ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 847/2019

Ședința publică din data de 16 aprilie 2019

Asupra cererii de revizuire, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 19/2000 și O.U.G. nr. 4/2005.

Prin sentința civilă nr. 5040 din 26 septembrie 2008 Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis acțiunea formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Dolj și a obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ce se cuvin contestatoarei începând cu data de 1 decembrie 2005, cu luarea în calcul a adeverinței nr. x/25.03.2008 emisă de S.C. Institutul de Cercetare Științifică, Inginerie Tehnologică și Proiectări Mine pe Lignit S.A. Craiova.

În motivarea acestei sentințe, s-a reținut că valorificarea adeverinței nr. x/25.03.2008 în temeiul art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2005 este în concordanță cu principiile instituite prin Legea nr. 19/2000, iar aceste sume se impuneau a fi valorificate chiar dacă prin O.U.G. nr. 4/2005 se menționează că ele nu pot fi avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.

Totodată, s-a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2005 aprobată și modificată prin Legea nr. 78/2005, decizia de recalculare poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial, care, conform Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, care a fost admis prin decizia nr. 1586 din 30 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în sensul modificării sentinței nr. 5040/26.09.2008 a Tribunalului Dolj, cu consecința respingerii contestației.

În considerentele acestei decizii, instanța a reținut că, potrivit art. 164 din Legea nr. 19/2000 coroborat cu anexa la O.U.G. nr. 4/2005 pct. VI, în calculul pensiei se includ salariile astfel cum sunt înregistrate în carnetul de muncă și nu sunt luate în considerare formele de retribuire în acord, indiferent dacă pentru acestea s-a plătit sau nu contribuția de asigurări sociale de către angajator, textul de lege neprevăzând nicio excepție în acest sens.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 165 alin. (2) și art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 57/1974, art. 1 din Decretul nr. 389/1972.

Prin sentința nr. 4229 din 16 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, s-a admis contestația formulata de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Dolj și Comisia Centrală de Contestații din cadrul CNPP București.

S-a anulat decizia nr. 195777/29.06.2017 emisă de Casa Județeană de Pensii Dolj și hotarârea Comisiei de contestații nr. 24779/21.05.2018.

A fost obligată intimata Casa Județeană de Pensii Dolj să emită o noua decizie cu valorificarea adeverinței nr. x/19.05.2017 emisă de Institutul de Cercetare Știintifică Inginerie Tehnologică și Proiectări Mine pe Lignit S.A. Craiova începând cu data de 1 iunie 2017.

Au fost obligate intimatele să achite contestatoarei suma de 500 RON cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.

În motivarea aceste sentințe, instanța a reținut că reglementarea privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legile nr. 19/2000 și nr. 263/2010 este construită în jurul principiului contributivității, potrivit căruia orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul, în funcție de reglementarea în vigoare, au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.

Prin urmare, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (3) și (5) din Legea nr. 263/2010 s-a dispus anularea deciziei nr. 195777/29.06.2017 emisă de Casa Județeană de Pensii Dolj și a hotărârii Comisiei de contestații nr. 24779/21.05.2018, cu consecința obligării intimatei de a proceda la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite contestatoarei prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare înscrise în adeverința nr. x/19.05.2017 emisă de S.C. ICSITPML S.A. Craiova, începând cu data de 1 iunie 2017.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații și Casa Județeană de Pensii Dolj, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 277 din 30 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. Totodată, s-a dispus obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON.

În considerentele acestei decizii, s-a reținut că, din coroborarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) din H.G. nr. 257/2011 și Legea nr. 263/2010 anexa 15, reiese că în situația în care angajatul care a fost salarizat în acord global și a primit un adaos pentru munca prestată, care chiar dacă nu se regăsește printre cele menționate în anexa 15, acest adaos trebuie luat în calcul la stabilirea drepturilor de pensie în vederea respectării art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010 ce consacră principiul contributivității.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentele au susținut că, în speță, se impune anularea sentinței nr. 4229/16.10.2018, rămasă definitivă prin decizia nr. 277/30.01.2018, pronunțate în dosarul nr. x/2017, întrucât încalcă puterea de lucru judecat a deciziei nr. 1586/30.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2008, având în vedere că prin ambele cereri de chemare în judecată s-a solicitat recalcularea drepturilor de pensie cu valorificarea sumelor încasate pentru munca în acord, temeiul legal și sumele atestate pentru perioada 1979 - 1990 inclusiv, prin ambele adeverințe, fiind identice.

S-a mai susținut că fondul cererilor de chemare în judecată este același, respectiv stabilirea drepturilor de pensie cu luarea în considerare a sumelor încasate în acord global.

