ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 746/2008

Asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 160 din 3 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins ca tardivă contestația formulată de contestatorul C.T. în contradictor cu intimata A.V.A.S. București, urmare admiterii excepției cu acest obiect. În considerentele deciziei, instanța de fond a reținut că potrivit art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea a primit somația și cum potrivit confirmării de primire debitorul a primit titlurile executorii la data de 27 decembrie 2001, contestația la executare înregistrată inițial la Judecătoria Tecuci la data de 22 ianuarie 2007 a fost tardiv formulată.

În contra sentinței a declarat recurs contestatorul C.T. fără a se raporta la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurentul dezvoltă criticile care urmează: - încălcarea de către instanța de fond a dreptului la apărare întrucât la termenul din 2 septembrie 2007 s-a respins cererea de amânare formulată de apărător; - excepția tardivității nu a fost pusă în discuția părților; - excepția tardivității este nefondată, deoarece procesul verbal de sechestru și celelalte acte ale executării silite au fost comunicate după data de 9 ianuarie 2007, ultima zi pentru depunerea contestației fiind 24 ianuarie 2007; - pe fondul cauzei sechestrul nu poate fi instituit pe bunurile contestatorului deoarece acesta a girat doar prin contractul de împrumut din 8 decembrie 1992 pentru suma de 350.000 lei nu și pentru cele două acte adiționale; Intimata A.V.A.S.

a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului arătând că executarea începe prin comunicarea titlurilor executorii conform art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 iar acestea au fost comunicate contestatorului la 27 februarie 2001 iar contestația a fost introdusă la 22 ianuarie 2007. Opinia Înaltei Curți. Criticile pe care le dezvoltă recurentul se încadrează în cazurile de casare și respectiv de modificare prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. În cele ce urmează vor fi analizate numai acele critici care se raportează la soluția primei instanțe, respectiv la excepția tardivității contestației la executare nu și criticile care antamează fondul cauzei întrucât acesta nu a fost soluționat de prima instanță.

Cu privire la critica neacordării unui termen pentru lipsă de apărare invocat de apărătorul contestatorului se constată că instanța de fond a respins motivat această cerere prin încheierea din 3 septembrie 2007, reținând neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 156 alin. (1) C. proc. civ. Art. 156 C. proc. civ. instituie pentru instanță numai facultatea acordării unui singur termen pentru lipsa de apărare, temeinic motivată, iar nu o obligație. În altă ordine de idei, trebuie precizat că cererea contestatorului se judecă conform regulilor speciale de procedură instituite prin cap. IX din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, de urgență și cu precădere, art. 47 stipulând expres că orice cerere se judecă la primul termen, în afara cazului în care instanța dispune administrarea de probe noi.

Nici critica privind modul de soluționare a excepției tardivității cererii nu poate fi primită, această excepție vizând regularitatea sesizării instanței judecătorul trebuia să verifice îndeplinirea condițiilor sesizării chiar dacă intimata nu ar fi invocat-o prin întâmpinare. Cu privire la temeinicia excepției tardivității se constată că în mod corect prima instanță a reținut ca dată a primirii de către contestator a titlurilor executorii data confirmării de primire, 27 decembrie 2001, dată în raport de care s-a făcut aplicarea prevederilor art. 401 alin. (1) C. proc. civ. și s-a stabilit că cererea introductivă înregistrată la 22 ianuarie 2007 a fost tardiv formulată. Potrivit art. 58 din O.U.G.

nr. 58/1998 executorul va începe executarea după comunicarea titlului executoriu, cu mențiunea ca neachitarea de bunăvoie a creanței în termen de 5 zile lucrătoare de la primire dă dreptul creditorului să procedeze la executarea silită fără nici o altă somație. Comunicarea titlurilor executorii reprezintă, așadar, începutul executării silite dată în raport de care se calculează termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) C. proc. civ., text de lege care completează legea specială, iar nu comunicarea procesului verbal de sechestru cum greșit susține recurentul. Așa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul C.T. împotriva sentinței civile nr. 160 din 3 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2008.