ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 485/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 13733 din 17

decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, în

Dosarul nr. 8595/2004, având ca obiect cereri în pretenții (contravaloarea

unităților de fond deținute la F.N.I.) formulate împotriva pârâților F.N.I., SC

S.I. SA, A.V.A.S. și Statul Român prin M.F.P., s-a respins excepția

necompetenței materiale a tribunalului, au fost anulate ca netimbrate un număr

de 560 cereri, au fost respinse ca prescrise un număr de 720 cereri și a fost

disjunsă soluționarea altor 598 de cereri, pentru acestea din urmă formându-se

un dosar separat.

Apelul declarat

împotriva acestei sentințe a fost admis prin Decizia comercială nr. 169 din 04

aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

prin care, reținându-se ca un număr de apelanți au făcut dovada plății taxelor

judiciare de timbru, a fost desființată sentința atacată și trimisă cauza spre

rejudecare primei instanțe, decizie menținută prin Decizia nr. 1735 din 09 mai

2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr.

10677/2/2005, în soluționarea căii de atac a recursului.

În rejudecare,

pricina a fost înregistrată sub nr. 30399/3/2007. Deși legal citați, inclusiv

prin afișare, pârâții nu s-au prezentat instanță si nici nu au depus

întâmpinare.

La termenul de

judecata din data de 04 decembrie 2007, cererea a fost disjunsă, formându-se

prezentul Dosarul nr. 44550/3/2008 cu următorii reclamanți: A.D.A., A.T., B.M.,

B.V., B.N.M., B.I., B.I.L., C.Ș., Cooperativa de Consum Săcălășeni, C.A.V.,

C.L., C.Ș., D.C., D.A.M.A., D.E., SC F.C. SA, G.L., G.N.A., G.A., G.F., G.V.D.,

M.G.F., M.A., M.A.A, M.M., M.I.S., M.I., M.G.M.D., M.R., N.V., N.A.D., N.G.V.

N.I.R., N.M.E., O.A.M., P.M.O., P.V., P.I.C., P.S., P.I., R.I.I.I., V.G.G.V.,

V.S.T., V.G.Ș., Z.C.A., C.L.M., C.I.I.C., S.L.R., C.I.N., C.N.V. și C.V.I.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 3508 din 11 martie 2008,

a anulat ca netimbrate cererile formulate de: A.D.A., A.T., B.M., B.V., B.N.M.,

B.I., B.I.L., C.Ș., Cooperativa de Consum Săcălășeni, C.A.V., C.L., C.Ș., D.C.,

D.A.M.A., D.E., SC F.C. SA Baia Mare, G.L.,, G.N.A.B., G.A., G.F., G.V.D.,

M.G.F., M.A., M.A.A, M.M., M.I.S., M.I., M.G.M.D., M.R., N.V., N.A.D., N.G.V.

N.I.R., N.M.E., O.A.M., P.M.O., P.V., P.I.C., P.S., P.I., R.I.I.I., V.G.G.V.,

V.S.T., V.G.Ș., Z.C.A., C.L.M., C.I.I.C., a admis excepția prescripției

dreptului material la acțiune și a respins ca prescrisă cererea formulată de

S.L.R., a admis cererile formulate de C.I.N., C.N.V. și C.V.I., împotriva

pârâților A.A.A.S. și SC S.I. SA SA, și a respins cererile formulate de aceiași

reclamanți împotriva celorlalți pârâți: F.N.I. și Statul Român prin

M.F.P., ca neîntemeiate. A obligat pârâții A.V.A.S. și SC S.O.V.I. SA, în

solidar, să plătească contravaloarea numărului unităților de fond deținute la

F.N.I. și trecute în dreptul fiecăruia dintre reclamanți, la o valoare de

103.720 lei/o unitate de fond, sumă ce va fi actualizată în raport cu indicele

inflației pentru perioada de la 24 mai 2000 până la data plății, cu

cheltuielile de judecată, astfel: C.I.N. - 240 nr. unități de fond și 209 lei

cheltuieli de judecată; C.N.V. - nr. unități de fond 300 și 258 lei cheltuieli

de judecată și C.V.I. -180 unități fond și 159 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Cu privire la

competența materială s-a constatat că instanța a avut în vedere Decizia nr.

