ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 516/2010

Asupra contestației

în anulare;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Cu privire la prima

critică, s-a susținut că instanța a încălcat principiul disponibilității

acordând mai mult decât s-a cerut, în sensul că s-a dispus și anularea

procesului verbal de licitație, nu numai a celui de sechestru, așa cum s-a

solicitat.

Cu privire la a doua

critică, s-a susținut că s-a soluționat contestația la executare într-un cadru

procesual incomplet, că nu sunt aplicabile Ordinele M.E.C. 668/2006 și

1600/2006 executării silite declanșate de A.V.A.S. S-a mai învederat că s-a

calculat greșit termenul în care putea fi atacat procesul verbal de licitație.

Intimata A.V.A.S. a

depus întâmpinare solicitând admiterea contestației în anulare.

Analizând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a o respinge

pentru următoarele considerente:

Motivele invocate de

contestatoare, respectiv: încălcarea principiului disponibilității și

săvârșirea unei plus petita, ca și tardivitatea contestației la executare,

neaplicarea prevederilor art. 16 alin. (5) din Legea 137/2002 și a Ordinelor M.E.C.

668/2006 și 1600/2006 executării silite declanșate de A.V.A.S. într-un cadru

procesual incomplet, nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 317 și 318

pentru care poate fi admisă o atare cale de atac. În fapt, prin criticile

formulate se reiterează motivele de recurs.

Contestația în

anulare nu poate fi primită, întrucât aceasta putea

fi formulata și întemeiată

pe art. 317 C. proc. civ., „numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe

calea apelului sau recursului”.

Practic, discutarea

procedurii de citare putea fi dezbătută în cadrul ședințelor de judecată a

recursului, părțile nefiind împiedicate să formuleze apărări in acest sens.

Mai mult decât atât,

motivul prevăzut de art. 318 teza 2 C. proc. civ., are în vedere situația în

care instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală

să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare. Partea care se

poate prevala de acest motiv de contestație nu poate fi decât recurenta, pentru

că numai ea ar putea justifica un interes și reclama un prejudiciu prin

omisiunea instanței de a analiza vreunul din motivele de casare sau modificare

invocate de către aceasta.

Analizând decizia a atacată, rezultă

că recursul a fost declarat de intimata din prezenta cauză, respectiv A.V.A.S.

București.

În consecință, nu se

justifică admiterea contestației, deoarece temeiurile invocate de către

contestatoare nu corespund prevederilor textului citat, nefiind vorba de

absența punctului de vedere al instanței, ca rezultat al omisiunii cercetării

unuia dintre motivele de casare invocate. Contestatoarea nu face decât să

repună în discuție soluția însăși a instanței de recurs, ceea ce este

inadmisibil pe calea contestației in anulare.

Dispozițiile legale

ale art. 318 C. proc. civ., au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele

trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu

deschide, în ultimă instanță, calea unui veritabil recurs la recurs.

Fiind o cale de

retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi

exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă

repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de

instanță și care s-a pronunțat asupra motivelor de casare invocate de parte.

Potrivit art. 318 teza

C. proc. civ., invocat de contestatoare: hotărârile instanțelor de recurs mai

pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei

greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai

în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Primul motiv prevăzut

de art. 318 C. proc. civ., pentru formularea contestației în anulare are în

vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății

recursului. Textul legal vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli

de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale, de apreciere a

probelor sau de rezolvare a unui incident procedural.

Pentru

aceste argumente, nefiind îndeplinite cerințele art. 317 și art. 318C. proc.

civ., se va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de

contestatoarea SC B.T. SRL DEVA împotriva deciziei nr. 2045 din 10 iunie 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea SC B.T. SRL DEVA împotriva

deciziei nr. 2045 din 10 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 10 februarie 2010.