ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2993/2008

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea comercială nr. 6519 din 14

decembrie 2006, Tribunalul Comercial Cluj - Judecătorul sindic a declinat

competența de soluționare a contestației la executare formulată de

contestatorii

T.I.F.

și T.M.A. în contradictor cu A.V.A.S. București în favoarea Judecătoriei

Huedin, motivat de faptul că art. 11 din Legea nr. 85/2006 privind procedura

insolvenței nu stabilește în sarcina judecătorului sindic competența de a

soluționa contestațiile la executare.

Judecătoria Huedin

astfel investită și-a declinat competența de soluționare a contestației la

executare menționate în favoarea Curții de Apel București în temeiul art. 35,

41 și 45 din O.U.G. nr. 51/1998 care stabilesc că cererile de orice natură

privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de

A.V.A.S. inclusiv cele pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice

și juridice, altele decât debitorii definiți de art. 38, sunt de competența

curții de apel.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 167 din 6 septembrie

2007 a respins ca neîntemeiată contestația la executare.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel

a reținut că prin contestația formulată contestatorii au invocat prevederile art.

405 alin. (1) și (2) C. proc. civ. cu privire la creanța stabilită de sentința

civilă nr. 3484/C din 11 iulie 2002 prin care au fost obligați să suporte

pasivul SC M.I. SRL dar că în materia creanțelor preluate de A.V.A.S., cazul în

speță, operant este termenul de 7 ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr.

51/1998, nu cel de 3 ani, așa încât dreptul intimatei de a obține executarea

silită a titlului nu s-a stins prin prescripție.

În contra sentinței menționate au

declarat recurs contestatorii

T.I.F. și T.M.A.

în temeiul ar.304

1

C. proc. civ.

pe care o critică sub următoarele aspecte:

- necompetența curții de apel, în

raport de art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, imobilul în speță făcând și obiectul

unui contract de vânzare - cumpărare;

- lipsa incidenței O.U.G. nr. 51/1998,

termenul de prescripție al dreptului de a cere executare silită fiind cel de

trei ani prevăzut de art. 405 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Intimata A.V.A.S. a depus întâmpinare

la dosar prin care a

solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a sentinței atacate.

Recursul este fondat pentru

considerentele care urmează:

Prin contestația formulată

contestatorii T.I.F. și T.M.A. au contestat executarea silită începută de

A.V.A.S. în baza dispozițiilor art. 59, 62, 64 și 65 și O.U.G. nr. 51/1998

solicitând anularea procesului verbal de sechestru și a executării silite

însăși întrucât dreptul creditorului era prescris conform art. 405 alin. (1)

teza I C. proc. civ.

Verificând procesul verbal de

sechestru din 16 noiembrie 2006 întocmit de A.V.A.S. și comunicat contestatorului

rezultă că titlul executor în baza căruia s-a pornit executarea silită în speță

este constituit de sentința nr. 3484 din 11 iulie 2002 a Tribunalului Cluj,

prin care contestatorii au fost obligați solidar, în calitate de administratori

ai debitoarei

SC

M.I. SRL Gârbău, să plătească în contul colector al debitoarei suma de

211.812.649 lei și 749.827 dolari SUA sau echivalentul în lei la data plății.

Prin sentința menționată, ce a fost

pronunțată conform cu art. 124 lit. d), e) și f) din Legea nr. 64/1995 în

vigoare la acea epocă, foștii administratori ai debitoarei - contestatori în

cauza de față nefiind obligați la plată către A.V.A.S., aceștia nu fac parte

din categoriile de debitori menționați de art. 38 din O.U.G. nr. 51/1998 iar

respectiva sentință nu se regăsește în titlurile executorii enumerate de art. 39

din același act normativ.

În atare situație, Înalta Curte făcând

aplicarea art. 142 din Legea nr. 86/2005 conform căruia executarea silită

împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) - cazul contestatorilor

de față - se efectuează de către executorul judecătoresc, conform codului de

procedură civilă, va admite recursul declarat în temeiul art. 304 pct. 5 C.

proc. civ. în care se încadrează critica recurenților, va casa sentința atacată

și va trimite cauza spre rejudecare pe fond la Judecătoria Huedin, competentă

în raport de prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

Contestatorii urmează să reitereze

cererea de suspendare formulată în temeiul art. 244

1

C. proc. civ., dată

fiind soluția asupra recursului, în fața instanței competente să soluționeze

contestația pe fond.

D E C I D E

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

Admite recursul

declarat de contestatorii T.I.F. și T.M.A. împotriva sentinței civile nr. 167

din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare pe fond la Judecătoria Huedin.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2008.