ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3269/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 69 din 14 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost admisă excepția insuficientei timbrări a cererii invocată din oficiu iar pe fond a fost anulată ca insuficient timbrată acțiunea reclamanților A.E. și A.G. prin care solicitase, în contradictoriu cu A.V.A.S., constatarea nulității absolute a titlului executoriu din 26 martie 2002 emis de pârâtă. S-a reținut în argumentarea acestei soluții că deși li s-a pus în vedere reclamanților să achite 194 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar aceștia au achitat doar 20 lei taxă judiciară și 0,3 lei timbru judiciar, refuzând să achite diferența de taxă judiciară.

Nemulțumiți de această decizie reclamanții au declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În dezvoltarea criticilor recurenții apreciază că s-a încălcat principiul disponibilității și dispozițiile art. 112, 129 C. proc. civ. și art. 6 C.E.D.O. întrucât ei au investit instanța cu o acțiune în constatarea nulității titlului executoriu din 26 martie 2002 pentru care au achitat taxele datorate legal, acțiunea nefiind evaluabilă în bani. Prin întâmpinare intimata A.V.A.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 8 octombrie 2008 recurenții au depus prin registratură precizări ale obiectului cererii lor, apreciind că aceasta era o acțiune neevaluabilă în bani întrucât ei au atacat un act administrativ, ce nu li s-a comunicat niciodată de către intimată și nicidecum o creanță neperformantă preluată de A.V.A.S., așa încât, în final, invocă necompetența materială și teritorială a Curții de Apel București și a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cauzei, respectiv a recursului. Recursul este nefondat. Având în vedere că recurenții nu și-au încadrat criticile formulate în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., având în vedere și precizările recurenților din 8 octombrie 2008 prin care invocă excepția de ordine publică a necompetenței Curții de Apel București, apreciază că recursul reclamanților vizează motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 8 și 9 C. proc. civ. Cât privește necompetența materială a Curții de Apel București în soluționarea cauzei în primă instanță, Curtea apreciază critica drept nefondată întrucât potrivit art. 44 și 45 din O.U.G. nr. 51/1998 orice litigiu în legătură cu creanțele neperformante preluate la datoria publică se soluționează de curtea de apel în raza căreia își are sediul sau domiciliul pârâtul. În speță, pârâta este A.V.A.S. București iar obiectul cererii reclamanților îl constituie nulitatea actului prin care pârâta A.V.A.S.

a comunicat titlul executoriu, respectiv adresa din 26 martie 2002. În consecință, Curtea apreciază că soluționarea litigiului revenea Curții de Apel București, secția comercială, în raza căreia își are sediul pârâta, iar soluționarea recursului revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, competentă în temeiul dispozițiilor art. 4 pct. 1 C. proc. civ. Cât privește încălcarea principiului disponibilității criticată în recursul inițial Curtea apreciază critica drept nefondată întrucât reclamanții și-au intitulat cererea lor ca fiind o cerere în „constatarea nulității absolute a titlului executoriu din 26 martie 2002”, calificare menținută și de instanța de fond care a pus în vedere timbrajul cererii prin citațiile aflate la filele 51-52.

Împrejurarea că reclamanții au considerat că ar datora o taxă de timbru mai mică decât cea cu care au fost citați îi îndreptățea ca să solicite reexaminarea taxei de timbru în condițiile art. 18 al.3 din Legea nr. 146/1997 și nu să refuze achitarea diferenței, așa cum rezultă din preambulul sentinței recurate. Recurenții nu pot invoca greșita aplicare a dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. câtă vreme, potrivit dispozițiilor art. 84 C. proc. civ. judecătorul este cel ce califică cererea de chemare în judecată, caz în speță, când instanța de fond le-a pus în vedere reclamanților taxele de timbru aferente contestației la executare reglementate în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, având în vedere că actul a cărui nulitate au invocat-o reclamanții era un act de executare emis de creditoarea A.V.A.S.

București. În consecință, criticile recurenților sunt apreciate ca nefondate recursul urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții A.E. și A.G. împotriva sentinței comerciale nr. 69 din 14 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2008.