1735 din 09 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 10677/2/2005, în soluționarea

căii de atac a recursului, când Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit

că din punct de vedere material competența de soluționare revine Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, întrucât nu se poate ignora faptul că deși

unii reclamanți au cereri de valori mai mici de 1 miliard lei, în cauză este

vorba despre un prejudiciu unitar și se aplică dispozițiile art. 47 C. proc.

civ.

Cu privire la

netimbrarea unor cereri tribunalul a constatat că o mare parte dintre

reclamanți nu și-au îndeplinit obligația imperativă și anticipată de plată a

taxelor judiciare de timbru.

Deși legal citați cu

mențiunea de a achita aceste taxe judiciare de timbru, reclamanții nu s-au

prezentat în instanță și nici nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de

timbru și a timbrului judiciar

Cu privire la

prescripția dreptului material la acțiune s-a constatat că dreptul la acțiune

s-a născut la data de 24 mai 2000, dată la care toate agențiile din București

și din țară ale SC S.I. SA SA au fost închise, nemaiputând fi operate

eventualele cereri de răscumpărare ale investitorilor și s-a prescris la 26 mai

2003 conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 101 alin. (5) C. proc.

civ.

În ceea ce privește

reclamanții care au făcut dovada plății taxelor judiciare de timbru și au

introdus cererile anterior datei de 26 mai 2003, deci cu respectarea termenului

de prescripție, respectiv C.I.N., C.N.V. și C.V.I., Tribunalul a reținut că

cererile îndreptate împotriva pârâților A.V.A.S. si SC S.I. SA sunt întemeiate

si urmează să le admită. În ceea ce privește cererile formulate împotriva

pârâților F.N.I. și Statul Român prin M.F.P. tribunalul le-a respins ca

neîntemeiate, întrucât statul nu poate fi obligat într-o acțiune în pretenții,

atâta timp cât nu a fost parte în nici un litigiu, iar pe de altă parte

A.V.A.S. a preluat toate drepturile și obligațiile C.E.C. astfel că are

obligația de plată către reclamanți a sumelor pretinse și dovedite prin

carnetele de investitor.

Apelurile declarate

de A.A.A.S., B.M. și A.T. au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 249

din 20 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

În considerentele

deciziei, instanța de apel a reținut că motivele de apel invocate de A.V.A.S.

nu sunt fondate, întrucât obligarea la plată a SC S.I. SA nu este întemeiată,

câtă vreme între acesta și F.N.I. s-a încheiat în data de 21 august 1995 un

contract de administrare cu respectarea prevederilor O.G. nr. 24/1993 și a

celorlalte norme care guvernau activitatea fondurilor deschise de investiții care

a fost modificat în data de 10 iunie 1998.

În baza acestui

contract SC S.I. SA a devenit administratorul societății civile ai căror

membrii sunt reclamanții, astfel încât răspunderea sa a fost în mod corect

angajată.

În ceea ce privește

răspunderea A.V.A.S. Curtea a analizat motivele printr-un considerent comun

astfel, considerând că, în mod corect a fost angajată și răspunderea A.V.A.S.,

pe temei contractual, și nu delictual, cum în mod eronat a susținut apelanta.

Răspunderea A.V.A.S.

derivă din subrogarea legală a C.E.C. SA în baza articolului 14 din Legea nr.

333 din 4 iulie 2001 prin care toate drepturile și obligațiile C.E.C. SA

(decurgând din contractul de fidejusiune/cauțiune semnat între președintele

C.E.C. SA, președintele director general al SC S.I. SA și un membru al

Consiliului de încredere al F.N.l. a cărui valabilitate a fost, în mod

irevocabil constatată în instanță), au fost preluate de către A.V.A.S. (fostă

A.V.A.B.).

