ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 132/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați,

reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA

GALAȚI, constatarea nulității absolute a Hotărârii A.G.E.

nr. 1 din 12 august 2005 a SC A. SA GALAȚI.

Prin sentința nr. 5 din 8 februarie

2006, Tribunalul Galați a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâta

SC A. SA GALAȚI.

A admis excepția prescripției

dreptului la acțiune invocată de pârâta SC A. SA GALAȚI, și în consecință:

A respins acțiunea reclamantei A.V.A.S.

BUCUREȘTI pentru prescrierea dreptului la acțiune.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în ceea ce

privește excepția

lipsei de interes că reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI

avea calitatea de acționar al pârâtei SC A. SA

GALAȚI la data formulării acțiunii, existând pentru aceasta pericolul

prejudicierii, dacă

n-ar fi acționat în acest mod.

Excepția tardivității formulării

acțiunii a fost calificată de

instanță, ca

fiind de fapt o excepție a prescripției dreptului la acțiune,

având în

vedere că termenul de 15 zile, prevăzut de dispozițiile art. 132 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990, este calificat în doctrină, ca fiind un termen de

prescripție extinctivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI, criticând soluția pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea de Apel

Galați, secția comercială, maritimă și fluvială,

prin decizia nr. 93/ A din 19 iunie 2006, a luat act de

renunțarea intervenientului în interes propriu P.G., la judecata cererii de

intervenție.

A admis apelul

reclamantei A.V.A.S. BUCUREȘTI și cererea de

intervenție în interesul apelantei,

formulată de intervenienta accesorie

F.P.

SA BUCUREȘTI.

A desființat sentința și a dispus

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că din considerentele hotărârii atacate, nu rezultă motivele

pentru care instanța a calificat acțiunea dedusă judecății ca fiind o acțiune

în

anulare circumscrisă dispozițiilor art. 132

alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și

nu o acțiune în constatare nulitate,

întemeiată pe dispozițiile art. 132 alin.

(3)

din Legea nr. 31/1990, așa cum s-a solicitat prin cererea de

chemare în judecată,

încălcând astfel principiul disponibilității procesului civil și dreptul la

apărare al reclamantei.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, pârâta SC A. SA GALAȚI a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului,

modificarea deciziei atacate în sensul

respingerii apelului reclamantei,

iar pe fond menținerea ca legală și

temeinică a hotărârii instanței de fond.

Critica deciziei atacate se referă, în

esență, la faptul că, în mod greșit a fost admis apelul reclamantei, întrucât

instanța de apel a omis

să rețină că

instanța de fond a analizat excepția prescripției dreptului la

acțiune

invocată și motivată în fapt și în drept de către SC A. SA, excepție la care

reclamanta A.V.A.S. nu a formulat apărări și că în mod greșit s-a reținut că

instanța de fond a schimbat obiectul acțiunii, ceea ce conduce la nulitatea

hotărârii pronunțate, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește cererea de

intervenție accesorie a F.P. SA BUCUREȘTI, din motivarea sa, rezultă că aceasta

echivalează cu o acțiunea comercială în interes propriu, scopul său fiind de

refacere a procentului de participare cu acțiuni la SC A. SA în care este

direct interesată, A.V.A.S. nemaiavând calitate procesuală activă, acțiunile

fiind transferate la intervenientă.

Recurenta

consideră că instanța de apel nu a motivat hotărârea

atacată, încălcând astfel dispozițiile

art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

, a

interpretat greșit actul dedus judecății, față de împrejurările de

fapt

și de drept invocate de ambele părți la instanța de fond, încălcând

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și a fost dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii, dispoziție prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Trecând la

analiza criticilor aduse deciziei atacate în raport de

dispozițiile legale invocate, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru

următoarele considerente:

Critica recurentei referitoare la

faptul că instanța de apel a procedat în mod greșit când a admis apelul

reclamantei și în

consecință a respins

excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată

de către SC A. SA,

nu are suport legal, întrucât prin cererea de

chemare

în judecată au fost invocate dispozițiile art. 132 alin. (3) din Legea

nr.

31/1990, potrivit cărora, atunci când se invocă motive de nulitate absolută,

dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar speța de față vizează motive de

nulitate absolută a hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 12 august 2005, față de

nerespectarea dispozițiilor imperative prevăzute

de art. 240 din Legea nr. 297/2004, art. 117 și 217 alin. (2) din Legea

nr.

31/1990.

Susținerea recurentei, potrivit

căreia, reclamanta A.V.A.S. nu a formulat apărări privind excepția prescripției

dreptului la acțiune, nu poate fi primită, întrucât la instanța de fond s-au

formulat apărări în

acest sens, fiind depus

răspuns la întâmpinarea pârâtei.

Critica referitoare la faptul că, în

mod greșit s-a reținut de către instanța de apel că, instanța de fond a

schimbat obiectul acțiunii, ceea ce conduce la nulitatea hotărârii pronunțate,

nu se susține, deoarece

instanța era ținută

să hotărască asupra obiectului dedus judecății, după

natura dreptului și

a scopului urmărit prin exercitarea acțiunii, cu respectarea principiului

disponibilității, aceasta neavând posibilitatea schimbării naturii cererii.

Observând

considerentele deciziei criticate se constată că aceasta

cuprind motivele pe care se sprijină

în sensul că a răspuns criticilor formulate de apelantă în cadrul controlului

de netemeinicie și nelegalitate, prin urmare, critica întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu va fi reținută.

În ceea ce privește motivul de

nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., prin care

recurenta susține că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, față

de împrejurările de fapt și de drept invocate de părți la instanța de fond,

se constată că argumentele aduse de recurentă au

ca scop, repunerea în

discuție a

probelor, concludenta acestora, aspecte care nu intră în sfera

de analiză a motivului invocat, instanța de apel

reținând în mod corect

că instanța de fond a judecat cauza doar pe

excepție și nu a analizat fondul cauzei.

Cu privire la cererea de intervenție

accesorie a F.P. SA BUCUREȘTI, în raport de care recurenta consideră că

instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale, critică ce vizează

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a apreciat în mod corect că

aceasta nu invocă un drept propriu, fiind interesată ca prin apărările pe care

le face să se dea o soluție favorabilă părții pentru care a intervenit, în

acest sens, instanța a avut în vedere incidența dispozițiilor art. 9 alin. (1)

din Legea nr. 247/2005 și H.G. nr. 1481/2005.

În consecință, față de cele ce preced,

în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pârâtei SC

A. SA GALAȚI.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC A. SA GALAȚI împotriva deciziei nr. 93/ A din 19 iunie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 ianuarie 2010.