Decizia nr. 110/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept — chestiunea de drept: următoarea chestiune de drept: " Dacă acordarea sporului de 15% din salariul de bază al personalului care își desfășoară activitatea prin acordarea de servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilități…

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 2.409/1/2024 este legal constituit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2.920/105/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: " Dacă acordarea sporului de 15% din salariul de bază al personalului care își desfășoară activitatea prin acordarea de servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilități și pentru persoane vârstnice, prevăzut la pct. IV lit. A subpct. 2 din anexa nr. 9 la Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare «Sănătate și asistență socială», poate fi condiționată de aprobarea sumelor cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii în care se solicită acest spor."

Magistratul-asistent învederează că la dosar a fost depus raportul întocmit.

Președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 26 septembrie 2024, completată prin Încheierea din 7 noiembrie 2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și proceselor privind prestații de asigurări sociale (denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 29 octombrie 2024 cu nr. 2.409/1/2024. II. Normele legale incidente

Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările și completările ulterioare (regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018): Anexa nr. 9 la regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 - Mărimea sporului pentru personalul din unitățile de asistență socială/centre cu sau fără cazare acordat în baza prevederilor art. 14 de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare Pct. IV. "Locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor pentru personalul din unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale cu sau fără cazare care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. d) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare A. Spor de până la 15% din salariul de bază, acordat personalului care își desfășoară activitatea în: (...) 2. servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilități și pentru persoane vârstnice."

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017: Art. 3 referitor la gestionarea sistemului de salarizare: " (4) Ordonatorii de credite au obligația să stabilească salariile de bază/soldele de funcție/salariile de funcție/soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare/indemnizațiile lunare, sporurile, alte drepturi salariale în bani și în natură prevăzute de lege, să asigure promovarea personalului în funcții, grade și trepte profesionale și avansarea în gradații, în condițiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu." Art. 25 referitor la limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi " Art. 25. - (1) Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz. (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru instituțiile din sistemul sanitar și de asistență socială și cele din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă și a indemnizațiilor lunare, după caz." Anexa nr. II, capitolul II - Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale " Art. 14. - (1) În unitățile de asistență socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: (...) d) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; (...)"

Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare: " Art. 14. - (...) (4) Nicio cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată, potrivit legii, și dacă nu are prevederi bugetare și surse de finanțare."

Normele legale apreciate incidente de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept: Regulamentul privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă, precum și condițiile de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație" din administrația publică locală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 " Art. 2. - (1) Locurile de muncă pentru care se acordă sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă sunt acelea care presupun condiții de muncă periculoase sau vătămătoare constatate ca urmare a determinărilor sau, după caz, expertizărilor de specialitate de către organele abilitate în acest sens. (2) Beneficiază de sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă următoarele categorii de personal, angajați în administrația publică locală: a) funcționari publici; b) personal contractual. (3) Mărimea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul regulament." " Art. 9. - Sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, în limitele prevăzute în anexa la prezentul regulament, se acordă cu respectarea prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și cu încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal din bugetul de venituri și cheltuieli aprobat." III. Expunerea procesului

Prin acțiunea introductivă, reclamantul, persoană fizică, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Administrația Serviciilor Sociale Comunitare (...) și primarul municipiului (...), obligarea la plata sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază, începând cu luna mai 2019 și în continuare, precum și la plata dobânzii legale de la data scadenței fiecărei obligații de plată și până la data plății efective, precum și reactualizarea sumelor cu indicele de inflație.

Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 831 din 11 iulie 2024, a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamant a sporului de 15% din salariul de bază, pentru condiții vătămătoare și periculoase de muncă, începând cu luna mai 2019 și în continuare până la incidența unei modificări legislative, debit care va fi actualizat cu indicele de inflație, precum și a dobânzii legale penalizatoare calculate de la data scadenței fiecărei obligații de plată și până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții, (...), solicitând admiterea căii de atac și casarea sentinței civile recurate.

