ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 516/2010

Asupra contestației în anulare; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Cu privire la prima critică, s-a susținut că instanța a încălcat principiul disponibilității acordând mai mult decât s-a cerut, în sensul că s-a dispus și anularea procesului verbal de licitație, nu numai a celui de sechestru, așa cum s-a solicitat. Cu privire la a doua critică, s-a susținut că s-a soluționat contestația la executare într-un cadru procesual incomplet, că nu sunt aplicabile Ordinele M.E.C. 668/2006 și 1600/2006 executării silite declanșate de A.V.A.S. S-a mai învederat că s-a calculat greșit termenul în care putea fi atacat procesul verbal de licitație. Intimata A.V.A.S. a depus întâmpinare solicitând admiterea contestației în anulare.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a o respinge pentru următoarele considerente: Motivele invocate de contestatoare, respectiv: încălcarea principiului disponibilității și săvârșirea unei plus petita, ca și tardivitatea contestației la executare, neaplicarea prevederilor art. 16 alin. (5) din Legea 137/2002 și a Ordinelor M.E.C. 668/2006 și 1600/2006 executării silite declanșate de A.V.A.S. într-un cadru procesual incomplet, nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 317 și 318 pentru care poate fi admisă o atare cale de atac. În fapt, prin criticile formulate se reiterează motivele de recurs. Contestația în anulare nu poate fi primită, întrucât aceasta putea fi formulata și întemeiată pe art. 317 C. proc.

civ., „numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului”. Practic, discutarea procedurii de citare putea fi dezbătută în cadrul ședințelor de judecată a recursului, părțile nefiind împiedicate să formuleze apărări in acest sens. Mai mult decât atât, motivul prevăzut de art. 318 teza 2 C. proc. civ., are în vedere situația în care instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare. Partea care se poate prevala de acest motiv de contestație nu poate fi decât recurenta, pentru că numai ea ar putea justifica un interes și reclama un prejudiciu prin omisiunea instanței de a analiza vreunul din motivele de casare sau modificare invocate de către aceasta.

Analizând decizia a atacată, rezultă că recursul a fost declarat de intimata din prezenta cauză, respectiv A.V.A.S. București. În consecință, nu se justifică admiterea contestației, deoarece temeiurile invocate de către contestatoare nu corespund prevederilor textului citat, nefiind vorba de absența punctului de vedere al instanței, ca rezultat al omisiunii cercetării unuia dintre motivele de casare invocate. Contestatoarea nu face decât să repună în discuție soluția însăși a instanței de recurs, ceea ce este inadmisibil pe calea contestației in anulare. Dispozițiile legale ale art. 318 C. proc. civ., au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide, în ultimă instanță, calea unui veritabil recurs la recurs.

Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță și care s-a pronunțat asupra motivelor de casare invocate de parte. Potrivit art. 318 teza C. proc. civ., invocat de contestatoare: hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ., pentru formularea contestației în anulare are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului.

Textul legal vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural. Pentru aceste argumente, nefiind îndeplinite cerințele art. 317 și art. 318C. proc. civ., se va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC B.T. SRL DEVA împotriva deciziei nr. 2045 din 10 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC B.T. SRL DEVA împotriva deciziei nr. 2045 din 10 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 februarie 2010.