Revizuentele au învederat că, în dosarul nr. x/2017, prin sentința nr. 4229/16.10.2018 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin decizia nr. 277/30.01.2019 a Curții de Apel Craiova, s-a admis contestația, s-au anulat decizia nr. 195777/29.06.2017 și hotărârea nr. 24779/21.05.2018 a Comisiei Centrale de Contestații și s-a dispus obligarea Casei Județene de Pensii Dolj la emiterea unei noi decizii, cu valorificarea elementelor din adeverința nr. x/19.05.2017 a ICSITPML Craiova începând cu 1 iunie 2017.

În cadrul dosarului nr. x/2008, Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj, cu consecința respingerii contestației formulate de A., prin care solicitase recalcularea drepturilor de pensie ce se cuvin contestatoarei începând cu data de 1 decembrie 2005, cu luarea în calcul a adeverinței nr. x/25.03.2008 emisă de S.C. Institutul de Cercetare Științifică, Inginerie tehnologică și Proiectări Mine pe Lignit S.A. Craiova.

La data de 11 aprilie 2019, intimata A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, raportat la faptul că, în cauză, nu există autoritate de lucru judecat, având în vedere că în cadrul dosarului nr. x/2008, în care s-a pronunțat decizia nr. 1586/30.03.2009 a Curții de Apel Craiova s-a solicitat obligarea Casei de Pensii Dolj la recalcularea pensiei în raport cu adeverința eliberată de S.C. ICSITPML, în urma refuzului acesteia de a proceda în acest sens. Prin urmare, s-a învederat că în acest dosar nu s-a contestat o decizi de pensionare anume, iar temeiul indicat în dosarul nr. x/2008 este altul, rspectiv Legea nr. 19/2000 și O.U.G. nr. 4/2005.

În schimb, în dosarul nr. x/2017, în care s-a pronunțat sentința nr. 4229/16.10.2018 a cărei revizuire se cere, s-a contestat decizia de pensionare nr. 195777/29.06.2017, solicitându-se anularea acesteia, iar ca temei de drept au fost indicate dispozițiile art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 57/1974, precum și art. I din Decretul nr. 389/1972.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat, reține următoarele considerente:

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținându-se contrarietatea dintre sentința nr. 4229/2019 din 16 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Dolj, rămasă definitivă prin decizia nr. 277 din 30 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și decizia nr. 1586 din 30 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede situațiile în care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Conform art. 431 C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiții, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dat de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți. Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.

Condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini ce au obiecte diferite, lipsind tripla identitate prevăzută de lege, astfel că nu se poate reține existența autorității de lucru judecat.

Astfel, se constată că obiectul celor două dosare este diferit, în sensul că, în dosarul nr. x/2008 în care a fost pronunțată decizia nr. 1586/30.03.2009 a Curții de Apel Craiova, obiectul este reprezentant de contestație la decizia de pensionare, prin care contestatoarea A. a solicitat recalcularea drepturilor de pensie începând cu data de 1 decembrie 2005, cu luarea în considerare a adeverinței nr. x/25.03.2008 emisă de S.C. Institutul de Cercetare Științifică, Inginerie tehnologică și Proiectări Mine pe Lignit S.A. Craiova.

În schimb, în cel de-al doilea litigiu, ce a format obiectul dosarului nr. x/2017 și în care s-a pronunțat sentința nr. 4229/16.10.2018 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin decizia nr. 277/30.01.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, obiectul este reprezentat de contestație împotriva deciziei nr. 195777 din 29 iunie 2017 emisă de Casa Județeană de Pensii Dolj, solicitându-se anularea acestei decizii și a hotărârii Comisiei de contestații nr. 24779/21.05.2018 și racalcularea pensiei cu luarea în considerare a veniturilor menționate în adeverința nr. x/19.05.2017 la rubrica "acord global" pe perioada 1974 - 1990, emisă de Institutul de Cercetare Științifică Inginerie Tehnologică și Proiectări Mine pe Lignit - S.A. Craiova.

Prin urmare, Înalta Curte constată că cele două litigii au fundament diferit, respectiv documente succesiv eliberate cu numere de înregistrare și date diferite de întocmire, respectiv adeverința nr. x/25.03.2008, pe de o parte, și decizia nr. 195777 din 29 iunie 2017 și hotărârea Comisiei de contestației nr. 24779/21.05.2018, pe de altă parte, fiecare emise de instituții diferite, în baza cărora se conturează elemente de fapt distincte în etapele succesiv avute în vedere de instanțele de judecată.

În concluzie, se reține că în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât sentința nr. 4229/2019 din 16 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Dolj, rămasă definitivă prin decizia nr. 277 din 30 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova nu încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1586 din 30 martie 2009 a Curții de Apel Craiova.

Față de aspectele arătate, Înalta Curte constată că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele Casa Națională de Pensii Dolj și Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele Casa Națională de Pensii Dolj și Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații împotriva sentinței nr. 4229/2019 din 16 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, rămasă definitivă prin decizia nr. 277 din 30 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2019.