ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 821/2008

Asupra perimării de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 77 din 2 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a admis excepția lipsei de interes și în consecință s-a respins, ca lipsită de interes, cererea formulată de reclamanta B.C. împotriva pârâtei A.V.A.S. București. Recursul declarat de reclamanta B.C. împotriva deciziei Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost respins, ca nefondat, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 5603 din 22 noiembrie 2005. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că soluția în cauză a fost pronunțată pe excepție, nu pot fi primite și examinate alte critici vizând fondul raporturilor dintre reclamantă și alte persoane implicate în contractul de împrumut, garanția și respectiv vânzarea la licitație a imobilului în cadrul unei proceduri legal reglementată.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta B.C. a formulat contestație în anulare legal timbrată, declarată și motivată în termen. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3816 din 24 noiembrie 2006, a respins contestația în anulare. Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a reținut, în esență, că motivul prevăzut de art. 317 alin. (2) C. proc. civ., este neîntemeiat sub un dublu aspect. Dispozițiile art. 312 alin. (1) Teza finală condiționează admisibilitatea acestui motiv de situația imposibilității invocării lui apel sau recurs. Or, în cauză contestatoarea a fost autoarea recursului promovat împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București în fond, dar nu a invocat excepția de necompetență materială a instanței comerciale.

Sub aspectul competenței materiale a instanțelor comerciale, respectiv Curtea de Apel în primă instanță și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca instanțe de recurs, litigiul își are izvorul în creanța neperformantă preluată de A.V.A.S. de la fosta B. împotriva SC E.G. SRL potrivit contractului de cesiune de creanță nr. 1051951 din 21 iulie 1995 creanță garantată de contestatoare conform contractului de garanție imobiliară ipotecară autentificat sub nr. 2753 din 22 aprilie 1996 și este supus dispozițiilor speciale ale O.U.G. nr. 51/1998 care stabilesc competența de soluționare a litigiilor în favoarea Curții de Apel în prima instanță. Împotriva acestei ultime hotărâri contestatoarea B.C.

a formulat contestație în anulare, legal timbrată, declarată și motivată în termen. La termenul din 15 iunie 2007, Curtea, constatând lipsa părților care nu au cerut judecarea recursului în absența lor, a suspendat judecarea recursului conform art. 242 alin. (2) C. proc. civ. Ulterior, în dosar nu s-a mai efectuat nici un act de procedură, până la 7 ianuarie 2008 când, pricina a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea perimării. Potrivit dispozițiunilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an în materie civilă sau de 6 luni în materie comercială. Conform art. 252 C. proc.

civ., perimarea se constată la cerere sau din oficiu. Ca urmare, ținând cont de prevederile art. 248 C. proc. civ., și stabilind că pe o perioadă de 6 luni judecata recursului a fost suspendată datorită pasivității părților, Curtea va constata perimarea contestației în anulare formulată de contestatoarea B.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea B.C. împotriva deciziei nr. 3816 din 24 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 februarie 2008.