ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 497/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 497/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față :
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
acestei instanțe la data de 28 iulie 2009, contestatorul B.N. a solicitat în
contradictoriu cu intimații A.D.S. București și A.N.S.V.S.A., anularea deciziei
nr. 288 din 4 februarie 2009 pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul
nr. 15516/3/2007.
Contestația în anulare a fost
întemeiată pe dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 288 din 4 februarie
2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, s-a
anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamantul B.N. împotriva deciziei
nr. 233 din 5 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.
În motivarea contestației în anulare
contestatorul B.N. a arătat în esență, că soluția dată în recurs este
rezultatul unei greșeli materiale, în sensul că instanța de recurs în mod
greșit a anulat ca netimbrat recursul declarat, întrucât acțiunea dedusă
judecății avea mai multe capete de cerere, singurul care se timbra la valoare
era cel privind despăgubirile, aspect ce ar fi trebuit să determine, eventual,
o anulare parțială a recursului și judecarea acestuia în fond pentru cererile
care nu erau evaluabile în bani și având în vedere că dosarul se afla la cel de
al doilea ciclu procesual, se apreciază că nu mai era necesar achitarea taxei
de timbru.
În vederea soluționării contestației
în anulare s-a atașat Dosarul nr. 15516/3/2007 al Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția comercială, în care s-a pronunțat decizia contestată.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc.
civ., care reglementează contestația în anulare specială, hotărârile instanței
de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când dezlegarea dată
este rezultatul unei greșeli materiale sau când respingând recursul sau admițându-1
în parte, instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau
casare.
Având în vedere caracterul de excepție
al textului mai sus evocat, analiza susținerilor contestatorului presupun a
avea în vedere acele greșeli materiale care au dus la pronunțarea unei soluții
eronate.
Verificând susținerile
contestatorului, se constată că acestea sunt nefondate, având în vedere că
recurentul a fost legal citat cu mențiunea de a timbra recursul cu 1.180,1 lei
taxă judiciară de timbru și 5,15 Iei timbru judiciar pentru termenul din 4
februarie 2009, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflate
la fila 7 din dosarul de recurs.
În consecință, Înalta Curte apreciază
că cele invocate de contestator nu constituie o greșeală materială, în sensul
art. 318 C. proc. civ. și în temeiul acestor considerente va respinge ca
nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul B.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de contestatorul B.N. împotriva deciziei nr. 288 din 4 februarie 2009
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca
nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
9 februarie 2010.