ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1163/2014

Asupra conflictului

de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Craiova, la data de 13 ianuarie 2014, Societatea civilă

profesională de executori judecătorești "I.Ș.P.", prin executor

judecătoresc I.M.D., a solicitat încuviințarea executării silite, prin poprire

față de terțul poprit D.C., împotriva debitoarei I.C., la cererea creditoarei

P.B.R. SA, în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit din

data de 17 septembrie 2007.

Prin Încheierea nr.

167 din 15 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 748/215/2014, Judecătoria

Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, reținând

că, potrivit dispozițiilor art. 650 din noul C. proc. civ., instanța de

executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului

judecătoresc care face executarea, afară de cazul în care prin lege se dispune

altfel.

De asemenea, au fost

avute în vedere și dispozițiile art. 781 din noul C. proc. civ., potrivit

cărora poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor

judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își

are domiciliul sau sediul debitorul ori terțul poprit, acest text de lege

instituind o excepție de la regula enunțată de art. 650 din noul C. proc. civ.

În aplicarea acestor

prevederi legale, instanța a reținut că creditoarea P.B.R. SA a ales un

executor judecătoresc din raza Curții de Apel București, unde se găsește și

domiciliul debitorului principal, astfel că în mod greșit executorul

judecătoresc a ales ca instanță de executare Judecătoria Craiova, considerând

că este competentă instanța de la domiciliul terțului poprit.

La rândul său,

Judecătoria Sectorului 5 București, prin Sentința civilă nr. 1112 din 20

februarie 2014, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea

Judecătoriei Craiova, cu motivarea că, față de data înregistrării cererii de

executare silită la biroul executorului judecătoresc, respectiv 23 mai 2012, în

cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, astfel că,

potrivit art. 373 alin. (2) din acest cod, instanța de executare este aceea în

raza căreia urmează să se facă executarea. S-a mai reținut că, în speță, s-a

solicitat în mod expres încuviințarea executării silite prin poprire față de terțul

poprit D.C., cu sediul în Craiova.

Ivindu-se conflictul

negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și art. 22 alin. (3)

C. proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.

Asupra conflictului

negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit normelor

tranzitorii cuprinse în art. 24 noul C. proc. civ. (art. 3 din Legea nr.

76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai

proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

În speță, executarea

a început la data de 23 mai 2012, prin cererea depusă de creditoarea P.B.R. SA

la organul de executare, iar conform dispozițiilor legale menționate,

încuviințarea executării silite se va efectua în baza C. proc. civ. de la 1865.

Obiectul cererii cu

care a fost sesizată instanța de judecată constă în încuviințarea executării

silite prin poprire, în condițiile în care domiciliul debitoarei se află în

municipiul București, sector 5, iar al terțului poprit indicat în cererea de

încuviințare a executării silite se află în localitatea Craiova, județul Dolj.

Potrivit art. 453

alin. (1) C. proc. civ., poprirea se înființează la cererea creditorului, de

executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la

domiciliul sau sediul terțului poprit, iar potrivit art. 373

1

alin.

(2) C. proc. civ., instanța de executare este cea care încuviințează executarea

silită a obligației stabilite prin titlul executoriu.

De asemenea, în

sensul dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare

este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara

cazurilor în care legea dispune altfel.

Potrivit textului de

lege enunțat mai sus, având în vedere că, prin cererea formulată s-a indicat în

mod expres că executarea se va realiza prin poprire față de terțul poprit D.C.,

cu sediul în localitatea Craiova, județul Dolj, în speță, instanța de executare

este cea în raza căreia se află sediul terțului poprit, respectiv Judecătoria

Craiova.

În consecință, văzând

textele procedurale anterior menționate, se va stabili că instanța competentă

teritorial în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este Judecătoria

Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 3 aprilie 2014.

Procesat

de GGC - AZ