ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 497/2010

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28 iulie 2009, contestatorul B.N. a solicitat în contradictoriu cu intimații A.D.S. București și A.N.S.V.S.A., anularea deciziei nr. 288 din 4 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 15516/3/2007. Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ. Prin decizia nr. 288 din 4 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamantul B.N. împotriva deciziei nr. 233 din 5 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

În motivarea contestației în anulare contestatorul B.N. a arătat în esență, că soluția dată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul că instanța de recurs în mod greșit a anulat ca netimbrat recursul declarat, întrucât acțiunea dedusă judecății avea mai multe capete de cerere, singurul care se timbra la valoare era cel privind despăgubirile, aspect ce ar fi trebuit să determine, eventual, o anulare parțială a recursului și judecarea acestuia în fond pentru cererile care nu erau evaluabile în bani și având în vedere că dosarul se afla la cel de al doilea ciclu procesual, se apreciază că nu mai era necesar achitarea taxei de timbru. În vederea soluționării contestației în anulare s-a atașat Dosarul nr. 15516/3/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, în care s-a pronunțat decizia contestată.

Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare specială, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când respingând recursul sau admițându-1 în parte, instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare. Având în vedere caracterul de excepție al textului mai sus evocat, analiza susținerilor contestatorului presupun a avea în vedere acele greșeli materiale care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. Verificând susținerile contestatorului, se constată că acestea sunt nefondate, având în vedere că recurentul a fost legal citat cu mențiunea de a timbra recursul cu 1.180,1 lei taxă judiciară de timbru și 5,15 Iei timbru judiciar pentru termenul din 4 februarie 2009, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflate la fila 7 din dosarul de recurs.

În consecință, Înalta Curte apreciază că cele invocate de contestator nu constituie o greșeală materială, în sensul art. 318 C. proc. civ. și în temeiul acestor considerente va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul B.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul B.N. împotriva deciziei nr. 288 din 4 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.