ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 220/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.743/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Georgiana Toader, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 36.210/3/2022.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularii și obiectul sesizării

Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 36.210/3/2022, a dispus, prin Încheierea din 22 octombrie 2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: 1. Dacă pentru drepturile care formează obiectul acțiunii este datorată contravaloarea inflației și, în caz afirmativ, pentru ce interval, respectiv de la data la care sumele reprezentând CASS au fost reținute până la data la care acestea au fost restituite sau pentru un alt interval? 2. Dacă pentru aceste sume reprezentând CASS, care au fost reținute și în privința cărora s-a dispus restituirea ca efect al deciziei Curții Constituționale, dar și eșalonarea restituirii prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2023, este datorată dobândă și, în caz afirmativ, pentru ce interval și ce tip de dobândă, respectiv dobândă moratorie sau penalizatoare?

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26 noiembrie 2024, cu nr. 2.743/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 16 iunie 2025. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu completări prin Legea nr. 391/2023: Art. 1 alin. (1): "Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate." Art. 1 alin. (2): "Diferențele de impozit pe venit se calculează separat față de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se rețin la data efectuării plății sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc și se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate." Art. 1 alin. (3): "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 de lei." Art. 1 alin. (4): "Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022-1 martie 2023." Art. 1 alin. (5): "În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept." Art. 1 alin. (6): "Prin excepție de la prevederile alin. (1), sumele reținute din veniturile din pensii cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, nu se restituie persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost stabilite și indexate potrivit prevederilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, respectiv cărora li se aplică prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și cărora, în urma reținerii acestor sume, nu le-au fost diminuate cuantumurile nete ale pensiei aflate în plată în anul 2022." Art. 1 alin. (7): "Sumele aferente contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate prevăzute la alin. (6) care sunt restituite caselor de pensii sectoriale de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate în contul prevăzut la art. 2 alin. (3) lit. a) se virează la bugetul de stat, în conturile de cheltuieli bugetare ale ordonatorilor de credite din care acestea au fost acordate, potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 275/2008, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 2 zile lucrătoare de la încasarea acestora în contul analitic deschis în cadrul contului «Sume de mandat și în depozit» la unitățile Trezoreriei Statului."

Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar Art. 1 alin. (2): "Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie." Art. 1 alin. (3): "Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare."

Codul civil: Art. 1.535 alin. (1): "În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic." Art. 1.535 alin. (2): "Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență." Art. 1.535 alin. (3): "Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Reclamanții au solicitat, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute pentru perioada 1 ianuarie 2022 - data sistării colectării, în baza art. XXIV pct. 11-14 și 16-19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, sume actualizate cu indicele de inflație aplicabil la data plății efective, și la plata contravalorii dobânzii legale de la data la care fiecare dintre aceste contribuții au fost reținute până la data efectivei lor restituiri.

La un termen ulterior de judecată în fața Tribunalului București, după apariția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2023, reclamanții au renunțat la pretenția constând în restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, dar au arătat că înțeleg să stăruie în ceea ce privește actualizarea sumelor datorate și în privința cărora Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2023 a dispus restituirea eșalonată, precum și în privința obligării pârâtei la plata contravalorii dobânzii legale aferente acelorași sume.

Prin sentința apelată a fost admisă, în parte, acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească sumele de bani reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a diferențelor de drepturi de pensie rezultate în urma recalculării pensiei fără reținerea procentului de 10% din asigurările sociale și de stat, de la data scadenței fiecărui drept de pensie și până la data de 20 decembrie 2022, și sumele de bani reprezentând dobânda legală penalizatoare de la data de 21 decembrie 2022 și până la data plății efective a sumelor de bani reținute anterior cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate.

Instanța de fond a apreciat, în privința actualizării, data de 20 decembrie 2022 (ce reprezintă ziua anterioară sesizării, de către reclamanți, a Tribunalului București) ca punct final al acestei perioade de actualizare, deși plata urma a fi făcută, în aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2023, ulterior acestei date de 20 decembrie 2022, iar fenomenul inflaționist a continuat să se manifeste și după această dată, iar, în privința dobânzii legale penalizatoare, data de 21 decembrie 2022 (respectiv data sesizării Tribunalului București de către reclamanți) ca fiind data de debut al calculării contravalorii dobânzii legale penalizatoare.

Împotriva sentinței, ambele părți, atât reclamanții, cât și pârâta, au declarat apel.

Prin cererea de apel, pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a criticat aspecte referitoare la netemeinicia pretențiilor aferente petitului principal, dar și acordarea debitelor accesorii, susținând că actualizarea debitului principal și acordarea dobânzii nu ar avea temei legal față de conținutul special al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2023, în timp ce reclamanții au criticat intervalul de acordare, de către instanța de fond, a dobânzii legale și a perioadei pentru care a fost dispusă actualizarea.

