ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 559/2010

Asupra cererii de revizuire de

față:

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestația la executare

înregistrată sub nr. 849/97/2007 la Tribunalul Hunedoara contestatoarea F.D.

SA Deva solicita instanței, în contradictoriu cu A.V.A.S. București,

anularea actelor de executare silită și anume procesul-verbal de

sechestru nr. 13102/80 din 29 martie 2006 și procesul-verbal de

licitație nr. 085 din 20 martie 2007.

Prin sentința comercială nr.

188 din 1 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, investită prin declinare prin sentința civilă nr.

658/CA/2007 a Tribunalului Hunedoara, admite contestația și

anulează procesele verbale întocmite de A.V.A.S., menționate de

contestatoare în cererea introductivă de instanță.

Prin decizia nr. 2045 din 10 iunie

2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A.V.A.S.

București împotriva sentinței instanței de fond.

Împotriva deciziei instanței de

recurs A.V.A.S. București formulează, la data de 25 iunie 2008,

cerere de revizuire solicitând instanței, cu invocarea motivului de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., admiterea acesteia,

revizuirea deciziei atacate și admiterea recursului său împotriva

sentinței primei instanțe cu consecința respingerii

contestației la executare.

În motivarea cererii sale

revizuienta reproșează instanței de recurs interpretarea

eronată a excepției tardivității contestării actului

de executare reprezentat de procesul-verbal de sechestru nr. 13102/80 din 29

martie 2006, aceasta reținând și calculând termenul de decădere

într-un mod străin de realitatea speței, precum și faptul

că nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, omițând să

verifice dacă procesul-verbal de sechestru menționat a fost întocmit

cu respectarea dispozițiilor legale ale art. 62 – art. 63 din O.U.G. nr. 51/1998,

instanța de recurs neobservând, din eroare, că executării silite

declanșate de revizuientă nu-i sunt aplicabile Ordinul M.E.C. nr. 668/2006

și Ordinul M.E.C. nr. 1600/2002, pronunțându-se astfel asupra unor

lucruri care nu s-au cerut.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimata C.N.C.A.F.M. SA F.D. SA prin lichidator Q.S.P.R.L solicită

respingerea cererii de revizuire a revizuientei în principal ca

neîntemeiată și, în subsidiar ca inadmisibilă, susținând

că nu sunt întrunite motivele de fapt și de drept pentru admiterea

cererii de revizuire.

Analizând cererea de revizuire

formulată de revizuientă împotriva deciziei instanței de recurs

prin prisma motivului de revizuire invocat se constată că aceasta nu

este întemeiată, neputându-se reține că instanța de recurs

s-ar fi pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-ar fi

pronunțat asupra unui lucru cerut, cum susține neîntemeiat

revizuienta.

Din examinarea actelor dosarului

rezultă că revizuienta de față, ca recurentă, a

invocat în susținerea recursului său împotriva sentinței

instanței de fond, prin care s-a admis contestația la executare

formulată de contestatoarea intimată, atât tardivitatea introducerii

contestației la executare, soluționată greșit, în opinia sa,

de către instanța de fond, cât și eronata interpretare și

aplicare a Ordinelor M.E.C. nr. 668/2006 și nr. 1600/2007, precum și

încălcarea de către instanța fondului a principiului

disponibilității constând în faptul că intimata contestatoare nu

ar fi precizat că a solicitat și anularea procesului verbal de

sechestru nr. 13102/80 din 29 martie 2006, instanța pronunțându-se

însă și asupra legalității acestuia, motive analizate de

instanța de recurs și respinse ca nefondate.

În această lumină, nu se

poate reține că instanța de recurs s-ar fi pronunțat asupra

a ceea ce nu s-a cerut, câtă vreme instanța menționată a

constatat că din cuprinsul contestației în anulare rezultă

intenția intimatei contestatoare de a anula ambele procese-verbale, de

licitație și de sechestru, după cum nu se poate reține nici

că, reținând incidența în cauză a Ordinelor M.E.C. nr. 668/2006

și nr. 1600/2007, instanța s-ar fi pronunțat asupra a ceea ce nu

s-a cerut, câtă vreme chiar prin recursul promovat revizuienta de

față a invocat interpretarea eronată a actelor normative

evocate.

Nu se poate reține nici că

instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut prin

omisiunea de a verifica dacă procesul-verbal de sechestru din litigiu a

fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale ale art. 62 – art. 63

din O.U.G. nr. 51/1998 câtă vreme acest aspect a fost examinat de

instanța de fond, iar instanța de recurs, criticată, a

menținut soluția primei instanțe, reținând expres

relația strânsă dintre cele două procese-verbale, de

licitație și de sechestru, din litigiu.

Astfel fiind, constatându-se că

nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 alin. (2) C. proc.

civ., invocat de revizuientă, cererea de revizuire a deciziei

pronunțate de instanța de recurs promovată de către aceasta

urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate de voturi:

Respinge cererea formulată de

revizuienta A.V.A.S. București, privind revizuirea deciziei nr. 2045 din

10 iunie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 februarie 2010.