ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 132/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA GALAȚI, constatarea nulității absolute a Hotărârii A.G.E. nr. 1 din 12 august 2005 a SC A. SA GALAȚI. Prin sentința nr. 5 din 8 februarie 2006, Tribunalul Galați a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâta

SC A. SA GALAȚI.

A admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC A. SA GALAȚI, și în consecință: A respins acțiunea reclamantei A.V.A.S. BUCUREȘTI pentru prescrierea dreptului la acțiune. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția lipsei de interes că reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI avea calitatea de acționar al pârâtei SC A. SA GALAȚI la data formulării acțiunii, existând pentru aceasta pericolul prejudicierii, dacă n-ar fi acționat în acest mod. Excepția tardivității formulării acțiunii a fost calificată de instanță, ca fiind de fapt o excepție a prescripției dreptului la acțiune, având în vedere că termenul de 15 zile, prevăzut de dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, este calificat în doctrină, ca fiind un termen de prescripție extinctivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 93/ A din 19 iunie 2006, a luat act de renunțarea intervenientului în interes propriu P.G., la judecata cererii de intervenție. A admis apelul reclamantei A.V.A.S. BUCUREȘTI și cererea de intervenție în interesul apelantei, formulată de intervenienta accesorie F.P.

SA BUCUREȘTI.

A desființat sentința și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că din considerentele hotărârii atacate, nu rezultă motivele pentru care instanța a calificat acțiunea dedusă judecății ca fiind o acțiune în anulare circumscrisă dispozițiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și nu o acțiune în constatare nulitate, întemeiată pe dispozițiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, așa cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, încălcând astfel principiul disponibilității procesului civil și dreptul la apărare al reclamantei. Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC A. SA GALAȚI a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei, iar pe fond menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. Critica deciziei atacate se referă, în esență, la faptul că, în mod greșit a fost admis apelul reclamantei, întrucât instanța de apel a omis să rețină că instanța de fond a analizat excepția prescripției dreptului la acțiune invocată și motivată în fapt și în drept de către SC A. SA, excepție la care reclamanta A.V.A.S. nu a formulat apărări și că în mod greșit s-a reținut că instanța de fond a schimbat obiectul acțiunii, ceea ce conduce la nulitatea hotărârii pronunțate, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie a F.P. SA BUCUREȘTI, din motivarea sa, rezultă că aceasta echivalează cu o acțiunea comercială în interes propriu, scopul său fiind de refacere a procentului de participare cu acțiuni la SC A. SA în care este direct interesată, A.V.A.S. nemaiavând calitate procesuală activă, acțiunile fiind transferate la intervenientă. Recurenta consideră că instanța de apel nu a motivat hotărârea atacată, încălcând astfel dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. , a interpretat greșit actul dedus judecății, față de împrejurările de fapt și de drept invocate de ambele părți la instanța de fond, încălcând dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, dispoziție prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Trecând la analiza criticilor aduse deciziei atacate în raport de dispozițiile legale invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente: Critica recurentei referitoare la faptul că instanța de apel a procedat în mod greșit când a admis apelul reclamantei și în consecință a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de către SC A. SA, nu are suport legal, întrucât prin cererea de chemare în judecată au fost invocate dispozițiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora, atunci când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar speța de față vizează motive de nulitate absolută a hotărârii A.G.E.A.

nr. 1 din 12 august 2005, față de nerespectarea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 240 din Legea nr. 297/2004, art. 117 și 217 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Susținerea recurentei, potrivit căreia, reclamanta A.V.A.S. nu a formulat apărări privind excepția prescripției dreptului la acțiune, nu poate fi primită, întrucât la instanța de fond s-au formulat apărări în acest sens, fiind depus răspuns la întâmpinarea pârâtei. Critica referitoare la faptul că, în mod greșit s-a reținut de către instanța de apel că, instanța de fond a schimbat obiectul acțiunii, ceea ce conduce la nulitatea hotărârii pronunțate, nu se susține, deoarece instanța era ținută să hotărască asupra obiectului dedus judecății, după natura dreptului și a scopului urmărit prin exercitarea acțiunii, cu respectarea principiului disponibilității, aceasta neavând posibilitatea schimbării naturii cererii.

Observând considerentele deciziei criticate se constată că aceasta cuprind motivele pe care se sprijină în sensul că a răspuns criticilor formulate de apelantă în cadrul controlului de netemeinicie și nelegalitate, prin urmare, critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu va fi reținută. În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., prin care recurenta susține că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, față de împrejurările de fapt și de drept invocate de părți la instanța de fond, se constată că argumentele aduse de recurentă au ca scop, repunerea în discuție a probelor, concludenta acestora, aspecte care nu intră în sfera de analiză a motivului invocat, instanța de apel reținând în mod corect că instanța de fond a judecat cauza doar pe excepție și nu a analizat fondul cauzei.

Cu privire la cererea de intervenție accesorie a F.P. SA BUCUREȘTI, în raport de care recurenta consideră că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale, critică ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a apreciat în mod corect că aceasta nu invocă un drept propriu, fiind interesată ca prin apărările pe care le face să se dea o soluție favorabilă părții pentru care a intervenit, în acest sens, instanța a avut în vedere incidența dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 și H.G. nr. 1481/2005. În consecință, față de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pârâtei SC

A. SA GALAȚI.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA GALAȚI împotriva deciziei nr. 93/ A din 19 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.