La termenul de judecată din 22 octombrie 2024, Curtea a pus în discuția părților aspectele legate de oportunitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin Încheierea de ședință pronunțată la 22 octombrie 2024, sesizarea a fost considerată admisibilă și, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. V. Punctul de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Apelanta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a arătat, prin notele scrise depuse la dosar la data de 17 octombrie 2024, că nu se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. VI. Punctul de vedere ale completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei și-a exprimat punctul de vedere asupra chestiunilor de drept supuse dezlegării, în sensul că sunt datorate actualizarea sumelor reținute și supuse restituirii, precum și dobânda legală penalizatoare de la data la care au fost realizate reținerile până la data la care sumele sunt efectiv restituite, lunar, conform eșalonării prevăzute de art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2023. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

Din răspunsurile primite a rezultat existența unei practici judiciare semnificative în care a fost îmbrățișată o orientare jurisprudențială cvasiunanimă în sensul că se restituie sumele reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate din drepturile de pensie începând cu data de 1 ianuarie 2022 până la data încetării reținerilor, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Totodată, a rezultat că pentru sumele reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate, care au fost reținute și în privința cărora s-au dispus restituirea ca efect al deciziei Curții Constituționale, dar și eșalonarea restituirii prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2023, este datorată dobândă legală penalizatoare calculată asupra debitului începând cu data fiecărei rețineri lunare până la data restituirii efective.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul curților de apel Alba Iulia, Bacău, Brașov, București, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Iași și Pitești.

Curtea de Apel Oradea a comunicat că la nivelul Secției I din cadrul Tribunalului Bihor orientarea practicii judiciare nu este unitară, fiind în sensul că pentru drepturile care formează obiectul acțiunii este datorată contravaloarea inflației, pe de o parte, cu acordarea acesteia de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale.

De asemenea, în ceea ce privește cea de-a doua problemă de drept, practica judiciară este în sensul că este datorată dobânda moratorie, pe de o parte, cu acordarea acesteia de la data reținerii sumelor reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate, iar, pe de altă parte, cu acordarea acesteia de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale.

Opinia magistraților din cadrul Tribunalului Ialomița a fost în sensul că nu se justifică acordarea dobânzii penalizatoare și actualizarea sumelor cu indicele de inflație, întrucât prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2023 nu s-a prevăzut acordarea acestor sume. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 650/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1262 din 28 decembrie 2022, s-a constatat că dispozițiile art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f 2 )], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) sintagma "de până la suma de 4.000 lei lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) lit. a 1 )], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a din capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii"], pct. 16 [cu referire la art. 157 3 ], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum și al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a din capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii"], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f 2 ), alin. (5) în privința trimiterii la art. 157 3 și alin. (7 1 )] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f 2 )] și ale art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 și pct. 19] din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt neconstituționale. În urma acestei decizii a fost emisă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2023, potrivit căreia la art. 1 se stipulează că "Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate." IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 75/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept s-a statuat că: "În condițiile în care datoria eșalonată (...) este plătită după scadență, debitorul datorează, după această dată și până la plata efectivă, dobânzi penalizatoare, așa cum prevede art. 1 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011. Doar în acest mod se poate realiza o deplină și legală reparare a prejudiciului suferit de salariat. Evaluarea prejudiciului constând în beneficiul nerealizat (lucrum cessans) decurge din lege, fiind opțiunea legiuitorului să stabilească valori diferite pentru perioada anterioară scadenței și, respectiv, pentru perioada ulterioară acesteia."

Prin Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii s-a statuat că actualizarea reprezintă o reparație parțială, menită să repare prejudiciul efectiv suferit (damnum emergens), principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Domeniul de reglementare al acestui act normativ este prevăzut expres prin dispozițiile art. 1, ordonanța aplicându-se în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

În consecință, prevederile ordonanței se aplică cu prioritate în raport cu dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa cu prevederile dreptului comun, cuprinse în Codul de procedură civilă, astfel cum se statuează expres prin art. 4 din ordonanță, conform căruia "dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie".

Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "Dacă, în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: - existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; - cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze, respectiv litigiul să vizeze stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; - existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; - chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Prima condiție este îndeplinită, deoarece cauza în cadrul căreia a fost formulată sesizarea se află în curs de judecată, în calea de atac a apelului, la Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Este îndeplinită și a doua condiție, întrucât cauza are ca obiect stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, apelanții-reclamanți urmărind recuperarea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate pentru partea din pensii care depășea valoarea de 4.000 lei, precum și actualizarea sumelor și obligarea pârâtei la plata contravalorii dobânzii aferente acestor sume.

