ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2045/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin contestația la executare, înregistrată la

Tribunalul Hunedoara, contestatoarea SC F.D. SA Deva a solicitat în

contradictoriu cu A.V.A.S., anularea actelor de executare silită, și anume

procesul - verbal de sechestru din 29 martie 2006 și procesul - verbal de

licitație din 20 martie 2007.

Contestatoarea în motivarea

cererii, a precizat că actele de executare sunt emise cu încălcarea

dispozițiilor imperative prevăzute de art. 62 - art. 63 din O.U.G. nr. 51/1998,

creditoarea ignorând faptul că debitoarea se află în procedura de administrare

specială și supraveghere financiară prevăzută de art. 16 din Legea nr. 137/2002.

În atare situație fiind

aplicabile și dispozițiile O.U.G. nr. 88/1997.

Prin întâmpinare,

creditoarea A.V.A.S. a solicitat respingerea contestației la executare ca

neîntemeiată pe considerentul că debitoarei nu îi sunt aplicabile dispozițiile Ordinului

M.E.C. nr. 668/2006 societatea nefiind menționată în cuprinsul acestuia, astfel

că nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 137/2002.

Prin sentința civilă nr. 658/CA/2007,

pronunțată în dosarul nr. 849/97/2007, Tribunalul Hunedoara a declinat

competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București.

Analizând actele și

lucrările cauzei Curtea prin sentința comercială nr. 188 din 1 octombrie 2007,

pronunțată în dosarul nr. 849/97/2007, a admis contestația anulând procesele - verbale

întocmite de A.V.A.S., precizate de contestatoare în cerere, pentru următoarele

considerente:

Prin protocolul din 28 iunie

2004 intervenit între SC F.D.F.F.E.E. Banat și AVAS în temeiul dispozițiilor O.U.G.

nr. 51/1998 și O.U.G. nr. 37/2004, așa cum a fost rectificat prin actul

adițional din 18 septembrie 2007 intimata A.V.A.S. a preluat creanța în valoare

de 15.432.242,92 lei consolidată 4.550.549 dolari S.U.A., conform art. 21 alin.

(2) din O.U.G. nr. 51/1998, împotriva SC F.D. SA.

Prin adresa comunicată la 8

februarie 2007 debitoarea a fost notificată cu privire la organizarea

licitației, privind vânzarea activelor cu privire în procesul - verbal de

aplicare a sechestrului din 29 martie 2006.

Prin H.G. nr. 509 din 12

iunie 2006 s-a aprobat strategia de restructurare, privatizare și atragere de

investiții a CN C.A.F.M. SA Deva, în anexa 3 a Hotărârii de Guvern fiind

indicate filialele companiei, inclusiv debitoarea SC F.D. SA.

În temeiul acestor

prevederi, a fost emis Ordinul M.E.C. nr. 668 din 2 octombrie 2006 privind

instituirea procedurii de administrare specială și supraveghere financiară a Companiei,

cu consecința suspendării oricăror măsuri privind executarea silită a

creanțelor bugetare, până la transferul dreptului de proprietate asupra

acțiunilor, conform art. 16 din Legea nr. 137/2002.

Instanța a reținut că în mod

nejustificat, creditoarea a apreciat că aceste dispoziții legale, nu se aplică

și filialelor CN C.A.F.M. SA Deva, întrucât acestea nu au fost cuprinse

explicit în Ordinul M.E.C. nr. 668 din 2 octombrie 2006, deoarece el trebuie

coroborat cu H.G. nr. 5902/2006 în cuprinsul căreia sunt indicate filialele Companiei,

concluzie confirmată și de precizările aduse prin Ordinul M.E.C. nr. 1600 din

26 martie 2007.

Așa fiind, pentru aceste

considerente instanța a înlăturat susținerile A.V.A.S. potrivit cărora

suspendarea executării silite, în temeiul art. 16 din Legea nr. 137/2002

operează de la data emiterii Ordinului M.E.C. nr. 1600 din 26 martie 2007,

întrucât această reglementare nu conține dispoziții de drept substanțial ci

doar precizări a căror necesitate a fost determinată de interpretarea eronată a

textului de lege.

S-a mai apreciat că în ceea

ce privește procesul - verbal de aplicare a sechestrului din 29 martie 2006,

act de executare în temeiul căruia s-a organizat vânzarea la licitație din 20

martie 2007 se constată că întocmirea lui s-a făcut cu nerespectarea

dispozițiilor art. 62 - art. 63 din O.U.G. nr. 51/1998 privind obligativitatea

descrierii bunurilor sechestrate, a valorii de inventar a acestora și gradul de

uzură.

Or, potrivit art. 16 alin.

(5) lit. c) din Legea nr. 137/2002, creditorii bugetari vor suspenda până la

transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor, aplicarea oricărei

măsuri de executare silită începută asupra societății comerciale și nu vor face

niciun demers pentru instituirea unor noi astfel de măsuri, dispozițiile fiind

aplicabile și instituției publice implicate, dacă are calitatea de creditor.

Așa fiind instanța, pe baza

acestor aprecieri a reținut că la data instituirii procedurii administrării

speciale și supravegherii financiare, și anume la 2 octombrie 2006, executarea

silită era suspendată, astfel că actele de executare silită, și anume cele două

procese - verbale, sunt lovite de nulitate.

Împotriva sentinței, în

termen legal a introdus recurs creditoarea A.V.A.S., invocând motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care a solicitat

modificarea acesteia și pe fond respingerea contestației la executare ca

neîntemeiată.