Prin motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond a interpretat și a aplicat în mod greșit normele de drept material incidente, respectiv art. 9 din Regulamentul privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă, precum și condițiile de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație" din administrația publică locală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017.

Potrivit acestor dispoziții, sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, în limitele prevăzute în anexa la regulament, se acordă cu respectarea prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 și cu încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuielile de personal din bugetul de venituri și cheltuieli aprobat. Având în vedere faptul că în bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii 2019-2023 nu au fost aprobate sume cu această destinație, nu se poate proceda la acordarea acestui spor; totodată, s-a susținut că s-a aplicat greșit art. 14 din Legea nr. 273/2006, care reglementează faptul că nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată dacă nu există prevedere bugetară.

În cadrul soluționării recursurilor s-au dispus sesizarea instanței supreme și suspendarea judecății cauzei. IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, condițiile cumulative de admisibilitate instituite de legiuitor pentru declanșarea acestei proceduri au fost apreciate a fi: existența unei cauze aflate în curs de judecată; cauza să fie soluționată în primă instanță sau în calea de atac; ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat anterior și să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Procedând la analiza asupra admisibilității sesizării, instanța de trimitere a apreciat că aceste condiții sunt îndeplinite, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de un complet de judecată al Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal, învestit în calea de atac a recursului, întrebările formulate au legătură cu soluționarea pe fond a cauzei, iar în legătură cu chestiunile de drept aduse în dezbatere, instanța supremă nu a dezlegat, cu efecte general obligatorii, problemele de drept care constituie obiect al sesizării și nici nu există vreun recurs în interesul legii în curs de soluționare având acest obiect. V. Punctul de vedere al titularului sesizării

Instanța de trimitere a opinat că acordarea sporului de 15% din salariul de bază al personalului care își desfășoară activitatea prin acordarea de servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilități și pentru persoane vârstnice prevăzut la pct. IV lit. A subpct. 2 din anexa nr. 9 la Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" nu poate fi condiționată de aprobarea sumelor cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii în care se solicită acest spor, întrucât, deși sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, în limitele prevăzute în anexa la regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, se acordă cu respectarea prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 și cu încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal din bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, acordarea acestui spor nu este condiționată de dispoziția legală de instituire de includere în bugetul de venituri și cheltuieli a unor fonduri cu destinația specială. VI. Punctul de vedere al părților

Părțile nu au exprimat niciun punct de vedere. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Hotărârile și punctele de vedere înaintate sunt în sensul că sporul pentru condiții deosebite de până la 15% din salariul de bază se acordă în condițiile dovedirii existenței condițiilor periculoase sau vătămătoare la locul de muncă al persoanei angajate într-un serviciu social destinat persoanelor cu handicap, pe baza unor buletine de determinare prin expertizarea condițiilor de muncă.

Acordarea acestui spor nu este condiționată prin dispoziția legală de instituire de includerea în bugetul de venituri și cheltuieli a unor fonduri cu destinația specială.

Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 reglementează locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă, respectiv a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, precum și condițiile de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație" din administrația publică locală și instituie dreptul personalului din administrația publică locală făcând parte din familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație" de a beneficia de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă ce se acordă într-un anumit cuantum, pe baza rezultatelor buletinelor de determinare.

Potrivit art. 3 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, "ordonatorii de credite au obligația să stabilească salariile de bază/soldele de funcție/salariile de funcție/soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, (...) sporurile, alte drepturi salariale în bani și în natură prevăzute de lege, să asigure promovarea personalului în funcții, grade și trepte profesionale și avansarea în gradații, în condițiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu".

Din analiza dispozițiilor legale indicate reiese că ordonatorii de credite au nu doar obligația de a stabili cuantumul sporurilor în conformitate cu prevederile legale, ci și obligația de a depune diligențe pentru asigurarea bugetului necesar pentru plata sporurilor.

