ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1654/2019

Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 27 din 22 ianuarie 2014, Tribunalul Dolj, secția I civilă, a respins cererea de revizuire formulată de A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 541 din 12 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2011 în contradictoriu cu intimații C. și D.

Prin Decizia nr. 795 din 9 mai 2014, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 27/2014 a Tribunalului Dolj.

Împotriva acestor decizii au formulat cerere de revizuire B. și A.

Competența de soluționare a cererii de revizuire a fost declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia nr. 775 din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Curtea de apel a reținut că revizuentul A. a arătat la termenul de judecată din 27 noiembrie 2018 că își precizează cererea în sensul că invocă acea situație legală care reglementează cazul pronunțării unor hotărâri potrivnice, respectiv a invocat contrarietatea hotărârilor atacate cu decizia Înaltei Curți nr. 3583/2018.

Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire, revizuenții B. și A.

Prin Decizia nr. 799 din 17 aprilie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de B. și A. împotriva deciziei nr. 27 din 22 ianuarie 2014 a Tribunalului Dolj, secția I civilă, și deciziei nr. 795 din 9 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

La pronunțarea acestei soluții, Înalta Curte, a avut în vedere următoarele:

Hotărârile a căror anulare se solicită, pe calea revizuirii, sunt Decizia nr. 27 pronunțată de Tribunalul Dolj la 22 ianuarie 2014 și Decizia nr. 795 pronunțată de Curtea de Apel Craiova la 9 mai 2014. De asemenea, se observă că revizuentul A. a precizat, potrivit celor consemnate de Curtea de Apel Craiova în considerentele deciziei de declinare a competenței, că a formulat cererea pentru contrarietate de hotărâri, temeiul de drept al cererii constituindu-l deci pct. 7 al art. 322 C. proc. civ.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (1) de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare. Astfel, termenul de revizuire este un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac.

În speță, Decizia civilă nr. 27/2014 pronunțată de Tribunalul Dolj la 22 ianuarie 2014 a fost comunicată revizuenților la 17 martie 2014, potrivit dovezilor existente la filele x ale dosarului nr. x/2013 al Tribunalului Dolj, secția I civilă, iar Decizia nr. 795, irevocabilă, a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova la 9 mai 2014. Or, cererea de revizuire a fost depusă la poștă la data de 13 septembrie 2018, mult după expirarea termenului de o lună (după mai mult de 4 ani).

S-a reținut ca fiind fără relevanță susținerile revizuentului referitoare la data la care a luat cunoștință de decizia Înaltei Curți nr. 3583/2013, față de care a invocat contrarietatea, având în vedere dispozițiile legale evocate, precum și faptul că termenul de revizuire se calculează în raport de hotărârile a căror anulare se solicită. Reținând sancțiunea reglementată de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pentru neîndeplinirea în termen a actului procedural (în cauză, exercițiul căii extraordinare de atac), cererea de revizuire a fost respinsă, ca tardivă.

Împotriva deciziei nr. 799 din 17 aprilie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, au formulat contestație în anulare, contestatorii B. și A. solicitând să se dispună anularea acestei decizii, precum și a deciziilor emise de Curtea de Apel Craiova, respectiv nr. 3942 și nr. 795 pronunțate în dosarele civile nr. x/2011 și y/2013 și rejudecarea în totalitate a cauzei.

În susținerea contestației în anulare, contestatorii au invocat, în esență, următoarele motive:

În anul 2005 au promovat, la Judecătoria Craiova, o cerere de chemare în judecată a pârâților C., E., F. și G. prin care au solicitat ca pârâții să le lase în deplină proprietate terenul pe care îl ocupau abuziv din imobilul proprietatea noastră prin translatarea spre sud a imobilelor lor. Deși instanța a admis, în parte, acțiunea, prin Decizia nr. 811 din 16 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj a fost admis apelul declarat de pârâți, instanța reținând, în motivarea soluției pronunțate, că pârâții ocupă legal terenul, afirmație aflată în totală contradicție cu documentele de punere în posesie aflate la dosar.