În susținerea recursului,

recurenta a invocat, pe de o parte încălcarea de către instanță a principiului

disponibilității, constând în faptul că intimata - contestatoare nu a precizat

că a solicitat și anularea procesului - verbal de sechestru din 29 martie 2006

și instanța s-a pronunțat asupra legalității acestuia, iar pe de altă parte a

invocat interpretarea și aplicarea greșită a Ordinelor M.E.C. nr. 668 din 2

octombrie 2006 și 1600 din 26 martie 2007, susținând că procedura de

administrare specială și de supraveghere financiară a fost instituită la Companie,

ulterior încheierii procesului - verbal de sechestru la filiala contestatoare.

Completarea Ordinului nr. 668/2006

cu Ordinul 1600 din data de 26 martie 2007, a avut consecința extinderii

procedurii mai sus menționate și la filiale, însă ea nu are relevanță juridică

deoarece aceste dispoziții au produs efecte doar pentru viitor și pe cale de

consecință, în mod greșit, pe cale retroactivă instanța le-a extins și actelor

de executare ce fac obiectul contestației și care sunt anterioare.

Recurenta a invocat și

excepția tardivității contestației în raport de art. 401 C. proc. civ.,

deoarece aceasta a fost introdusă peste termenul de 15 zile de la data când

contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă.

Pârâta a depus întâmpinare,

prin care a solicitat respingerea recursului, apreciind că, în raport de

dispozițiile art. 399 C. proc. civ. contestația nu este tardivă, iar pe fond

critica de nelegalitate este nefondată.

În cauză a făcut cerere de

intervenție în interesul recurentei SC B.T. SRL, invocând excepția tardivității

contestației iar pe fond admiterea recursului, modificarea sentinței și

respingerea contestației ca nefondată.

Opinia Înaltei Curți cu

privire la excepția tardivității contestației la executare.

Prin adresa comunicată la 8

februarie 2007 debitoarea intimată a fost notificată cu privire la organizarea

licitației privind vânzarea activelor incluse în procesul - verbal de aplicare

a sechestrului din 29 martie 2006.

Notificarea respectivă,

constituie un act de executare silită.

Potrivit art. 399 coroborat

cu art. 401 alin. (1) C. proc. civ. actele de executare silită se pot ataca cu

contestație la executare în 15 zile, în condițiile prevăzute și în privința

situațiilor la care se referă cele trei împrejurări prevăzute de legiuitor.

În cauză curgerea termenului

trebuie analizată în raport de împrejurarea legată de data când contestatorul a

luat cunoștință de notificarea prin care i se aducea la cunoștință, vânzarea

bunurilor la licitație.

Această notificare s-a făcut

la 8 februarie 2007 iar contestația la executare s-a introdus la prima instanță

la 20 februarie 2007.

Așa fiind excepția ridicată

este nefondată.

Opinia Înaltei Curți cu

privire la motivul de nelegalitate invocat, în raport de dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Așa cum rezultă din

considerentele sentinței, instanța a aplicat corect normele juridice în raport

de care a admis contestația la executare.

Astfel, prin interpretarea

adecvată a dispozițiilor H.G. nr. 590/2006 și a Ordinului nr. 668 din 2

octombrie 2006 s-a statuat justificat că, în cauză creditoarea A.V.A.S.,

recurenta de față a trecut la executarea creanței ignorând dispozițiile art. 16

din Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării și

dispozițiile H.G. nr. 590/2006 privind aprobarea „Strategiei de restructurare,

privatizare și atragerea de investiții în vederea reabilitării activităților

din minerit”.

Ordinul M.E.C. nr. 668 din 2

octombrie 2006, coroborat cu Ordinul M.E.C. nr. 1600 din 26 martie 2007, a

clarificat faptul că dispozițiile art. 16 din Legea nr. 137/2002 trebuiau

respectate de A.V.A.S., deoarece executarea silită era suspendată de drept. Ca

urmare licitația organizată la 20 martie 2007 nu are suport legal.

Susținerea recurentei, în

sensul că instanța a încălcat principiul neretroactivității, dispozițiilor din Ordinul

nr. 668 din 2 octombrie 2006 este eronată, deoarece dacă s-ar fi interpretat că

procedură de administrare și de supraveghere financiară s-ar fi aplicat numai Companiei

și nu și filialelor, respectiv și intimatei, procedura de privatizare ar fi

fost golită de conținut.

Explicația dată ulterior

prin Ordinul nr. 1600 din 26 martie 2007, cum că în Companie se regăsesc și filialele

este superfluă, fără relevanță, juridică.

Aceste explicații incluse în

ordinul respectiv, au avut doar menirea de a determina interpretarea corectă a

Ordinului nr. 668/2006.

Așa fiind urmează a se

înlătura susținerea recurentei că instanța de fond a încălcat principiul

neretroactivității legii civile.

Ca o consecință a anulării

procesului - verbal de licitație s-a anulat și procesul - verbal de sechestru,

între cele două acte de executare, existând o legătură intrinsecă.

Din cuprinsul contestației

rezultă intenția debitoarei intimate de a anula ambele procese - verbale

situație corect interpretată de instanța de fond, în raport de care a stabilit

și cadrul procesual al cauzei.

Așa fiind, pentru cele ce

preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de recurenta A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 188 din 1 octombrie

2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 10 iunie 2008.