ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 485/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 13733 din 17 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, în Dosarul nr. 8595/2004, având ca obiect cereri în pretenții (contravaloarea unităților de fond deținute la F.N.I.) formulate împotriva pârâților F.N.I., SC S.I. SA, A.V.A.S. și Statul Român prin M.F.P., s-a respins excepția necompetenței materiale a tribunalului, au fost anulate ca netimbrate un număr de 560 cereri, au fost respinse ca prescrise un număr de 720 cereri și a fost disjunsă soluționarea altor 598 de cereri, pentru acestea din urmă formându-se un dosar separat.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost admis prin Decizia comercială nr. 169 din 04 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin care, reținându-se ca un număr de apelanți au făcut dovada plății taxelor judiciare de timbru, a fost desființată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe, decizie menținută prin Decizia nr. 1735 din 09 mai 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 10677/2/2005, în soluționarea căii de atac a recursului. În rejudecare, pricina a fost înregistrată sub nr. 30399/3/2007. Deși legal citați, inclusiv prin afișare, pârâții nu s-au prezentat instanță si nici nu au depus întâmpinare.

La termenul de judecata din data de 04 decembrie 2007, cererea a fost disjunsă, formându-se prezentul Dosarul nr. 44550/3/2008 cu următorii reclamanți: A.D.A., A.T., B.M., B.V., B.N.M., B.I., B.I.L., C.Ș., Cooperativa de Consum Săcălășeni, C.A.V., C.L., C.Ș., D.C., D.A.M.A., D.E., SC F.C. SA, G.L., G.N.A., G.A., G.F., G.V.D., M.G.F., M.A., M.A.A, M.M., M.I.S., M.I., M.G.M.D., M.R., N.V., N.A.D., N.G.V. N.I.R., N.M.E., O.A.M., P.M.O., P.V., P.I.C., P.S., P.I., R.I.I.I., V.G.G.V., V.S.T., V.G.Ș., Z.C.A., C.L.M., C.I.I.C., S.L.R., C.I.N., C.N.V. și C.V.I. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 3508 din 11 martie 2008, a anulat ca netimbrate cererile formulate de: A.D.A., A.T., B.M., B.V., B.N.M., B.I., B.I.L., C.Ș., Cooperativa de Consum Săcălășeni, C.A.V., C.L., C.Ș., D.C., D.A.M.A., D.E., SC F.C.

SA Baia Mare, G.L.,, G.N.A.B., G.A., G.F., G.V.D., M.G.F., M.A., M.A.A, M.M., M.I.S., M.I., M.G.M.D., M.R., N.V., N.A.D., N.G.V. N.I.R., N.M.E., O.A.M., P.M.O., P.V., P.I.C., P.S., P.I., R.I.I.I., V.G.G.V., V.S.T., V.G.Ș., Z.C.A., C.L.M., C.I.I.C., a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins ca prescrisă cererea formulată de S.L.R., a admis cererile formulate de C.I.N., C.N.V. și C.V.I., împotriva pârâților A.A.A.S. și SC S.I. SA SA, și a respins cererile formulate de aceiași reclamanți împotriva celorlalți pârâți: F.N.I. și Statul Român prin M.F.P., ca neîntemeiate. A obligat pârâții A.V.A.S. și SC S.O.V.I. SA, în solidar, să plătească contravaloarea numărului unităților de fond deținute la F.N.I.

și trecute în dreptul fiecăruia dintre reclamanți, la o valoare de 103.720 lei/o unitate de fond, sumă ce va fi actualizată în raport cu indicele inflației pentru perioada de la 24 mai 2000 până la data plății, cu cheltuielile de judecată, astfel: C.I.N. - 240 nr. unități de fond și 209 lei cheltuieli de judecată; C.N.V. - nr. unități de fond 300 și 258 lei cheltuieli de judecată și C.V.I. -180 unități fond și 159 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente: Cu privire la competența materială s-a constatat că instanța a avut în vedere Decizia nr. 1735 din 09 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 10677/2/2005, în soluționarea căii de atac a recursului, când Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că din punct de vedere material competența de soluționare revine Tribunalului București, secția a VI-a comercială, întrucât nu se poate ignora faptul că deși unii reclamanți au cereri de valori mai mici de 1 miliard lei, în cauză este vorba despre un prejudiciu unitar și se aplică dispozițiile art. 47 C. proc. civ. Cu privire la netimbrarea unor cereri tribunalul a constatat că o mare parte dintre reclamanți nu și-au îndeplinit obligația imperativă și anticipată de plată a taxelor judiciare de timbru.

Deși legal citați cu mențiunea de a achita aceste taxe judiciare de timbru, reclamanții nu s-au prezentat în instanță și nici nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar Cu privire la prescripția dreptului material la acțiune s-a constatat că dreptul la acțiune s-a născut la data de 24 mai 2000, dată la care toate agențiile din București și din țară ale SC S.I. SA SA au fost închise, nemaiputând fi operate eventualele cereri de răscumpărare ale investitorilor și s-a prescris la 26 mai 2003 conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 101 alin. (5) C. proc. civ. În ceea ce privește reclamanții care au făcut dovada plății taxelor judiciare de timbru și au introdus cererile anterior datei de 26 mai 2003, deci cu respectarea termenului de prescripție, respectiv C.I.N., C.N.V.