Simpla invocare în apărare a inexistenței fondurilor alocate cu această destinație nu poate constitui un temei pentru respingerea cererii, întrucât acceptarea acestei ipoteze ar atrage concluzia inacceptabilă conform căreia acordarea sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase de muncă ar fi o simplă posibilitate lăsată la aprecierea discreționară a ordonatorului de credite, care poate alege să rămână în pasivitate și să nu solicite alocarea de fonduri bugetare.

Or, nu aceasta a fost intenția legiuitorului, care nu a reglementat sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase de muncă sub forma unui beneficiu eventual, ci, dimpotrivă, a prevăzut expres acest spor sub forma unui drept în favoarea angajaților.

Doar legiuitorul are competența de a stabili conținutul, condițiile și limitele acordării sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, precum și de a decide cu privire la acordarea acestuia, iar nu și ordonatorul de credite.

Nici invocarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 273/2006 nu conduce la o altă concluzie.

Ministerul Public a menționat că la nivelul Secției judiciare nu se verifică în prezent practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii asupra problemei de drept care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Decizia nr. 76 din 18 noiembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 16 din 13 ianuarie 2025

Decizia nr. 36 din 10 februarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 11 martie 2025

Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 6 februarie 2025 IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Admisibilitatea sesizării va fi circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin dispozițiile art. 1 și 2 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței la prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu ale cărei dispoziții arată că se completează.

În lumina acestor dispoziții legale, condițiile de admisibilitate ale unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, precum este cazul prezent, sunt circumscrise următoarelor elemente: - existența unei cauze în curs de judecată care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze (de dreptul muncii, de contencios administrativ și fiscal); - instanța de trimitere să judece cauza în primă instanță ori în calea de atac; - sesizarea să privească o chestiune de drept; - soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; - chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Evaluând elementele sesizării, se rețin următoarele: Sesizarea provine dintr-un litigiu având ca obiect acordarea către un funcționar public a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, spor care este prevăzut în cap. I lit. B art. 1 din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 și care reprezintă, potrivit art. 7 lit. i) din aceeași lege-cadru, un drept salarial. Litigiul se înscrie, așadar, în domeniul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, astfel cum este acesta descris prin art. 1 alin. (1) și (2) din actul normativ menționat.

Curtea de apel este învestită cu soluționarea recursurilor declarate de pârâți împotriva sentinței civile pronunțate de tribunal în primă instanță, în virtutea competenței sale legale conturate prin dispozițiile art. 37 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Fiind evident că, în raport cu parametrii în care a fost formulată, sesizarea prezentă vizează o chestiune de drept, se constată că nu este îndeplinită condiția ca de lămurirea acestei chestiuni de drept să depindă soluționarea pe fond a cauzei. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de trimitere este preocupată de primirea unui răspuns în legătură cu chestiunea de drept a posibilității condiționării acordării către funcționarul public din cadrul administrației publice locale (numit în cazul pendinte, în cadrul administrației serviciilor sociale comunitare, constituite conform Legii asistenței sociale nr. 292/2011 și administrate de către autoritățile administrației publice locale) a sporului pentru condiții de muncă vătămătoare de 15% din salariul de bază, prevăzut de pct. IV lit. A subpct. 2 din anexa nr. 9 la regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, de aprobarea sumelor cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii în care se solicită acest spor.

Analizând încheierea de sesizare se constată că instanța de trimitere nu a argumentat în niciun fel legătura dintre această problemă de drept și fondul cauzei, neexpunând nici măcar minimal motivele pentru care a apreciat că soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.

Încheierea de ședință relevă că, dimpotrivă, instanța de trimitere se referă la temeiuri juridice distincte de cel care fundamentează prezenta sesizare, la categorii de personal diferite (respectiv personalul încadrat într-o agenție județeană pentru protecția mediului) și la o altă problemă de drept decât cea ilustrată în dispozitiv. În mod evident, instanța de trimitere a realizat în cuprinsul considerentelor încheierii de sesizare o confuzie regretabilă asupra obiectului și părților dosarului, astfel încât concluzia sa privind interdependența dintre lămurirea chestiunii de drept și soluționarea cauzei este de fapt integral nefundamentată.

