ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 818/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 818/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului negativ
de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat
următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare
în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub
nr. unic 1213/3/2013, la data de 14 ianuarie 2013, reclamantul B.G.G., a solicitat
pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin
Ministerul Finanțelor Publice - C.N.S.A.D. și cu Primul Ministru P.V., obligarea
primului pârât să evalueze proprietatea din cetatea Alba - Ucraina, casa de 800
m.p. și curte, situate în bd. M., părăsite de către familia mătușii sale - C.G.
și soțul acesteia P.N.S., refugiați din România. A apreciat reclamantul că valoarea
bunurilor pierdute este de 1.800.000 euro.
Reclamantul a solicitat
obligarea pârâtului de a depune în instanță dosarul administrativ cuprinzând dispoziția
nr. D1. emisă de Primăria Mizil.
De asemenea a solicitat
să fie obligate:
- Primăria Mizil, jud.
Prahova, să emită decizia de despăgubiri pentru 6,04 ha de vie nobilă distrusă.
- Primăria București să
emită decizia de despăgubiri pentru casa demolată în Intr. L.G., București, cerută
în Dosarul nr. 23400/3/2010 și restituirea în natură a terenului.
- Primăria București să
emită dispoziție de despăgubire pentru localul de farmacie demolat la adresa Calea
G. și terenul de sub spațiul comercial de 200 mp, revendicat în Dosarul nr. 4025.01/3/2008
și altele.
- Primăria București să
emită dispoziție de despăgubire pentru terenul și laboratoarele de producție farmaceutica
din S.U., naționalizate prin Decret nr. 134/1949.
- P.M.B. să emită dispoziție
de despăgubiri pentru casele demolate în 1966 la adresa str. V.D., fosta L.
- P.M.B. să emită dispoziție
de despăgubiri pentru casele demolate la adresa Bărăției 47-49.
- P.M.B. sa emită dispoziție
de despăgubire pentru spațiul de 16 mp din C.V., parte a apart X1., necuprins în
Dispoziția de retrocedare din 27 decembrie 2005.
La data de 03
februarie 2013, reclamantul a depus o cerere modificatoare și precizatoare, „în
calitate de moștenitor al imobilului situat în centrul orașului Mizil”, între
str. M.K. și U., arătând că pentru acest imobil și pentru proprietatea din T. nu
s-a dispus restituirea în natură, dar nici nu s-au emis dispoziții cu propuneri
de despăgubiri, motiv pentru care a solicitat despăgubiri de 1.600.000 euro pentru
imobilul din centrul orașului Mizil, de 380.000 euro pentru via de 6,04 ha de la
marginea orașului Mizil, 77.000 euro daune morale, și restituirea în natură a viei
de 9,4 ha din vârful dealului T., comuna G.V.
Hotărârea Tribunalului
București
Prin sentința nr. 439
din 6 martie 2013 a Tribunalului București a fost admisă excepția de necompetență
și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel
București.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că deși reclamantul a intitulat cererea introductivă
„ordonanță președințială”, s-a constatat, și din cuprinsul numeroaselor precizări,
că reclamantul se consideră vătămat într-un drept al său prin inacțiunea primului
pârât - Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - C.N.S.A.D., respectiv
prin neemiterea de către acesta a titlurilor de despăgubire în baza unei/unor dispoziții
emise în temeiul Legii nr. 10/2001, iar de către al doilea pârât - primul ministru
- prin neemiterea de către acesta a unor acte de natură administrativă, pe care
reclamantul le apreciază că ar fi în competența sa.
A reținut instanța că
acțiunea introductivă privește două autorități ale administrației publice centrale,
iar litigiul s-a născut fie din nesoluționarea în termenul legal ori refuzul nejustificat
de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes pe care acesta îl
apreciază ca fiind legitim.
Hotărârea Curții de
Apel București.
Prin sentința civilă
nr. 3110 din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel București a fost admisă excepția
de necompetență materială și a fost declinată competența de soluționare a cauzei
în favoarea Tribunalului București. Instanța a constatat existența unui conflict
negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte pentru pronunțarea
regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că din conținutul cererii inițiale
și al cererii modificatoare ulterioare formulate de reclamant, rezultă că acesta
solicită despăgubiri de 1.600.000 euro pentru imobilul din centrul orașului Mizil,
de 380.000 euro pentru via de 6,04 ha de la marginea orașului Mizil, 77.000 euro
daune morale și restituirea în natură a viei de 9,4 ha din vârful dealului T., comuna
G.V., pentru care până în prezent nu s-au emis dispoziții cu propuneri de despăgubiri
sau de restituire în natură.
Instanța a constatat că
în cazul acțiunilor prin care se atacă refuzul nejustificat al persoanei juridice
notificate de a emite dispoziția sau decizia motivată de soluționare a notificării,
competența de soluționare revine secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție
teritorială se află sediul unității notificate, pornindu-se de la natura juridică
a dispoziției sau deciziei motivate asupra notificării, de act administrativ exclus
cenzurii instanțelor de contencios administrative, conform dispozițiilor art. 26
alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, respectiv art. II din Titlul I al Legii
nr. 247/2005.
II. Decizia Înaltei Curți
de Casație și Justiție
Înalta Curte de Casație
și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate
cu dispozițiile art. 20, 21, 22 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse
judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă, pentru considerentele
ce urmează:
Înalta Curte a constatat
că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic,
întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict
de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au
declarat necompetente să judece același litigiu.
Analizând actele dosarului,
Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă
neemiterea titlurilor de despăgubire în baza unei/unor dispoziții din Legea nr.
10/2001, obligarea autorităților pârâte la plata despăgubirilor în cuantum de 1.600.000
euro pentru imobilul din centrul orașului Mizil, de 380.000 euro pentru via de 6,04
ha de la marginea orașului Mizil, 77.000 euro daune morale și restituirea în natură
a viei de 9,4 ha din vârful dealului T., comuna G.V.
Văzând dispozițiile
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, în conformitate cu care decizia
sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de
restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită
la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscrispție se află sediul unității
deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în
termen de 30 de la comunicare. Hotărârea tribunalului este suspusă recursului, care
este de competența curții de apel.
Înalta Curte reține că
în ceea ce privește competența de soluționare a acțiunii prin care se atacă refuzul
nejustificat al persoanei juridice notificate de a emite dispoziția sau decizia
motivată de soluționare a notificării, revine secției civile a tribunalului în a
cărui circumscripție teritorială se află sediul unității notificate, pornindu-se
de la natura juridică a dispoziției sau deciziei motivate asupra notificării, prin
aplicarea principiului simetriei actelor juridice.
Având în vedere considerentele expuse, cât și
dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența
de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului
de competență în favoarea Tribunalului
București, secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.G.G. în contradictoriu cu pârâții
Statul Român prin Ministerul Finanțelor- C.N.S.A.D., Prim-Ministrul P.V., în favoarea
Tribunalului București, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie
2014.