ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 821/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 821/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra perimării de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.
77 din 2 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a
admis excepția lipsei de interes și în consecință s-a respins, ca lipsită de
interes, cererea formulată de reclamanta B.C. împotriva pârâtei A.V.A.S. București.
Recursul declarat de
reclamanta B.C. împotriva deciziei Curții de Apel București, secția a VI-a comercială,
a fost respins, ca nefondat, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,
prin decizia nr. 5603 din 22 noiembrie 2005.
Pentru a pronunța această
decizie, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că soluția în cauză a
fost pronunțată pe excepție, nu pot fi primite și examinate alte critici vizând
fondul raporturilor dintre reclamantă și alte persoane implicate în contractul
de împrumut, garanția și respectiv vânzarea la licitație a imobilului în cadrul
unei proceduri legal reglementată.
Împotriva acestei hotărâri
reclamanta B.C. a formulat contestație în anulare legal timbrată, declarată și
motivată în termen.
Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3816 din 24 noiembrie 2006, a
respins contestația în anulare.
Pentru a pronunța această
decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a reținut, în
esență, că motivul prevăzut de art. 317 alin. (2) C. proc. civ., este
neîntemeiat sub un dublu aspect.
Dispozițiile art. 312 alin.
(1) Teza finală condiționează admisibilitatea acestui motiv de situația
imposibilității invocării lui apel sau recurs.
Or, în cauză contestatoarea
a fost autoarea recursului promovat împotriva sentinței pronunțată de Curtea de
Apel București în fond, dar nu a invocat excepția de necompetență materială a
instanței comerciale.
Sub aspectul competenței
materiale a instanțelor comerciale, respectiv Curtea de Apel în primă instanță
și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca instanțe de
recurs, litigiul își are izvorul în creanța neperformantă preluată de A.V.A.S.
de la fosta B. împotriva SC E.G. SRL potrivit contractului de cesiune de
creanță nr. 1051951 din 21 iulie 1995 creanță garantată de contestatoare
conform contractului de garanție imobiliară ipotecară autentificat sub nr. 2753
din 22 aprilie 1996 și este supus dispozițiilor speciale ale O.U.G. nr. 51/1998
care stabilesc competența de soluționare a litigiilor în favoarea Curții de
Apel în prima instanță.
Împotriva acestei ultime
hotărâri contestatoarea B.C. a formulat contestație în anulare, legal timbrată,
declarată și motivată în termen.
La termenul din 15 iunie
2007, Curtea, constatând lipsa părților care nu au cerut judecarea recursului
în absența lor, a suspendat judecarea recursului conform art. 242 alin. (2) C.
proc. civ.
Ulterior, în dosar nu s-a
mai efectuat nici un act de procedură, până la 7 ianuarie 2008 când, pricina a
fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea perimării.
Potrivit dispozițiunilor art.
248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept,
chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp
de un an în materie civilă sau de 6 luni în materie comercială.
Conform art. 252 C. proc.
civ., perimarea se constată la cerere sau din oficiu.
Ca urmare, ținând cont de
prevederile art. 248 C. proc. civ., și stabilind că pe o perioadă de 6 luni
judecata recursului a fost suspendată datorită pasivității părților, Curtea va
constata perimarea contestației în anulare formulată de contestatoarea B.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată
contestația în anulare formulată de contestatoarea B.C. împotriva deciziei nr. 3816
din 24 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 februarie 2008.