ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2541/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 18 din 5 februarie 2008, Curtea de

Apel București, secția a VI-a comercială, și-a declinat competența de

soluționare a cauzei privind pe contestatorul G.G. și

A.V.A.S.

în favoarea Judecătoriei Sectorului

1 București.

În motivarea sentinței s-a

reținut că titlul executor în baza căruia s-a pornit executarea are ca izvor

Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării și falimentului debitoarei SC

A.A.P. SA București pentru al cărui pasiv a fost obligat la plată contestatorul

din cererea de față iar legea aplicabilă executării este art. 142 din Legea nr.

85/2006 privind insolvența.

Se mai susține că O.G. nr. 51/1998,

republicată, cuprinde reguli speciale privind executarea silită în capitolul X

și care nu trimit la aplicarea prevederilor din capitolului IX pentru aplicarea

procedurii și la contestația la executare.

Față de concluzia că

procedura reglementată de capitolul IX din O.U.G. nr. 51/1998 nu se aplică

contestației la executare, nefiind incidente prevederile art. 45 din ordonanță

și cum nici art. 142 din Legea nr. 85/2006 nu permite aplicarea altei proceduri

de executare decât cea de drept comun, competența a fost declinată în baza art.

158 C. proc. civ. Judecătoriei Sectorului 1 București.

În contra sentinței a

declarat recurs intimata

A.V.A.S.

, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de

recurs, recurenta arată că izvorul obligației îl constituie contractele de

cesiune de creanță bancară conform O.G. nr. 51/1998 iar nu dispozițiile art. 137

din Legea nr. 64/1995, așa încât potrivit art. 45 din ordonanță, competența

materială aparține Curții de Apel.

Curtea de Apel a interpretat

greșit prevederile capitolului IX și X din O.U.G. nr. 51/1998 întrucât

contestația la executare este una din cererile la care referă art. 45 din

ordonanță, practica Înaltei Curți fiind în acest sens.

Recursul este fondat.

Contestația la executare cu

care a fost sesizată curtea de apel ca instanță de fond este întemeiată pe

dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998 și este făcută împotriva procedurilor de

executare pornite de A.V.A.S., recurenta de față.

Potrivit comunicării

titlului executor, recurenta a pornit executarea în baza și conform procedurii

prevăzute de O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului,

debitorul cedat fiind societatea în faliment D.P. SA București pentru care,

potrivit legii falimentului a fost atrasă răspunderea contestatorului.

Contestația la executarea

pornită în baza O.U.G. nr. 51/1998, republicată, este una din cererile la care

referă art. 45 din ordonanță dată în competența curților de apel, acest act

normativ fiind un act de executare din perspectiva art. 1 lit. e) care referă

la: valorificarea creanțelor neperformante preluate de la bănci, persoane

juridice române, cu capital parțial de stat, în scopul pregătirii pentru

privatizare și creșterii gradului de solvabilitate a acestora.

Succesiunea capitolelor din

ordonanță contrazice aprecierea instanței în sensul că reglementarea capitolului

IX nu se aplică și materiei executării din capitolul X.

Astfel capitolul VII

reglementează categoriile de debitori și titluri executorii, capitolul VIII:

Blocarea conturilor, sechestrarea și instituirea administrării speciale care

sunt tot procedurii executorii, capitolul IX: Reguli speciale privind

soluționarea litigiilor în legătură cu creanțele neperformante și capitolul X:

Reguli speciale privind executarea silită a titlurilor executorii și

procedurilor de executare silită pentru valorificarea activelor bancare de

către

A.V.A.S.

, fiind evident că nu era

necesară o trimitere specială în capitolul X la procedura de soluționare a

litigiilor reglementată de capitolul IX, cum greșit se reține în sentința

recurată.

Așa fiind, pentru

considerentele ce preced, Înalta Curte conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va

admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza pentru competentă soluționare

Curții de Apel București, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

recurenta A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 18 din 5

februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Casează sentința comercială nr.

18 din 5 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, și

trimite cauza aceleiași instanțe pentru competentă soluționare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 septembrie 2008.