ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3269/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 69 din 14

aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost

admisă excepția insuficientei timbrări a cererii invocată din oficiu iar pe

fond a fost anulată ca insuficient timbrată acțiunea reclamanților A.E. și A.G.

prin care solicitase, în contradictoriu cu A.V.A.S., constatarea nulității

absolute a titlului executoriu din 26 martie 2002 emis de pârâtă.

S-a reținut în

argumentarea acestei soluții că deși li s-a pus în vedere reclamanților să

achite 194 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar aceștia au

achitat doar 20 lei taxă judiciară și 0,3 lei timbru judiciar, refuzând să

achite diferența de taxă judiciară.

Nemulțumiți de

această decizie reclamanții au declarat recurs solicitând modificarea ei pentru

nelegalitate.

În dezvoltarea

criticilor recurenții apreciază că s-a încălcat principiul disponibilității și

dispozițiile art. 112, 129 C. proc. civ. și art. 6 C.E.D.O. întrucât ei au

investit instanța cu o acțiune în constatarea nulității titlului executoriu din

26 martie 2002 pentru care au achitat taxele datorate legal, acțiunea nefiind

evaluabilă în bani.

Prin întâmpinare

intimata A.V.A.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 8 octombrie 2008

recurenții au depus prin registratură precizări ale obiectului cererii lor,

apreciind că aceasta era o acțiune neevaluabilă în bani întrucât ei au atacat

un act administrativ, ce nu li s-a comunicat niciodată de către intimată și

nicidecum o creanță neperformantă preluată de A.V.A.S., așa încât, în final,

invocă necompetența materială și teritorială a Curții de Apel București și a

Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cauzei, respectiv a

recursului.

Recursul este nefondat.

Având în vedere că

recurenții nu și-au încadrat criticile formulate în nici unul dintre motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Curtea, în temeiul

dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere și precizările

recurenților din 8 octombrie 2008 prin care invocă excepția de ordine publică a

necompetenței Curții de Apel București, apreciază că recursul reclamanților

vizează motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 8 și 9 C. proc.

civ.

Cât privește

necompetența materială a Curții de Apel București în soluționarea cauzei în

primă instanță, Curtea apreciază critica drept nefondată întrucât potrivit art.

44 și 45 din O.U.G. nr. 51/1998 orice litigiu în legătură cu creanțele

neperformante preluate la datoria publică se soluționează de curtea de apel în

raza căreia își are sediul sau domiciliul pârâtul.

În speță, pârâta este

A.V.A.S. București iar obiectul cererii reclamanților îl constituie nulitatea

actului prin care pârâta A.V.A.S. a comunicat titlul executoriu, respectiv

adresa din 26 martie 2002.

În consecință, Curtea

apreciază că soluționarea litigiului revenea Curții de Apel București, secția comercială,

în raza căreia își are sediul pârâta, iar soluționarea recursului revine

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, competentă în temeiul

dispozițiilor art. 4 pct. 1 C. proc. civ.

Cât privește

încălcarea principiului disponibilității criticată în recursul inițial Curtea

apreciază critica drept nefondată întrucât reclamanții și-au intitulat cererea

lor ca fiind o cerere în „constatarea nulității absolute a titlului executoriu din

26 martie 2002”, calificare menținută și de instanța de fond care a pus în

vedere timbrajul cererii prin citațiile aflate la filele 51-52.

Împrejurarea că

reclamanții au considerat că ar datora o taxă de timbru mai mică decât cea cu

care au fost citați îi îndreptățea ca să solicite reexaminarea taxei de timbru

în condițiile art. 18 al.3 din Legea nr. 146/1997 și nu să refuze achitarea

diferenței, așa cum rezultă din preambulul sentinței recurate.

Recurenții nu pot

invoca greșita aplicare a dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. câtă

vreme, potrivit dispozițiilor art. 84 C. proc. civ. judecătorul este cel ce

califică cererea de chemare în judecată, caz în speță, când instanța de fond

le-a pus în vedere reclamanților taxele de timbru aferente contestației la

executare reglementate în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, având în

vedere că actul a cărui nulitate au invocat-o reclamanții era un act de

executare emis de creditoarea A.V.A.S. București.

În consecință,

criticile recurenților sunt apreciate ca nefondate recursul urmând a fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamanții A.E. și A.G. împotriva sentinței comerciale nr. 69 din 14 aprilie

2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2008.