ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 423/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, contestatorul T.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. București, constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită a titlurilor executorii comunicate de A.V.A.S. București și anularea tuturor formelor de executare inițiate de aceeași intimată, ca urmare a inexistenței vreunei obligații în sarcina contestatorului. În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 399 și urm. C. proc. civ., art. 38 și urm. din O.U.G. nr. 51/1998, art. 44 și urm. din același act normativ, art. 1 C. civ.

și art. 6 din Decretul nr. 167/1958. Prin sentința comercială nr. 179 din 20 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins contestația la executare, ca nefondată. În soluționarea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită, reținută ca unic motiv al contestației la executare, instanța de fond a procedat la analiza titlurilor executorii invocate de intimata A.V.A.S. București, constând într-o serie de note contabile. S-a reținut astfel că, înscrisurile prin care B. a înregistrat în contabilitate anumite operațiuni de plată reprezentând cheltuieli de transport efectuat de conducerea băncii, nu au natura juridică a unui titlu executoriu astfel cum acesta este definit de lege, cu referire la dispozițiile art. 372 C. proc.

civ., ori art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998. Așa fiind, în absența unui titlu executoriu, nu poate fi pus în discuție un eventual termen de prescripție pentru a putea fi analizat un eventual drept de a cere executarea silită. Instanța de fond reține totodată că, cererea contestatorului ce viza constatarea inexistenței debitului nu poate fi primită având în vedere pe de o parte că, nu s-a cerut constatarea inexistenței titlului executoriu însuși, iar pe de altă parte, nu s-a cerut nici constatarea neîndeplinirii cerințelor impuse de art. 379 C. proc. civ., pentru începerea executării silite, cu referire la existența unei creanțe certe, lichide și exigibile. În fine, s-a apreciat că instanța nu poate constata inexistența debitului, aceasta reprezentând o stare de fapt a cărei constatare este inadmisibilă, în raport cu dispozițiile art. 111 C. proc.

civ. Împotriva sentinței de fond, părțile au declarat recurs. Recursul declarat de T.R.L. a vizat cazurile de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare. În dezvoltarea criticilor, recurentul a susținut că, în mod greșit instanța de fond a reținut ca unic motiv al contestației la executare constatarea prescripției dreptului intimatei A.V.A.S. de a porni executarea silită, în realitate contestația având două capete de cerere.

În adevăr, primul capăt de cerere a vizat constatarea, pe cale de excepție, a prescripției dreptului de a cere executarea silită, însă cel de-al doilea motiv al contestației a vizat fondul cauzei, cu referire la anularea tuturor formelor de executare inițiate de intimată în virtutea unor titluri ce nu aveau nici putere executorie și nici nu atestau un debit în sarcina recurentului. În același sens, recurentul a susținut că nu a solicitat constatarea inexistenței debitului ca urmare a admiterii excepției prescripției, astfel cum greșit a fost reținut de către instanța de fond, ci numai anularea formelor de executare din perspectiva naturii juridice a titlurilor executorii invocate de intimata A.V.A.S.

Se relevă totodată că, deși instanța reține în mod corect că notele contabile invocate de intimată nu constituie titluri executorii, a procedat la respingerea excepției însă, asupra fondului cauzei aceasta nu s-a pronunțat și, reținând în mod greșit că cererea formulată pe fondul cauzei viza constatarea unei stări de fapt, constată inadmisibilitatea acesteia. Recursul declarat de intimata A.V.A.S. București a vizat cazul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii contestației la executare, ca nefondată, însă pentru alte considerente decât cele reținute de instanța de fond.

Recurenta critică, în esență, calificarea eronată a titlurilor executorii, respectiv notele contabile, apreciate de instanța fondului ca lipsite de puterea executorie conferită de lege. Din această perspectivă, recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 ce conferă putere executorie contractului de cesiune de creanță nr. 167/06/ din 8 martie 2000 încheiat între A.V.A.S. și B.C.R. Se susține totodată că, deși soluția adoptată este în aparență favorabilă A.V.A.S., în realitate, considerentele relative la puterea executorie a titlurilor invocate și greșita calificare a acestora justifică interesul declanșării căii de atac, intimata fiind prejudiciată în acest mod.

