ÎCCJ, Decizia nr. 54/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 2283 din 18 septembrie 2018 (Decizia nr. 2283/2018 a Curții de Apel Craiova), Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1038/2018 a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimații Colegiul Național Pedagogic "Ștefan Velovan" și Inspectoratul Școlar Județean Dolj.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, A. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la 8 mai 2019.

În susținerea ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuenta a invocat sentința nr. 651 din 21 martie 2019 (Decizia nr. 651/2019 a Tribunalului Dolj), pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, apreciind că această hotărâre reprezintă un înscris nou de care nu s-a putut folosi, întrucât a fost pronunțată după soluționarea apelului, susținând că soluția instanței de apel ar fi fost alta dacă, la data pronunțării hotărârii atacate, se cunoștea practica recentă.

Circumscris motivului reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a arătat că decizia atacată cu revizuire este rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor Legii nr. 153/2017 și a invocat contrarietatea existentă între hotărârea a cărei revizuire se solicită și sentința nr. 651/2019 a Tribunalului Dolj, solicitând anularea Deciziei nr. 2283/2018 a Curții de Apel Craiova.

Prin Decizia nr. 1858 din 26 iunie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și a respins, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2019.

Prin Decizia nr. 2064 din 13 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 2283/2018 a Curții de Apel Craiova.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, că obiectul revizuiri îl constituie Decizia nr. 2283/2018 a Curții de Apel Craiova, despre care revizuenta susține că este contrară sentinței nr. 651/2019 a Tribunalului Dolj.

Ține esența acestui motiv de revizuire faptul că anularea nu poate viza decât ultima hotărâre, pentru că aceasta are potențialul de a nega puterea de lucru judecat a celei dintâi hotărâri.

Or, în speță, Decizia nr. 2283/2018 a Curții de Apel Craiova, care se solicită a fi revizuită, este anterioară celei în raport cu care se invocă încălcarea autorității de lucru judecat, astfel că este inadmisibilă cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împotriva deciziei menționate la pct. 3, revizuenta A. a declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și susținând, în esență, că este admisibilă și fondată cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În fapt, prin Decizia nr. 2283/2018, a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel Craiova a reținut, în esență, că nu este îndeplinită condiția privind desfășurarea activității în domeniul în care a obținut titlul științific, condiție prevăzută de dispozițiile Legii 153/2017, întrucât reclamanta este încadrată ca profesor de matematică, iar teza de doctor a fost susținută în domeniul economie și a avut ca titlu "Resursele umane în învățământul românesc".

Prin sentința nr. 651/2019, Tribunalul Dolj a admis cererea formulată de o altă reclamantă reținând, în esență, că domeniul de activitate în care aceasta își desfășoară activitatea este domeniul educație/învățământ și nu poate fi limitat numai la disciplina de învățământ predată la un moment dat, titlul său de doctor fiind obținut în domenii de licență al căror obiect se regăsește în Centralizatorul privind disciplinele de învățământ, domeniile și specializările, aprobata prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 3108/2018.

Deși nu există identitate de părți, obiect și cauză în cazul celor două hotărâri, (respectiv cea a cărei revizuire o solicit și cea in temeiul căreia este formulată cererea) litigiile sunt identice, astfel că se impunea pronunțarea unor soluții identice.

Astfel, se susține că Decizia nr. 2283/2018 a Curții de Apel Craiova este rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a dispozițiilor Legii nr. 153/2017, întrucât, așa cum s-a reținut și în practica judiciară majoritară, legea nu condiționează acordarea indemnizației pentru titlul științific de doctor de faptul ca acesta să fi fost obținut exclusiv în disciplina de învățământ pe care o predă persoana care deține titlul științific, ci este suficient ca titlul de doctor să fie obținut în domeniul în care își desfășoară activitatea, respectiv în domeniul educație/învățământ.

Decizia a cărei revizuire se cere este contradictorie în raport cu soluțiile pronunțate în alte litigii având același obiect și aceeași cauză, și anume sentințele Tribunalului Dolj nr. 338/2019 și nr. 448/2019. Fiind vorba de situații identice, se invocă principiul ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet și se susține că se creează o discriminare în cazul în care persoane aflate în aceeași situație juridică sunt tratate diferit, fiind încălcat principiul egalității în fața legii, în componenta sa referitoare la nediscriminare.

II. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la 21.12.2018 - a fost abrogat art. 493 C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul dosar a fost început la 22 decembrie 2017, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu 21.12.2018.

III. Procedura de filtrare

Recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ., iar, prin încheierea din 7 decembrie 2021, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata pe fond.

IV. Considerentele Înaltei Curți

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În sensul ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ["există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri"], autoritatea de lucru judecat presupune existența triplei identități: de cauză, de obiect și de părți, așa cum prevăd dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Înalta Curte constată că instanța de revizuire, analizând condițiile autorității de lucru judecat, în mod corect a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întrucât revizuenta a solicitat revizuirea primei hotărâri (Decizia civilă nr. 2283/2018 a Curții de Apel Craiova), iar nu a ultimei hotărâri (Sentința nr. 651/2019, pronunțată de Tribunalul Dolj).

Or, deși motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ar presupune încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri (Decizia civilă nr. 2283/2018 a Curții de Apel Craiova) de către hotărârea ulterioară (Sentința nr. 651/2019, pronunțată de Tribunalul Dolj), cererea de revizuire vizează exact o situație inversă în opinia revizuentei, ipoteză care, însă, nu se încadrează în dispozițiile procedurale menționate.

Subsecvent, criticile invocate de recurentă cu privire la existența unor divergențe de jurisprudență cu privire la aceeași problemă de drept excedează cadrului procesual al cererii de revizuire, cale de atac de retractare în cadrul căreia se analizează admisibilitatea cererii și faptele pe care se întemeiază, nefiind permisă o examinare a legalității ori a temeiniciei modului în care instanțele au soluționat o anumită problemă de drept cu scopul de a stabili care este soluția corectă.

Faptul că, în opinia revizuentei, aceeași problemă de drept a primit o dezlegare diferită în litigii similare, dar nu identice, în care părțile sunt diferite, nu atrage incidența acestui motiv de revizuire, ci poate reprezenta, eventual, o problemă de practică judiciară neunitară în privința căreia există alte remedii procesuale.

Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudența sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care consacră, printre altele, preeminența dreptului ca parte a moștenirii comune a părților contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (Brumărescu, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2064 din 13 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 martie 2021.