul (șura), toate situate în comuna Letea Veche, județul Bacău, instanța supremă impune concluzia că autorul confundă obiectul litigiului cu obiectul pretenției deduse judecății, de aceea nici această susținere nu poate fi considerată o reală critică a deciziei de recurs.

Este de remarcat că, potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., motivarea recursului constă nu doar în indicarea motivelor de nelegalitate la care se referă art. 304 C. proc. civ., ci și în dezvoltarea lor, care constituie motivarea în concret a recursului, adecvată căii de atac, având în vedere că motivele de nelegalitate sunt prevăzute sub aspect general în art. 304 menționat.

Prin urmare, nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față, din moment ce, așa cum s-a arătat, susținerile recurentului nu vizează decizia atacată, ci doar temeinicia afirmată a cererii de revizuire, deși recursul nu are caracter devolutiv.

Pe cale de consecință, Înalta Curte urmează a constata nul recursul în conformitate cu art. 312 alin. (1), raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 148 din 06 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2017.