În fine, recurenta apreciază că se impune ca instanța de control judiciar să constate, prin modificarea considerentelor sentinței atacate, că titlul executoriu în virtutea căreia recurenta a inițiat executarea silită, îl constituie contractul de cesiune de creanță menționat, contract ce a avut la bază notele contabile și facturile fiscale ce atestă cheltuielile dispuse de contestator. Înalta Curte, examinând recursurile declarate în cauză din perspectiva motivelor invocate, precum și ale dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., constată următoarele: Recursul declarat de intimata A.V.A.S. București este nefondat și va fi respins, ca atare, pentru următoarele considerente : Dispozițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G.

nr. 51/1998 reclamate ca fiind greșit interpretate de instanța fondului, conferă caracter executoriu „ contractelor sau convențiile de credit dintre bancă și debitorul cedat ori alte titluri constatatoare ale creanțelor, actele prin care s-au constituit garanții personale sau reale pentru restituirea acestor creanțe cesionate, potrivit legii, A.V.A.S., precum și orice alte acte sau înțelegeri încheiate de aceasta pentru valorificarea creanțelor preluate”. Din interpretarea normei legale evocate, rezultă cu certitudine că legiuitorul a avut în vedere titlurile ce izvorăsc din contractele sau convențiile de credit încheiate între bancă și debitorul cedat, și nicidecum contractele de cesiune a creanțelor care, prin natura lor au subiecte de drept și regim juridic diferit.

În situația dată, contractul de cesiune a creanței neperformante preluate de A.V.A.S. îi conferă acesteia din urmă doar calitatea procesuală în cadrul unui eventual litigiu execuțional, ca urmare a subrogării în drepturile creditorului. Așa fiind, dispozițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 58/1998 nu modifică dispozițiile dreptului comun, cu referire la natura juridică a titlului executor, ci doar subliniază categoria titlurilor supuse executării în procedura specială impusă de norma evocată. În absența unor alte critici, Înalta Curte constată că motivarea reținută în considerentele sentinței atacate, din această perspectivă, nu se impune a fi modificată, instanța făcând o aplicare corectă a legii.

Recursul declarat de contestatorul T.R.L. este fondat și va fi admis având în vedere următoarele considerente: Instanța de fond a fost investită cu o contestație la executare în cadrul căreia s-au formulat motive de ordin procedural, cu referire la excepția prescripției dreptului intimatei A.V.A.S. de a cere executarea silită, dar și motive ce au vizat fondul cauzei, cu referire la titlul executoriu în baza căreia intimata A.V.A.S. a inițiat procedura de executare și anularea formelor de executare. Ceea ce instanța de fond avea a analiza, era verificarea titlului executoriu din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 379 C. proc. civ. și termenul în care intimata a procedat la inițierea procedurii execuționale.

Deși instanța constată în considerentele sentinței că notele contabile invocate ca și titlu executoriu nu îndeplinesc cerințele impuse de lege, omite a se pronunța asupra anularii formelor de executare pornite în temeiul unui titlu inexistent. Or, adoptarea unei atare soluții lipsește de efect hotărârea judecătorească pronunțată în cauză, instanța pierzând din vedere esență însăși a contestației la executare. Stabilind că intimata nu deține un titlu valabil, în mod corect instanța de fond a apreciat asupra excepției de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, însă în mod greșit a calificat cel de-al doilea motiv al contestației la executare în raport cu dezlegarea dată primului capăt de cerere.

Dispozițiile art. 84 raportate la art. 129 C. proc. civ., instituie rolul activ al judecătorului în exercitarea căruia instanța are îndatorirea să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare. Calificând greșit cel de-al doilea motiv al contestației, ca fiind o acțiune în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., deși acest lucru era imposibil având în vedere natura juridică și procedura de soluționare a contestației la executare, instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de efecte juridice. Având în vedere dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., ce permit examinarea cauzei sub toate aspectele, raportate la dispozițiile art. 314 din același cod, în scopul aplicării corecte a legii, Înalta Curte va admite recursul declarat de contestatorul T.R.L., va modifica în parte hotărârea atacată în sensul că va admite contestația la executare și, pe fond, va anula toate actele de executare inițiate de intimata A.V.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatorul T.R.L., împotriva sentinței nr. 179 din 20 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, modifică în parte sentința recurată și pe fond, anulează toate actele de executare începute de A.V.A.S. București, în baza contractului de cesiune, ca urmare a admiterii contestației. Menține celelalte dispoziții. Respinge recursul declarat de A.V.A.S. București, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2008.