ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1287/2009

Asupra contestației în

anulare de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin contestația la executare, înregistrată la

Tribunalul Hunedoara, contestatoarea Filiala D. SA Deva a solicitat în

contradictoriu cu A.V.A.S., anularea actelor de executare silită, și anume

procesul - verbal de sechestru din 29 martie 2006 și procesul - verbal de

licitație din 20 martie 2007.

Contestatoarea în motivarea

cererii, a precizat că actele de executare sunt emise cu încălcarea

dispozițiilor imperative prevăzute de art. 62 – art. 63 din O.U.G. nr. 51/1998,

creditoarea ignorând faptul că debitoarea se află în procedura de administrare

specială și supraveghere financiară prevăzută de art. 16 din Legea nr. 137/2002.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin sentința nr. 188 din 1 octombrie 2007 a admis

contestația la executare și a anulat procesul - verbal de sechestru din 29

martie 2006 și procesul - verbal de licitație din 20 martie 2007.

S-a reținut, în esență, că

actele de executare silită s-au instituit de A.V.A.S. București cu nesocotirea art.

16 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 potrivit cărora, creditorii bugetari vor

suspenda până la transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor,

aplicarea oricăror măsuri de executare silită începută asupra societăților

comerciale aflate în procedura specială și supraveghere financiară, în care se

încadrează contestatoarea debitoare.

Împotriva acestei sentințe,

A.V.A.S. București a declarat recurs, respins de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială prin decizia nr. 2045 din 10 iunie 2008.

În pronunțarea acestei

decizii s-a reținut că excepția tardivității contestației este nefondată, față

de prevederile art. 401 C. proc. civ., termenul de 15 zile de la data luării la

cunoștință a actelor de executare fiind respectat.

S-au înlăturat și

susținerile recurentei privind greșita aplicare a H.G. nr. 590/2006 și

Ordinului 668 din 2 octombrie 2006, întrucât aceste acte normative emise în

aplicarea art. 16 din Legea nr. 137/2002, sunt aplicabile contestatoarei, ca

filială a Companiei.

Împotriva deciziei Înaltei

Curți de Casație și Justiție, A.V.A.S. a formulat la 24 iunie 2008, contestație

în anulare, în temeiul art. 317, art. 318 și art. 319 C. proc. civ., formulând

următoarele susțineri.

- greșit s-a reținut de

către instanța de recurs că s-a respectat termenul de formulare a contestației

în anulare, întrucât față de procesul - verbal de sechestru din 29 martie 2006,

cererea era tardivă.

- instanța nu a efectuat

verificări de fapt pentru a stabili dacă procesul - verbal de sechestru din 29

martie 2006 a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale.

- este o eroare și o

greșeală materială, neobservarea de către instanța de recurs a neaplicării în

cauză a Ordinelor M.E.C. nr. 668 din 2 octombrie 2006 și 1600 din 20 martie

2007, în care nu se fac referiri la Filiala contestatoare.

Contestația în anulare este

de respins.

Contestatoarea A.V.A.S., în

cererea formulată a invocat art. 317 – art. 319 C. proc. civ. și a redat

prevederile acestor dispoziții legale.

Se constată, însă, că motivele

invocate, tardivitatea contestației la executare, neaplicarea prevederilor art.

16 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 și a Ordinelor M.E.C. nr. 668/2006 și nr. 1600/2007

nu se încadrează în motivele prevăzute de lege pentru contestația în anulare,

ci, în realitate, sunt reiterate motivele de recurs.

Or, prin decizia atacată

Înalta Curte de Casație și Justiție a răspuns pe larg și convingător la toate

aceste motive de recurs, astfel că nu sunt îndeplinite prevederile art. 318 alin.

(1) C. proc. civ. și anume, necercetarea motivelor de casare.

Așa fiind, nefiind

îndeplinite condițiile legale prevăzute pentru calea de atac extraordinară a

contestației în anulare, aceasta urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 2045

din 10 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 5 mai 2009.