Sesizând că această situație nu corespunde realității și documentelor de la O.C.P.L Dolj, contestatorii arată că au formulat recurs la Curtea de Apel Craiova. La această instanță, au prezentat adresa din 22.08.2010 emisă de O.C.P.I. Dolj în care se precizează clar suprafața de teren pe care au cumpărat-o cele patru familii, limitele, vecini și lățimea drumului de exploatare de 4 m pe latura de nord nord-est. Cu toate acestea, instanța a ignorat acest document, nu a eliminat erorile din Decizia nr. 811/2009, sens în care a pronunțat Decizia nr. 1177 din 02.11.2010 prin care li s-a respins recursul, deși documentele oficiale demonstrează cu totul o altă situație de fapt. Mai arată că, deși au solicitat strămutarea dosarului de la Curtea de Apel Craiova, pe motiv de bănuială legitimă, termenul de judecare a strămutării a fost stabilit în luna decembrie 2010, fără a se sista judecarea cauzei la Curtea de Apel Craiova care pronunțase, deja, Decizia nr. 1177 din 02.11.2010.

Ulterior, contestatorii arată că, în anul 2011, H. a solicitat, Judecătoriei Craiova, rectificarea cărții funciare a imobilului lor, acțiune înregistrată sub nr. x/2011, care a fost respinsă, prin Sentința civilă nr. 11963 din 01.07.201. Împotriva acestei sentințe au formulat apel C. și D., dosarul fiind repartizat aceluiași complet de judecată, format din judecătorii I. și J., care judecaseră și dosarul x/2007. Astfel, judecătorii au ignorat documentele oficiale emise de O.C.P.I. Dolj, legea cadastrului și au admis apelul familiei ..., prin Decizia nr. 541/2012, în cuprinsul căreia se precizează că H. deține terenul dintr-o suprafață mai mare de 4000 mp, motivație în totală contradicție cu documentele cadastrale de la O.C.P.J. Dolj, inclusiv actele de punere în posesie. Se arată de către contestatori că împotriva acestei decizii au declarat recurs la Curtea de Apel Craiova, instanță care nu a analizat și eliminat erorile materiale din hotărârea atacată astfel încât, prin Decizia nr. 3942/2013, recursul a fost respins.

Având în vedere motivațiile din cele două decizii, contestatorii arată că s-au adresat la O.C.P.I. doar pentru detalii clare, iar această unitate administrativ teritorială le-a comunicat, prin adresa din 22.08.2013, că documentația cadastrală a fost întocmită de o persoană fizică autorizată și a fost înregistrată în evidențele de cadastru și carte funciară, coordonatele grafice din planul de amplasament și delimitare a imobilului cu nr. cadastral x s-au integrat în baza de date grafică a O.C.P.I., fiindu-le înaintat, cu numărul 75558/2013, planul de amplasament și delimitare a imobilului cu numărul cadastral x, proprietatea lor în care se precizează, la rubrica mențiuni, limita convențională cu terenurile în litigiu. Aceste documente, prin conținutul lor, contracarează cele reținute în cuprinsul motivării deciziilor nr. 541 și nr. 3942.

În baza acestor documente oficiale cu caracter de noutate, contestatorii arată că s-au adresat cu cerere de revizuire la Curtea de Apel Craiova și instanța, prin Decizia nr. 8523 din 30.09.2013, a trimis cererea de revizuire la Tribunalul Dolj, care a emis hotărârea împotriva căreia a formulat cerere de revizuire înregistrată, la Tribunalul Dolj, sub nr. x/2013. Arată că, în urma repartizării aleatorii, dosarul a ajuns la același complet de judecată care a soluționat și dosarele nr. x/2007 și nr. y/2011 format din judecătorii I. și J. Deși în dosar se aflau documentele emise de O.C.P.I. Dolj, raportul de expertiză K., documentele de punere în posesie și alte documente relevante, prin Decizia nr. 27/2014 le-a fost respinsă cererea de revizuire. Împotriva acestei ultime decizii au formulat recurs la Curtea de Apel Craiova, care a fost respins.