Procedând la propria verificare a întrunirii acestei cerințe de admisibilitate a sesizării, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept constată din analiza înscrisurilor atașate sesizării că, potrivit actelor procedurale formulate de către părțile procesuale în dosarul aflat pe rolul curții de apel, respectiv: cererea de chemare în judecată, întâmpinările formulate de către cei doi pârâți în faza procesuală a fondului, răspunsul la întâmpinare al reclamantului din aceeași etapă procesuală, recursurile promovate de pârâți împotriva sentinței pronunțate de tribunal, precum și întâmpinarea la recurs formulată de către intimatul reclamant, s-a indicat unanim și invariabil temeiul juridic incident - subsecvent Legii-cadru nr. 153/2017 aplicabile - ca fiind Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 pentru aprobarea Regulamentului privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă, precum și condițiile de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație" din administrația publică locală. Acest regulament reglementează, în aplicarea legii-cadru, sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă în privința funcționarilor publici din administrația publică locală.

Această raportare normativă a fost justificată de toate părțile procesuale prin prisma calității reclamantului de funcționar public în cadrul administrației publice locale, numit în temeiul unei dispoziții a primarului, calitate care, de altfel, a fost confirmată prin sentința civilă recurată.

Astfel, reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată acordarea respectivului spor în temeiul Legii-cadru nr. 153/2017 și al Hotărârii Guvernului nr. 569/2017, în vreme ce pârâta Administrația Serviciilor Sociale Comunitare (...) s-a apărat invocând dispozițiile art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, arătând că în bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii 2018-2023 nu au fost prevăzute și aprobate sume cu această destinație. Pârâta s-a prevalat totodată și de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 273/2006, care impun ca nicio cheltuială din fonduri publice locale să nu poată fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și dacă nu are prevederi bugetare și surse de finanțare.

Pârâtul primarul municipiului (...) a invocat în apărare, în esență, incidența art. 3 și 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, care impun obligația stabilirii drepturilor salariale, inclusiv a sporurilor, în limita încadrării în sumele aprobate în bugetul propriu, precum și fără depășirea, în situația funcționarilor publici, a indemnizației lunare a funcției de viceprimar. A invocat totodată necesitatea respectării dispozițiilor art. 25 din legea-cadru referitoare la plafonul maxim și faptul că reclamantul nu ar fi făcut dovada îndeplinirii, în ceea ce îl privește, a condițiilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, întrucât buletinul de expertizare a condițiilor de muncă întocmit nu ar fi vizat și postul său de muncă. S-a prevalat totodată și de dispozițiile art. 34 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare.

În motivele de recurs, pârâții recurenți invocă aceleași apărări ilustrate în faza procesuală a fondului, grefate pe aceleași dispoziții normative enunțate.

Cu toate acestea, instanța de recurs trimite sesizarea prezentă, fundamentând-o pe un alt temei juridic, consacrat printr-un alt regulament-cadru adoptat distinct, în temeiul aceleiași Legi-cadru nr. 153/2017, însă pentru o altă familie ocupațională de funcții bugetare, respectiv prin Hotărârea de Guvern nr. 153/2018 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială".

Din observarea apărărilor formulate de părțile procesuale se constată, așadar, că, raportat la calitatea reclamantului de funcționar public în cadrul administrației publice locale, rezolvarea litigiului nu depinde de interpretarea prevederilor pct. IV lit. A subpct. 2 din anexa nr. 9 la Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 menționată, conform cărora: " IV. Locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor pentru personalul din unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale cu sau fără cazare care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. d) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare A. Spor de până la 15% din salariul de bază, acordat personalului care își desfășoară activitatea în: (...) 2. servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilități și pentru persoane vârstnice."