Cât privește

apelantul B.M., Curtea a constatat că acesta nu a depus nici o citație din care

să rezulte că nu i s-a comunicat taxa de timbru iar faptul că a depus-o

ulterior pronunțării nu are relevanță atâta timp cât potrivit legii timbrului

aceasta se achită anticipat.

Referitor la apelul

declarat de A.T. Curtea a constatat că în mod temeinic instanța de fond i-a

anulat cererea, ca netimbrată, întrucât acesta nu a făcut dovada achitării

taxei de timbru în original, neindicând volumul și filele unde acestea se află

în dosarul de fond.

Celelalte motive de

apel invocate de apelantul A.T. cu privire la excepția prescrierii dreptului

material la acțiune au fost considerate de prisos a fi analizate atâta timp cât

cererea i-a fost anulată ca netimbrată, iar această excepție primează în

ierarhia excepțiilor invocate.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs A.V.A.S. București, care a invocat motivele de

nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea

căruia a susținut următoarele:

În mod greșit s-a

angajat răspunderea sa pe temei contractual întrucât A.V.A.S. /C.E.C. nu și-a

asumat nicio obligație față de persoanele fizice care au constituit prin

aporturile lor F.N.I.

- A.V.A.S. s-a

obligat numai față de F.N.I., iar potrivit art. 973 C. civ., contractul produce

efecte doar între părțile contractante, fără a profita ori dăuna altor

persoane.

- Recurenta - față de

cele arătate - solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive

a A.V.A.S. și a lipsei calității procesuale active a reclamantei de a invoca

contractul din 6 decembrie 1999 încheiat între C.E.C. pe de o parte, F.N.I. și

administratorul acesteia SC S.I. SA.

- Pe fondul cauzei,

recurenta consideră că a fost obligată în solidar, în mod greșit, înțelegând să

invoce beneficiul de discuțiune conform art. 42 alin. (1) C. com. și art. 1662

C. civ.

De asemenea, se

susține că atâta timp cât nu s-a garantat pentru fraudă nu se poate invoca

contractul din 1998 ca temei legal al răspunderii A.V.A.S. față de persoane,

care nu sunt părți contractante.

Recursul este

nefondat.

Nu poate fi primită

critica potrivit cu care s-ar fi angajat - în mod greșit - răspunderea

recurentei, în temeiul contractului din 6 decembrie 1999, în condițiile în care

valabilitatea acestuia a fost stabilită în mod irevocabil prin Decizia nr. 1323

din 1 martie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

Contractul de

fidejusiune/cauțiune încheiat între SC C.E.C. SA, F.N.I. și SC S.I. SA

constituie izvorul obligațiilor recurentei subrogată legal, în temeiul Legii

nr. 333/2001 în poziția fidejusorului, stabilindu-se - de asemenea -

irevocabil, prin Decizia nr. 5051 din 11 decembrie 2003 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, că fidejusorul răspunde solidar cu garantul în temeiul

art. 42 alin. (2) C. com.

Față de această

situație, fidejusorul nu se mai poate prevala de prevederile art. 1662 C. civ.

astfel încât să invoce beneficiul de discuțiune.

Pentru aceleași

considerente nu va fi primită nici critica prin care se vizează greșita

soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei.

De asemenea, nu este

fondată nici critica ce se referă la soluția dată excepției lipsei calității

procesuale active a reclamanților întrucât, prin cumpărarea unităților de fond

și vărsarea contravalorii acestora, investitorii F.N.I. - membri au societății

civile fără personalitate juridică au dobândit dreptul de a acționa în justiție

atât pe debitorul principal, cât și pe garantul acestora.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de A.V.A.S. București va fi respins ca nefondat

conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de A.V.A.S. București împotriva Deciziei nr. 249

din 20 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2010.