Nu este îndeplinită însă a treia condiție de admisibilitate ce vizează existența unei chestiuni de drept, care ar putea face obiect al sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

În cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu se definește noțiunea "chestiune de drept", însă lămurirea acesteia se va face ținând seama de principiile prezentate de legiuitorul delegat în preambulul ordonanței și de necesitatea completării, conform art. 4 din ordonanță, dispozițiilor speciale ale acesteia cu prevederile dreptului comun, cuprinse în Codul de procedură civilă, și cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dată în interpretarea prevederilor de drept comun, jurisprudență care a dezvoltat noțiunea autonomă a "chestiunii de drept", susceptibilă de interpretare pe calea mecanismului hotărârii prealabile.

În preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, alături de alte principii prezentate, legiuitorul delegat a înțeles să țină seama de "configurația actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și de efectul obligativității hotărârii pe care o pronunță Înalta Curte de Casație și Justiție, în deplin acord cu îndatorirea sa constituțională de asigurare a aplicării și interpretării unitare a legii de către toate instanțele judecătorești din România", apreciindu-se că, în raport cu coordonatele acestui mecanism, aplicarea acestor noi norme legale cu caracter special poate influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, "în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept".

Astfel fiind, reiese neîndoielnic ideea că procedura specială prevăzută de ordonanță prezintă caracteristicile esențiale ale procedurii pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, așa cum aceasta este reglementată de dispozițiile de drept comun din art. 519-521 din Codul de procedură civilă, la care se adaugă diferențele specifice menționate expres în conținutul dispozițiilor ordonanței.

Mai mult, spre deosebire de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă care folosesc noțiunea de "chestiune de drept", în preambulul ordonanței, legiuitorul delegat folosește sintagma "chestiuni dificile de drept", dorind să sublinieze astfel că doar chestiunile cu un anumit grad de dificultate în drept (și nu orice chestiuni de drept) sunt cele care pot fi obiectul procedurii speciale reglementate de ordonanță, în acord cu întreaga jurisprudență a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dezvoltată începând cu anul 2013, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, care a instituit acest mecanism de unificare a priori a jurisprudenței instanțelor naționale.

Rațiunea instituirii condițiilor formale anterior arătate ale sesizării constă în asigurarea îndeplinirii scopului pentru care a fost introdus acest mecanism procedural, respectiv uniformizarea jurisprudenței și asigurarea predictibilității acesteia, fără ca folosirea sa să genereze suspendarea nejustificată a judecării unei cauze, printr-o interpretare arbitrară a necesității declanșării procedurii de către instanța de judecată, cu consecința prelungirii nejustificate a duratei procesului civil și, din această perspectivă, a afectării dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În consecință, art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu instituie în sarcina instanțelor specializate în materia prevăzută de art. 1 din ordonanță obligația de a declanșa mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile în orice situație în care este identificată o chestiune de drept ce nu a primit o rezolvare de principiu din partea instanței supreme, ci numai în acele cazuri în care chestiunea de drept în discuție reflectă acele trăsături, cu excepția caracterului noutății, pe care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept le-a subliniat în mod constant în jurisprudența dezvoltată în aplicarea dispozițiilor art. 519-521 din Codul de procedură civilă, cu care ordonanța se completează.

În situația contrară, s-ar ajunge la o delegare, nepermisă, a funcției jurisdicționale a judecătorului cauzei în favoarea instanței supreme, chemată astfel, nu să dea dezlegări de principiu asupra unor chestiuni de drept dificile, ci să dea rezolvare unor raporturi juridice concrete, aplicând norma de drept asupra situațiilor factuale punctuale.

În ceea ce privește cerința existenței unei chestiuni de drept reale, dificile, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au reținut următoarele: - chestiunea de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016; Decizia nr. 62 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017; Decizia nr. 18 din 5 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 17 aprilie 2018; Decizia nr. 34 din 24 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 7 iulie 2021, paragraful 59; Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 46; Decizia nr. 50 din 14 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 3 septembrie 2021, paragraful 41; Decizia nr. 74 din 18 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1174 din 13 decembrie 2021, paragraful 42); - chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie o chestiune care ridică serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, iar nu realizarea unor operațiuni de interpretare și aplicare a unui text de lege în raport cu circumstanțele particulare ce caracterizează fiecare litigiu ori existența unor simple obstacole care ar putea fi înlăturate printr-o reflexie mai aprofundată a judecătorului cauzei (Decizia nr. 9 din 20 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 10 aprilie 2017, paragrafele 62 și 65; Decizia nr. 62 din 24 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 30 octombrie 2018, paragraful 37; Decizia nr. 34 din 24 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 7 iulie 2021, paragraful 61; Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 37); - pentru a ne afla în prezența unei veritabile chestiuni de drept, caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare trebuie să fie reflectate în încheierea de sesizare, care trebuie să fie motivată, aptă să releve reflecția asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumentele aferente, și de o manieră în care să se întrevadă explicit pragul de dificultate al întrebării și în ce măsură aceasta depășește obligația ordinară a instanței de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu, întrucât simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru declanșarea mecanismului hotărârii prealabile (Decizia nr. 2 din 22 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 februarie 2018, paragraful 42; Decizia nr. 62 din 24 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 30 octombrie 2018, paragrafele 38, 39 și 41; Decizia nr. 32 din 30 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 26 iunie 2020, paragraful 50; Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 37; Decizia nr. 50 din 14 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 3 septembrie 2021, paragraful 41; Decizia nr. 74 din 18 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1174 din 13 decembrie 2021, paragraful 42). Sub acest aspect, s-a reținut că, în procedura hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de interpretare și aplicare a legii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților unor texte de lege (Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 46).