Problema de drept semnalată de instanța de trimitere nu are legătură cu fondul cererii deduse judecății atât timp cât, astfel cum s-a expus, reclamantul nu face parte din familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", căreia i se aplică Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, ci face parte din familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație" din administrația publică locală, familie în raport cu care sporul solicitat pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă este reglementat distinct și exhaustiv prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, și cât nu s-a învederat de către părțile procesuale vreo apărare fundamentată pe regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018.

Însăși instanța de trimitere, prin Încheierea de ședință din 7.11.2024 prin care a înlăturat, potrivit art. 442 din Codul de procedură civilă, omisiunea vădită a neexpunerii opiniei sale asupra modului de dezlegare a problemei de drept sesizate, a expus punctul său de vedere justificându-l - surprinzător și inconsecvent în raport cu temeiul juridic pe care și-a fundamentat problema de drept - prin referire la Hotărârea Guvernului nr. 569/2017: "în motivarea acestui punct de vedere, se reține că acordarea sporului de 15% (...) prevăzut la punctul IV lit. pct. 2 din anexa nr. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 pentru aprobarea regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" nu poate fi condiționată de aprobarea sumelor cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii în care se solicită acest spor, întrucât, deși sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, în limitele prevăzute în anexa la regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, se acordă cu respectarea prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 și cu încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal din bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, acordarea acestui spor nu este condiționată de dispoziția legală de instituire de includerea în bugetul de venituri și cheltuieli a unor fonduri cu destinația specială".

Deci însăși instanța de trimitere consideră incidentă în cauză Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, act normativ contrapus celui reprezentat de Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, la care însă în mod nemotivat s-a raportat în conturarea problemei de drept sesizate.

Așadar, în urma analizării înscrisurilor anexate încheierii de sesizare și în lipsa prezentării de către instanța de trimitere a unor argumente pertinente asupra legăturii de interdependență dintre soluționarea pe fond a cauzei și lămurirea chestiunii de drept, constatându-se că, dimpotrivă, instanța s-a raportat în fundamentarea sesizării la un alt act normativ (incident), Înalta Curte de Casație și Justiție constată că lămurirea chestiunii de drept indicate de autorul sesizării nu prezintă relevanță pentru soluționarea cererii deduse judecății.

În practica instanței supreme s-a stabilit că hotărârea prealabilă trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra soluției ce urmează a fi pronunțată de către instanța de trimitere, cerința pertinenței fiind expresia utilității pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate trebuie să o aibă în cadrul soluționării litigiului, ceea ce presupune ca problema de drept ce face obiectul sesizării să fie direct incidentă pentru soluționarea cauzei (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 10 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 17 aprilie 2024; Decizia nr. 42 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 16 octombrie 2024, sau Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 6 februarie 2025).

Tot astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că nu este îndeplinită condiția în discuție atunci când procedura hotărârii prealabile a fost declanșată pentru a se răspunde unei probleme de drept ipotetice, chiar dacă ar avea legătură cu materia litigioasă (Decizia nr. 63 din 2 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 6 noiembrie 2023), ori atunci când starea de fapt proprie cauzei nu se încadrează în ipoteza normei legale a cărei interpretare se solicită (Decizia nr. 7 din 30 ianuarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 23 februarie 2023).

Spre deosebire de recursul în interesul legii, pe calea căruia se rezolvă o problemă de drept controversată, într-o manieră abstractă și generală, în cazul hotărârii prealabile, dezlegarea unei chestiuni de drept este una punctuală, adecvată circumstanțelor speței (Decizia nr. 46 din 19 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 20 octombrie 2022).

Drept urmare a ansamblului considerentelor expuse, întrucât nu rezultă existența unei legături de interdependență între chestiunea de drept ce face obiectul sesizării și pretenția dedusă judecății, nu se poate reține îndeplinirea acestei condiții de admisibilitate pentru declanșarea mecanismului procedurii pronunțării unei hotărâri prealabile.

Așadar, soluția care se impune în privința prezentei sesizări este aceea a respingerii, ca inadmisibilă, devenind superfluă analiza întrunirii celorlalte condiții de admisibilitate a sesizării atât timp cât ele sunt prevăzute în mod cumulativ.