ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 559/2010

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin contestația la executare înregistrată sub nr. 849/97/2007 la Tribunalul Hunedoara contestatoarea F.D. SA Deva solicita instanței, în contradictoriu cu A.V.A.S. București, anularea actelor de executare silită și anume procesul-verbal de sechestru nr. 13102/80 din 29 martie 2006 și procesul-verbal de licitație nr. 085 din 20 martie 2007. Prin sentința comercială nr. 188 din 1 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, investită prin declinare prin sentința civilă nr. 658/CA/2007 a Tribunalului Hunedoara, admite contestația și anulează procesele verbale întocmite de A.V.A.S., menționate de contestatoare în cererea introductivă de instanță.

Prin decizia nr. 2045 din 10 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A.V.A.S. București împotriva sentinței instanței de fond. Împotriva deciziei instanței de recurs A.V.A.S. București formulează, la data de 25 iunie 2008, cerere de revizuire solicitând instanței, cu invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., admiterea acesteia, revizuirea deciziei atacate și admiterea recursului său împotriva sentinței primei instanțe cu consecința respingerii contestației la executare.

În motivarea cererii sale revizuienta reproșează instanței de recurs interpretarea eronată a excepției tardivității contestării actului de executare reprezentat de procesul-verbal de sechestru nr. 13102/80 din 29 martie 2006, aceasta reținând și calculând termenul de decădere într-un mod străin de realitatea speței, precum și faptul că nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, omițând să verifice dacă procesul-verbal de sechestru menționat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale ale art. 62 – art. 63 din O.U.G. nr. 51/1998, instanța de recurs neobservând, din eroare, că executării silite declanșate de revizuientă nu-i sunt aplicabile Ordinul M.E.C. nr. 668/2006 și Ordinul M.E.C. nr. 1600/2002, pronunțându-se astfel asupra unor lucruri care nu s-au cerut.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata C.N.C.A.F.M. SA F.D. SA prin lichidator Q.S.P.R.L solicită respingerea cererii de revizuire a revizuientei în principal ca neîntemeiată și, în subsidiar ca inadmisibilă, susținând că nu sunt întrunite motivele de fapt și de drept pentru admiterea cererii de revizuire. Analizând cererea de revizuire formulată de revizuientă împotriva deciziei instanței de recurs prin prisma motivului de revizuire invocat se constată că aceasta nu este întemeiată, neputându-se reține că instanța de recurs s-ar fi pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-ar fi pronunțat asupra unui lucru cerut, cum susține neîntemeiat revizuienta.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că revizuienta de față, ca recurentă, a invocat în susținerea recursului său împotriva sentinței instanței de fond, prin care s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea intimată, atât tardivitatea introducerii contestației la executare, soluționată greșit, în opinia sa, de către instanța de fond, cât și eronata interpretare și aplicare a Ordinelor M.E.C. nr. 668/2006 și nr. 1600/2007, precum și încălcarea de către instanța fondului a principiului disponibilității constând în faptul că intimata contestatoare nu ar fi precizat că a solicitat și anularea procesului verbal de sechestru nr. 13102/80 din 29 martie 2006, instanța pronunțându-se însă și asupra legalității acestuia, motive analizate de instanța de recurs și respinse ca nefondate.

În această lumină, nu se poate reține că instanța de recurs s-ar fi pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, câtă vreme instanța menționată a constatat că din cuprinsul contestației în anulare rezultă intenția intimatei contestatoare de a anula ambele procese-verbale, de licitație și de sechestru, după cum nu se poate reține nici că, reținând incidența în cauză a Ordinelor M.E.C. nr. 668/2006 și nr. 1600/2007, instanța s-ar fi pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, câtă vreme chiar prin recursul promovat revizuienta de față a invocat interpretarea eronată a actelor normative evocate. Nu se poate reține nici că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut prin omisiunea de a verifica dacă procesul-verbal de sechestru din litigiu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale ale art. 62 – art. 63 din O.U.G.

nr. 51/1998 câtă vreme acest aspect a fost examinat de instanța de fond, iar instanța de recurs, criticată, a menținut soluția primei instanțe, reținând expres relația strânsă dintre cele două procese-verbale, de licitație și de sechestru, din litigiu. Astfel fiind, constatându-se că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 alin. (2) C. proc. civ., invocat de revizuientă, cererea de revizuire a deciziei pronunțate de instanța de recurs promovată de către aceasta urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu majoritate de voturi: Respinge cererea formulată de revizuienta A.V.A.S. București, privind revizuirea deciziei nr. 2045 din 10 iunie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2010.