ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1343/2018

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, contestatorul A. în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Dolj și Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: - anularea parțială a Deciziei nr. x/13.02.2013, emisă de Casa Județeană de Pensii Dolj; - anularea parțială a deciziei pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă nr. x/24.10.2014; - anularea Hotărârii Comisiei Centrale de Contestații; - obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii în care să aibă în vedere stagiul total de cotizare și numărul total de puncte realizat, majorarea cuantumului pensiei acordate, așa cum rezultă din adeverințele depuse la dosar: adeverința nr. 1 Tr 3/4291/24.07.2013 eliberată de Sucursala Banat-Oltenia, precum și plata cheltuielilor de judecată, ocazionate cu derularea dosarului. În drept, au fost invocate prevederile art. 149 și 150 din Legea nr. 263/2010.

Prin sentința nr. 1968/2016 din 16 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015, au fost respinse excepțiile invocate de intimatele Casa Județeană de Pensii Publice Dolj și Casa Națională de Pensii Publice. A fost respinsă acțiunea precizată și completată de către contestatorul A..

Împotriva sentinței nr. 1968/2016 din 16 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, contestatorul A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., susținând că hotărârea este contradictorie sentinței civile nr. 90 din 4 decembrie 2015 a Tribunalului Mehedinți. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub dosarul nr. x/2017. Prin sentința nr. 443/2017 din 10 februarie 2017, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale a instanței cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind declinată competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Craiova. Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a fost disjunsă, fiind format un nou dosar.

Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, sub dosarul nr. x/2017. Prin decizia nr. 906 din 30 martie 2017, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire promovată de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 1968 din 16 iunie 2017 a Tribunalului Dolj.

Împotriva deciziei nr. 906 din 30 martie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă a declarat recurs revizuentul A., fără a indica temeiul de drept. Recurentul-revizuent A. a solicitat instanței să verifice aspectele care vizează doar nevalorificarea orelor festive, ore școală, ore suplimentare din adeverința x/24.07.2013. S-a mai arătat că Legea nr. 263/2010 nu definește sporurile cu caracter permanent, iar Anexa 15 la H.G. nr. 257/2011, deși nu le nominalizează explicit, nu exceptează de la calculul pensiei sporurile ore festive și ore școală.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Casa Națională de Pensii Publice a invocat excepția inadmisibilității pentru lipsa motivării în drept a cererii de recurs.

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimata Casa Națională de Pensii Publice, recurentul-revizuentul A. a susținut că este neîndreptățit de răspunsul dat de intimata Casa Județeană de Pensii Dolj, sens în care a depus jurisprudență. Totodată, acesta a solicitat anularea deciziei sale de pensionare și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare în care să se țină cont de stagiul total de cotizare așa cum rezultă din adeverința depusă în cauză.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu din 16 ianuarie 2018, a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. La dosar nu au fost depuse puncte de vedere la raport. Ulterior, s-a acordat termen de judecată la data de 24 aprilie 2018 pentru admisibilitatea în principiu a recursului.

Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului, invocată din oficiu, reținând următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege. În cauză, se constată că recurentul-revizuent A. nu a arătat, în concret, în ce constă nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., prin raportare la soluția de respingere a cererii de revizuire și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea soluției. Astfel, deși a fost exercitată calea de atac a recursului, în cadrul controlului de legalitate a deciziei atacate se invocă aspecte de fond vizând temeiul juridic al acordării sporului "ore festive", care nu pot face obiectul analizei în această cale extraordinară de atac a recursului. Prin urmare, în raport de generalitatea criticilor formulate de recurentul-revizuent A., prin care se invocă aspecte de fond, ce exced obiectului recursului, fără a se formula critici cu privire la nelegalitatea deciziei recurate, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea nulității recursului, prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. În considerarea celor ce preced, constatând că recurentul-revizuent A. nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din aceași cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 906 din 30 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.