și C.V.I., Tribunalul a reținut că cererile îndreptate împotriva pârâților A.V.A.S. si SC S.I. SA sunt întemeiate si urmează să le admită. În ceea ce privește cererile formulate împotriva pârâților F.N.I. și Statul Român prin M.F.P. tribunalul le-a respins ca neîntemeiate, întrucât statul nu poate fi obligat într-o acțiune în pretenții, atâta timp cât nu a fost parte în nici un litigiu, iar pe de altă parte A.V.A.S. a preluat toate drepturile și obligațiile C.E.C. astfel că are obligația de plată către reclamanți a sumelor pretinse și dovedite prin carnetele de investitor. Apelurile declarate de A.A.A.S., B.M. și A.T. au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 249 din 20 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că motivele de apel invocate de A.V.A.S. nu sunt fondate, întrucât obligarea la plată a SC S.I. SA nu este întemeiată, câtă vreme între acesta și F.N.I. s-a încheiat în data de 21 august 1995 un contract de administrare cu respectarea prevederilor O.G. nr. 24/1993 și a celorlalte norme care guvernau activitatea fondurilor deschise de investiții care a fost modificat în data de 10 iunie 1998. În baza acestui contract SC S.I. SA a devenit administratorul societății civile ai căror membrii sunt reclamanții, astfel încât răspunderea sa a fost în mod corect angajată. În ceea ce privește răspunderea A.V.A.S. Curtea a analizat motivele printr-un considerent comun astfel, considerând că, în mod corect a fost angajată și răspunderea A.V.A.S., pe temei contractual, și nu delictual, cum în mod eronat a susținut apelanta.

Răspunderea A.V.A.S. derivă din subrogarea legală a C.E.C. SA în baza articolului 14 din Legea nr. 333 din 4 iulie 2001 prin care toate drepturile și obligațiile C.E.C. SA (decurgând din contractul de fidejusiune/cauțiune semnat între președintele C.E.C. SA, președintele director general al SC S.I. SA și un membru al Consiliului de încredere al F.N.l. a cărui valabilitate a fost, în mod irevocabil constatată în instanță), au fost preluate de către A.V.A.S. (fostă A.V.A.B.). Cât privește apelantul B.M., Curtea a constatat că acesta nu a depus nici o citație din care să rezulte că nu i s-a comunicat taxa de timbru iar faptul că a depus-o ulterior pronunțării nu are relevanță atâta timp cât potrivit legii timbrului aceasta se achită anticipat.

Referitor la apelul declarat de A.T. Curtea a constatat că în mod temeinic instanța de fond i-a anulat cererea, ca netimbrată, întrucât acesta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru în original, neindicând volumul și filele unde acestea se află în dosarul de fond. Celelalte motive de apel invocate de apelantul A.T. cu privire la excepția prescrierii dreptului material la acțiune au fost considerate de prisos a fi analizate atâta timp cât cererea i-a fost anulată ca netimbrată, iar această excepție primează în ierarhia excepțiilor invocate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs A.V.A.S. București, care a invocat motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea căruia a susținut următoarele: În mod greșit s-a angajat răspunderea sa pe temei contractual întrucât A.V.A.S.

/C.E.C. nu și-a asumat nicio obligație față de persoanele fizice care au constituit prin aporturile lor F.N.I. - A.V.A.S. s-a obligat numai față de F.N.I., iar potrivit art. 973 C. civ., contractul produce efecte doar între părțile contractante, fără a profita ori dăuna altor persoane. - Recurenta - față de cele arătate - solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. și a lipsei calității procesuale active a reclamantei de a invoca contractul din 6 decembrie 1999 încheiat între C.E.C. pe de o parte, F.N.I. și administratorul acesteia SC S.I. SA. - Pe fondul cauzei, recurenta consideră că a fost obligată în solidar, în mod greșit, înțelegând să invoce beneficiul de discuțiune conform art. 42 alin. (1) C. com.

și art. 1662 C. civ. De asemenea, se susține că atâta timp cât nu s-a garantat pentru fraudă nu se poate invoca contractul din 1998 ca temei legal al răspunderii A.V.A.S. față de persoane, care nu sunt părți contractante. Recursul este nefondat. Nu poate fi primită critica potrivit cu care s-ar fi angajat - în mod greșit - răspunderea recurentei, în temeiul contractului din 6 decembrie 1999, în condițiile în care valabilitatea acestuia a fost stabilită în mod irevocabil prin Decizia nr. 1323 din 1 martie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială. Contractul de fidejusiune/cauțiune încheiat între SC C.E.C. SA, F.N.I. și SC S.I. SA constituie izvorul obligațiilor recurentei subrogată legal, în temeiul Legii nr. 333/2001 în poziția fidejusorului, stabilindu-se - de asemenea - irevocabil, prin Decizia nr. 5051 din 11 decembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că fidejusorul răspunde solidar cu garantul în temeiul art. 42 alin. (2) C. com.

Față de această situație, fidejusorul nu se mai poate prevala de prevederile art. 1662 C. civ. astfel încât să invoce beneficiul de discuțiune. Pentru aceleași considerente nu va fi primită nici critica prin care se vizează greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei. De asemenea, nu este fondată nici critica ce se referă la soluția dată excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților întrucât, prin cumpărarea unităților de fond și vărsarea contravalorii acestora, investitorii F.N.I. - membri au societății civile fără personalitate juridică au dobândit dreptul de a acționa în justiție atât pe debitorul principal, cât și pe garantul acestora. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de A.V.A.S.

București va fi respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.V.A.S. București împotriva Deciziei nr. 249 din 20 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.