Cu privire la sesizarea Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată nu îndeplinește cerința de a reprezenta o veritabilă chestiune de drept, în sensul celor anterior enunțate, nefiind dedusă dintr-un text de lege incomplet sau neclar, susceptibil de interpretări contradictorii, de natură a fi supusă dezlegării în cadrul procedurii hotărârii prealabile.

Prin încheierea de sesizare, instanța de trimitere formulează următoarele întrebări: 1. Dacă pentru drepturile care formează obiectul acțiunii este datorată contravaloarea inflației și, în caz afirmativ, pentru ce interval, respectiv de la data la care sumele reprezentând CASS au fost reținute până la data la care acestea au fost restituite sau pentru un alt interval? 2. Dacă pentru aceste sume reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate, care au fost reținute și în privința cărora s-a dispus restituirea ca efect al deciziei Curții Constituționale, dar și eșalonarea restituirii prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2023, este datorată dobândă și, în caz afirmativ, pentru ce interval și ce tip de dobândă, respectiv dobândă moratorie sau penalizatoare?, susținând că problema de drept care reflectă și dificultatea sa stă în apariția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2023, prin care s-a dispus în privința restituirii eșalonate a CASS reținute, în acest act normativ neprevăzându-se nimic referitor la actualizarea sumelor de bani în privința cărora s-a legiferat restituirea eșalonată și la acordarea dobânzii legale, astfel că pornind de la această modalitate de legiferare, instituțiile care au obligația restituirii susțin faptul că nu pot fi obligate la ceea ce legea, printr-un act normativ care privește chiar pretențiile deduse judecății, nu prevede cu privire la respectivele pretenții. Distinct de această chestiune a datorării/nedatorării contravalorii dobânzii legale și a actualizării debitului principal, a arătat că în cauză prezintă relevanță și perioada pentru care aceste două tipuri de debite accesorii ar trebui calculate.

Răspunsurile transmise de instanțele consultate relevă o abordare cvasiunitară cu privire la aceste chestiuni de drept, fiind conturată o opinie consolidată la nivel național, în sensul exprimat și de către autorul sesizării.

Or, chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare sau că și-ar putea extinde efectele după data abrogării lui (prin ultraactivitate), fie că ar intra în coliziune cu principii fundamentale ale dreptului.

Ceea ce este definitoriu pentru această procedură este deci dezlegarea de principiu pe care o poate da instanța supremă în legătură cu sensul normei de drept, cu cea mai adecvată interpretare a lui, atunci când este susceptibil de mai multe înțelesuri, astfel încât ulterior, printr-o aplicare corespunzătoare din partea instanțelor, jurisprudența să capete coerență și unitate.

Este vorba, așadar, despre o interpretare în drept cu caracter de principiu asupra unei norme legale (îndoielnică, neclară), stabilită ca incidentă cauzei de către instanța de trimitere, aptă să ducă la dezlegarea raportului litigios, iar nu de interpretarea, în concret, a acestei norme de către instanța supremă, căreia ulterior instanța de trimitere să îi facă aplicare punctuală la speță, întrucât nu acesta este scopul mecanismului instituit prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În cauză nu este identificată o problemă de drept care să necesite promovarea acestui mecanism de unificare a practicii, instanța de trimitere limitându-se la a reda obiectul cererii de chemare în judecată.

Concluzionând, noțiunii de "chestiune de drept" nu îi poate fi subsumat obiectul cererii de chemare în judecată și nu se poate cere instanței supreme dezlegarea sa în cadrul procedurii întrebării prealabile, întrucât, în acest caz, "dezlegarea" ar semnifica chiar "soluționarea fondului", ceea ce legea nu permite în cadrul acestui mecanism de unificare a practicii judiciare.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor judecătorești de interpretare și aplicare a legii în cauzele deduse judecății, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților întâmpinate în interpretarea unor texte de lege (Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021).

În atare situație, nefiind întrunită cerința unei chestiuni de drept, nu se poate reține admisibilitatea accesării mecanismului de unificare a practicii judiciare.