ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 624/2015

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată ia 10 octombrie 2014 pe roiul Judecătoriei Craiova, sub nr. J/7110/215/2014, B.E.J., N.G.A., cu sediul profesional în București, clădirea Gemenii Center, sector 5, a solicitat încuviințarea executării silite, prin poprire, a debitorului G.G., domiciliat în București, sector 4. În motivare, a arătat că, prin cererea înregistrată la B.E.J., N.G.A. la data de 18 decembrie 2012, sub nr. 862/2012, creditoarea SC E.O.S.K.S.I. R. SRL, cu sediul în București, sector 2, a solicitat executarea silită a contractului de credit din 24 martie 2006, emis de B.C.R. S.A., din care a rezultat obligația debitorului G.G. de achita suma de 5.131,71 iei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 3731 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu nr. 335 din 13 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 37110/215/2014, a fost admisă excepția necompetențet teritoriale, invocată din oficiu, și s-a dispus declinarea competenței de soiuționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, prin încheierea emisă ia data de 16 septembrie 2014, B.E.J., N.G.A. a dispus înregistrarea cererii de executare silită în Registrul genera! de dosare și deschiderea Dosarului de executare nr. 147/E/2014, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din 24 martie 2006. Instanța a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 650 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, care prevăd că „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel. Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe". Instanța a avut în vedere Decizia nr. 348/2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M. Of. la data de 16 iulie 2014, prin care s-a constatat neconstituționaiitatea dispozițiilor art. 650 alin. l C. proc.

civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, decizie care produce efecte doar pentru viitor, conform prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție. Judecătoria Craiova a apreciat că, într-o astfel de situație, este evident faptul că prevederile art. 650 C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, privind instanța competentă, nu mai pot fi aplicate, motiv pentru devin incidente dispozițiile de drept comun. În considerarea faptului că încuviințarea executării silite este o procedură necontencioasă, Judecătoria Craiova a reținut că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 529 raportate la art. 528 alin. (2) C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, nefiind incident alin. (10 al acestui text de lege (care face vorbire despre cereri soluționate sau în curs de soluționare) și nici alin. (3) (care pornește de la premisa imposibilității de stabilire a competenței după regulile de drept comun, cu caracter subsidiar).

Cu alte cuvinte, din moment ce în cererea cu care instanța a fost învestită sunt indicate domiciliul, reședința sau sediul debitorului, prin aplicarea regulilor care guvernează procedura conteneioasă, urmează a fi stabilită și competența instanței. Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 528 alin. (2) C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, competența instanței și soluționarea incidentelor privind competența sunt supuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase, Înlăturând dispozițiile speciale, Judecătoria Craiova a reținut că sunt incidente normele de drept comun ce reglementează competența teritorială, respectiv art. 107 C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, care determină competența instanței în funcție de domiciliul sau sediul debitorului.

Deși norma de competență teritorială, reglementată de art. 129 alin. (3) C. proc. civ., este de ordine privată, iar excepția necompetenței poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare, sau dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, Judecătoria Craiova a apreciat că, în cauză, în lipsa unei părți potrivnice pe care o presupune formularea unei cereri necontencioase, legiuitorul a stabilit, prin derogare de la dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., că instanța trebuie să invoce, din oficiu, excepția de necompetență, chiar și atunci când aceasta este de ordine privată, putând cere părții lămuririle necesare.

La rândul său, prin sentința nr. 9262 din 23 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 31327/4/2014, Judecătoria sectorului 4 București, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru rezolvarea acestuia. În motivare, instanța a reținut că executarea silită a cărei încuviințare se solicită, ce face obiectul Dosarului de executare nr. 862/2012 al B.E.J., N.G.A., a fost începută înainte de intrarea în vigoare a C. proc.

civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, la 15 februarie 2013. În raport de prevederile art. 24 din actul normativ mai sus menționat, confonn cărora „dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", judecătoria sectorului 4 București a reținut că, În cauză, sunt incidente normele C. proc. civ. de la 1865. Potrivit art. 373* C. proc. civ. soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare, iar conform art. 373 alin. (2) din același act normativ, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea. Având în vedere că petentul a solicitat încuviințarea executării silite a debitorului G.G.

la cererea creditoarei SC E.O.S.K.S.I.R. SRL, în Dosarul de executare nr. 862/2012, prin poprire, și că sediul terțului poprit SC L.T. SRL este în Craiova, jud. Dolj, executarea silită urmează a se efectua la sediul acestuia, aflat în raza de competență a Judecătoriei Craiova. Întrucât normele prevăzute de art. 3731 coroborate cu art. 373 alin. (2) C. proc. civ. de la 1856 instituie o competență teritorială absolută pentru soluționarea cererii de încuviințare a executării silite în favoarea instanței de executare, raportându-sc și la dispozițiile art. 334, art. 158 și art. 159 pct. 3 din actul normativ menționat, Judecătoria sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat, la rândul său, competența în favoarea Judecătoriei Craiova.

De asemenea, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., a sesizat Înalta Curte cu rezolvarea conflictului negativ de competență. Examinând conflictul de competență, Înalta Curte va reține că, în cauză, competența soluționării pricinii în primă instanță revine Judecătoriei Craiova, pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, „dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare". De asemenea, conform art. 25 alin. (1) din același act normativ, „procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi". Scopul acestor norme generale de drept tranzitoriu, reluate în cuprinsul art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., special edictată pentru conflictele de legi rezultate după intrarea în vigoare a acestui act normativ, este cel de a stabili legea aplicabilă executării silite, în funcție de data declanșării acesteia. Față de dispozițiile legale mai sus menționate, în cazul executării silite este aplicabilă legea în vigoare la data depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc, concluzie care se desprinde din cuprinsul prevederiior art. 622 alin. (2) din C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, din care rezultă că executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare. În cauză, cererea privind executarea silită a debitorului G.G., formulată de creditoarea SC E.O.S.K.S.I.R.

SRL, cu sediul social în București, sector 2, a fost înregistrata Ia Biroul executorului judecătoresc N.G.A. la data de 18 decembrie 2012, sub nr. 862/2002, Chiar dacă sesizarea Judecătoriei Craiova, prin cererea formulată de B.E.J, N.G.A. s-a realizat la 06 octombrie 2014, cererea privind executarea silită a debitorului G.G., formulată de creditoarea a fost înregistrată la organul de executare la 18 decembrie 2012, dată la care erau în vigoare dispozițiile C. proc. civ. de la 1865. Prin urmare, executarea silită este guvernată de normele acestui act normativ. Potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (1) și alin. (2) C. proc.

civ., dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea, instanța de executare fiind instanța în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel Prin urmare, locul unde urmează a se face executarea silită este criteriul stabilit de lege pentru determinarea instanței de executare, căreia îi revine competența teritorială de a soluționa cererile de încuviințare a executării silite.

Acest criteriu are în vedere locul unde se realizează, efectiv, executarea, care nu se confundă cu cel unde își are sediul organul de executare. În procedura executării silite, locul executării este cel unde se află bunurile supuse urmăririi. În cauză, creditoarea a menționat că debitorul G.G. este angajat la SC L.T. SRL, cu sediul în Craiova, jud. Dolj, Având în vedere că executarea silită urmează să se facă prin poprire, asupra veniturilor debitorului de la locul de muncă mai sus menționat, și cum sediul angajatorului acestuia, terț poprit, este situat în raza teritorială a Judecătoriei Craiova, acestei instanțe îi revine competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Irevocabila. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2015.