ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2993/2008

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea comercială nr. 6519 din 14 decembrie 2006, Tribunalul Comercial Cluj - Judecătorul sindic a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorii T.I.F. și T.M.A. în contradictor cu A.V.A.S. București în favoarea Judecătoriei Huedin, motivat de faptul că art. 11 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței nu stabilește în sarcina judecătorului sindic competența de a soluționa contestațiile la executare. Judecătoria Huedin astfel investită și-a declinat competența de soluționare a contestației la executare menționate în favoarea Curții de Apel București în temeiul art. 35, 41 și 45 din O.U.G.

nr. 51/1998 care stabilesc că cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S. inclusiv cele pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii definiți de art. 38, sunt de competența curții de apel. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 167 din 6 septembrie 2007 a respins ca neîntemeiată contestația la executare. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că prin contestația formulată contestatorii au invocat prevederile art. 405 alin. (1) și (2) C. proc. civ. cu privire la creanța stabilită de sentința civilă nr. 3484/C din 11 iulie 2002 prin care au fost obligați să suporte pasivul SC M.I.

SRL dar că în materia creanțelor preluate de A.V.A.S., cazul în speță, operant este termenul de 7 ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, nu cel de 3 ani, așa încât dreptul intimatei de a obține executarea silită a titlului nu s-a stins prin prescripție. În contra sentinței menționate au declarat recurs contestatorii T.I.F. și T.M.A. în temeiul ar.304 1 C. proc. civ. pe care o critică sub următoarele aspecte: - necompetența curții de apel, în raport de art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, imobilul în speță făcând și obiectul unui contract de vânzare - cumpărare; - lipsa incidenței O.U.G. nr. 51/1998, termenul de prescripție al dreptului de a cere executare silită fiind cel de trei ani prevăzut de art. 405 alin. (1) și (2) C. proc.

civ. Intimata A.V.A.S. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a sentinței atacate. Recursul este fondat pentru considerentele care urmează: Prin contestația formulată contestatorii T.I.F. și T.M.A. au contestat executarea silită începută de A.V.A.S. în baza dispozițiilor art. 59, 62, 64 și 65 și O.U.G. nr. 51/1998 solicitând anularea procesului verbal de sechestru și a executării silite însăși întrucât dreptul creditorului era prescris conform art. 405 alin. (1) teza I C. proc. civ. Verificând procesul verbal de sechestru din 16 noiembrie 2006 întocmit de A.V.A.S. și comunicat contestatorului rezultă că titlul executor în baza căruia s-a pornit executarea silită în speță este constituit de sentința nr. 3484 din 11 iulie 2002 a Tribunalului Cluj, prin care contestatorii au fost obligați solidar, în calitate de administratori ai debitoarei SC M.I.

SRL Gârbău, să plătească în contul colector al debitoarei suma de 211.812.649 lei și 749.827 dolari SUA sau echivalentul în lei la data plății. Prin sentința menționată, ce a fost pronunțată conform cu art. 124 lit. d), e) și f) din Legea nr. 64/1995 în vigoare la acea epocă, foștii administratori ai debitoarei - contestatori în cauza de față nefiind obligați la plată către A.V.A.S., aceștia nu fac parte din categoriile de debitori menționați de art. 38 din O.U.G. nr. 51/1998 iar respectiva sentință nu se regăsește în titlurile executorii enumerate de art. 39 din același act normativ. În atare situație, Înalta Curte făcând aplicarea art. 142 din Legea nr. 86/2005 conform căruia executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) - cazul contestatorilor de față - se efectuează de către executorul judecătoresc, conform codului de procedură civilă, va admite recursul declarat în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. în care se încadrează critica recurenților, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare pe fond la Judecătoria Huedin, competentă în raport de prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. Contestatorii urmează să reitereze cererea de suspendare formulată în temeiul art. 244 1 C. proc. civ., dată fiind soluția asupra recursului, în fața instanței competente să soluționeze contestația pe fond. D E C I D E

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

Admite recursul declarat de contestatorii T.I.F. și T.M.A. împotriva sentinței civile nr. 167 din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare pe fond la Judecătoria Huedin. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2008.