ÎCCJ, Decizia nr. 3/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 843 din 6 decembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți, și a dispus obligarea pârâtului la recalcularea și plata drepturilor salariale solicitate prin acțiune.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta A. și pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți.

Prin Decizia nr. 573 din 6 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A., a admis apelul declarat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți și a schimbat în tot sentința în sensul că a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva Deciziei nr. 573 din 6 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, a formulat cerere de revizuire reclamanta A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În esență, revizuenta a arătat că hotărârea atacată cu revizuire este contrară deciziei civile nr. 538/05.03.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, prin care a fost respins apelul formulat de Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți, fiind menținută soluția Tribunalului Mehedinți, prin care au fost acordate reclamantei drepturile salariale solicitate prin acțiune.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2019.

Prin Decizia nr. 1350 din 14 mai 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., în raport cu motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. x/2019.

Prin Decizia nr. 1443 din 24 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A., reținând considerentele arătate în continuare.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești să fie pronunțate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat. Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În speță, revizuenta a solicitat anularea Deciziei nr. 573 din 6 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, susținând că aceasta este potrivnică și încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 538 din 5 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018.

Revizuenta susține că există contrarietate între cele două hotărâri definitive pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în spețe similare, în privința altor persoane, cauze soluționate în contradictoriu cu același intimat, Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți.

Revizuenta invocă faptul că, la nivelul Curții de Apel Craiova, există practică judiciară neunitară în cauze având ca obiect recalcularea și plata drepturilor salariale, promovate de diferiți reclamanți în baza aceluiași temei juridic.

Or, practica neunitară a instanțelor judecătorești nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., această cale de atac neavând menirea de a remedia astfel de situații, iar demersul judiciar al revizuentei nu a fost determinat de existența unei hotărâri judecătorești potrivnice în sensul dispoziției legale mai sus amintite, ci de nemulțumirea acesteia față de soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea de Apel Craiova, spre deosebire de soluția pronunțată de aceeași instanță într-o cauză similară.

Împotriva deciziei menționate la pct. 3, revizuenta A. a declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta arată că, prin acțiunea înregistrată la 31.07.2018 pe rolul Tribunalului Mehedinți, 9 angajați au formulat acțiune în contradictoriu cu Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți pentru acordarea unei majorări salariale de 12% începând cu luna august 2015 și a unei majorări salariale de 15% începând cu 1 aprilie 2018, conform O.U.G. nr. 83/2014 și Legii nr. 153/2017, cererile fiind disjunse. Tribunalul Mehedinți a dat a admis cererile formulate numai pentru majorarea de 12%, motiv pentru care toți cei 9 angajați au formulat apel in vederea obținerii și a majorării de 15 %.

Curtea de Apel Craiova, prin Deciziile nr. 538/05.03.2019 și nr. 1427/16.05.2019, pronunțate în dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018, în care reclamante sunt B. și C., a menținut soluția Tribunalului Mehedinți de acordare a drepturilor salariale solicitate.

Ulterior, prin Decizia nr. 573 din 6 martie 2019, pronunțată în nr. 2515/101/2018, Curtea de Apel Craiova a admis apelul formulat de Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți și a respins în totalitate a cererea de chemară în judecată formulată de A., recurenta-revizuentă din prezenta cauză.

În aceste condiții, se susține că există hotărâri judecătorești potrivnice, date în cauze având același obiect și același pârât - Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți - și se solicită admiterea recursului și, în rejudecarea cererii de revizuire, anularea Deciziei nr. 573/06.03.2019 a Curții de Apel Craiova și menținerea sentinței civile nr. 843/06.12.2018 a Tribunalului Mehedinți.

II. Considerentele Înaltei Curți

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În sensul ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat presupune existența triplei identități: de cauză, de obiect și de părți, așa cum prevăd dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Înalta Curte constată că instanța de revizuire, analizând condițiile autorității de lucru judecat, în mod corect a reținut că, în ceea ce privește hotărârile potențial potrivnice în opinia revizuentei, nu este îndeplinită condiția identității de părți.

Concluzia instanței de revizuire nu este combătută de susținerile din recurs, care atestă faptul că hotărârile potențial potrivnice au fost pronunțate în cauze privind părți diferite, însă cuprind critici cu privire la dezlegarea diferită dată problemei de drept vizând acordarea drepturilor salariale în litigiu.

În deplin acord cu argumentele instanței de revizuire, Înalta Curte reține, la rândul său, că, în litigiile soluționate prin hotărârile potențial potrivnice în opinia revizuentei, nu era îndeplinită tripla identitate cerută de art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Analiza pe fond a problemei de drept care a primit o dezlegare diferită prin hotărârile menționate de recurenta-revizuentă excedează cadrul procesual al cererii de revizuire, cale de atac de retractare în cadrul căreia se analizează admisibilitatea cererii și faptele pe care se întemeiază, nefiind permisă o examinare a legalității ori a temeiniciei modului în care instanțele au soluționat o anumită problemă de drept cu scopul de a stabili care este soluția corectă.

Cu alte cuvinte, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de revizuire nu efectuează o analiză de legalitate și temeinicie a hotărârii atacate, ca un corolar al principiului res judicata specific hotărârilor judecătorești definitive.

Faptul că, în opinia revizuentei, aceeași problemă de drept a primit o dezlegare diferită în litigii similare, dar nu identice, în care părțile sunt diferite, nu atrage incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci poate reprezenta eventual o problemă de practică judiciară neunitară în privința căreia există alte remedii procesuale.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1443 din 24 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2021.