Se mai arată de către contestatori că, în anul 2017, și L., a solicitat instanțelor rectificarea cărții funciare a imobilului lor, acțiune care a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 12856 din 23.11.2017 a Judecătoriei Craiova, pronunțată în dosarul x/2017, iar apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins, prin Decizia nr. 1331 din 18.06.2018.

Apreciază că deciziile pronunțate în dosarele nr. x/2011 și nr. y/2013 pentru H. și dosarul civil nr. x/2017 pentru L. sunt potrivnice, cu toate că ambele familii au avut calitatea de pârați în dosarul x/2007.

Contestatorii nu au procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele statuate de prevederile art. 317 și 318 C. proc. civ.

Analizând contestațiile în anulare, Înalta Curte reține următoarele:

Cu privire la contestația în anulare formulată de către contestatorii B. și A. împotriva deciziei nr. 799 din 17 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibilă pentru motivele care succed:

Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Dispozițiile art. 317 C. proc. civ. reglementează cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită, respectiv: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Prin urmare, pe calea contestației în anulare obișnuită nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății.

Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță.

În speță, susținerile formulate de contestatori nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 317 C. proc. civ., mai sus citate, ci sunt, în esență, nemulțumiri care privesc modul de soluționare a litigiilor dintre părți. În concret, contestatorii și-au exprimat nemulțumirea cu privire la modul de soluționarea a mai multor litigii purtate cu intimații, în esență, susținând că nu le-au fost luate în considerare actele și probatoriile administrate în cadrul dosarelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

Totodată, susținerile contestatorilor referitoare la pretinsele motive de bănuială legitimă cu privire la modul de repartizare a dosarelor și lipsa de imparțialitate a judecătorilor care au instrumentat dosarele aflate pe rolul Tribunalului Dolj nu constituie motive ale contestației în anulare, reglementată de art. 317 C. proc. civ., care să poată fi încadrate în dispozițiile legale sus evocate.

Or, legea nu a urmărit, prin reglementarea căii de retractare a contestației în anulare, să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, pe motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt ori s-a aplicat greșit legea sau pentru că au fost respinse cereri și probe, ci exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres prevăzute.

Ca atare, întrucât motivele evocate de contestatori nu se încadrează în dispozițiile art. 317 C. proc. civ., niciuna din acestea neavând legătură cu neregulile procedurale, prevăzute de textul legal, ca motive ale contestației în anulare obișnuită, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de formulată de contestatorii B. și A.

II. Relativ la contestația în anulare specială, reglementată de art. 318 C. proc. civ., la rândul său, poate fi promovată în doua ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare,

Textul ce reglementează contestația în anulare are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea, cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății.

Așadar, sunt condiții de admisibilitate ale căii de atac extraordinare a contestației în anulare atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestației în anulare și care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.

Prin urmare, așa cum s-a arătat în precedent, poate constitui obiect al contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., numai o hotărâre pronunțată în recurs.

Contestatorii B. și A. au formulat prezenta contestație în anulare împotriva deciziei nr. 799 din 17 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire a contestatorilor împotriva deciziei nr. 27 din 22 ianuarie 2014 a Tribunalului Dolj, secția I civilă, și deciziei nr. 795 din 9 mai 2014 a Curții de apel Craiova, secția I civilă.

Or, în cauza de fața, hotărârea a cărei retractare se solicită, respectiv Decizia nr. 799 din 17 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de revizuire, situație în care dispozițiile art. 318 C. proc. civ. nu sunt incidente. Pentru acest motiv, devine inutil a mai cerceta dacă motivele invocate pot să fie subsumate motivelor contestației în anulare speciale, astfel cum sunt reglementate prin textul de lege arătat.

Ca atare, căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Calea extraordinară de atac a contestației în anulare de față a fost formulată împotriva unei decizii prin care a fost respinsă, ca tardivă, o cerere de revizuire, drept pentru care, față de cele anterior menționate și de hotărârile care pot constitui obiect al revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea nu poate fi primită, urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii B. și A. împotriva deciziei nr. 799 din 17 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2019.

GGC - CL