ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 104/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.114/1/2024, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Adriana Elena Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Prahova - Secția I civilă în dosarele nr. 662/105/2023 și nr. 4.869/63/2022.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părțile nu au puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularii și obiectul sesizărilor

Tribunalul Prahova - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 17 septembrie 2024, în Dosarul nr. 662/105/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă la eliberarea adeverinței-tip emise în temeiul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare lunară brută și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării fiecăreia dintre reclamante trebuie să cuprindă, pe lângă valoarea de referință sectorială de 605,225, neafectată de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), conform Ordinului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 551/2023, valoarea de referință sectorială de 605,225 lei prevăzută în Sentința civilă nr. 962 din 18 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția I civilă în Dosarul nr. 4.382/105/2020, începând cu data de 19 iulie 2017 și în continuare, și coeficientul de multiplicare de 19,000 prevăzut la nr. crt. 13 de la lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006), în conformitate cu Decizia nr. 3.013 din 14 noiembrie 2022 a Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. 5.098/105/2021, începând cu data de 16 noiembrie 2018 și în continuare, prin raportare la dispozițiile art. 8 alin. (1) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, chiar dacă prin decizia curții de apel nu le-a fost recunoscut reclamantelor gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci doar plata diferențelor salariale rezultate prin luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 19,000.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 3 octombrie 2024, cu nr. 2.114/1/2024.

La aceeași dată, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrat Dosarul nr. 2.116/1/2004, având ca obiect sesizarea formulată de aceeași instanță în Dosarul nr. 4.869/63/2022, referitoare la următoarea chestiune de drept: Dacă raportat la dispozițiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, coroborate cu Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016 (Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016) și Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 16 iulie 2018 (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 36 din 4 iunie 2018), data de la care este îndreptățit reclamantul la actualizarea pensiei de serviciu cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 605,225 lei este 30 decembrie 2021, dată la care drepturile salariale ale judecătorilor în activitate au fost stabilite conform Ordinului ministrului justiției nr. 6.245/C/2021 privind stabilirea unor drepturi salariale (Ordinul nr. 6.245/C/2021), având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) și ale art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, sau 1 ianuarie 2018, data de la care această valoare de referință a fost recunoscută prin hotărâri judecătorești altor magistrați.

În baza dispozițiilor art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea sesizării la Dosarul nr. 2.114/2024. II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare " Art. 82. - (1) Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, magistrații-asistenți de la Curtea Constituțională și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcția de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se pot pensiona la cerere și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (...) Art. 85. - (...) (2) Pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, judecătorul sau procurorul își poate păstra pensia aflată în plată."

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare " Art. 25. - Limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi (1) Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz. (...) Art. 38. - Aplicarea legii (...) (6) În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare Anexa - Indemnizațiile judecătorilor, procurorilor și ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare A. Coeficienții de multiplicare 13. Procuror 19,000" III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-au invocat chestiunile de drept A. Dosarul nr. 662/105/2023

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția I civilă, la data de 15 februarie 2023, cu nr. 662/105/2023, astfel cum a fost completată, reclamantele A și B au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la emiterea pentru fiecare dintre reclamante a unei noi adeverințe-tip în care baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare lunară brută și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării fiecăreia să fie trecută cu luarea în considerare a valorii de referință sectoriale de 605,225 lei prevăzută în Sentința civilă nr. 962 din 18 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția I civilă în Dosarul nr. 4.382/105/2020, rămasă definitivă, și a coeficientului de multiplicare de 19,000 prevăzut în Decizia nr. 3.013 din 14 noiembrie 2022 a Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 5.098/105/2021, pentru stabilirea dreptului de pensie la valoarea corespunzătoare celor definitiv statuate prin hotărârile judecătorești mai sus menționate.

În motivarea acțiunii reclamantele au menționat că au desfășurat activitatea în calitate de magistrați (procurori) până la data eliberării prin pensionare din funcțiile de procuror deținute, iar cele două categorii de drepturi salariale menționate au fost recunoscute judecătorește, cu titlu retroactiv, prin hotărârile amintite, însă nu au fost avute în vedere la momentul emiterii adeverințelor-tip, în vederea pensionării.

În raport cu dispozițiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, conținutul adeverinței-tip ce trebuie depusă la dosarul de pensionare, conform art. 13 alin. (1) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 (Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005), trebuie să cuprindă indemnizația de încadrare brută și sporurile avute în ultima lună de activitate, inclusiv drepturile bănești obținute prin hotărâri judecătorești, însă angajatorul a refuzat în mod expres eliberarea unei noi adeverințe-tip de recalculare a pensiei de serviciu cu luarea în considerare a celor două elemente invocate.

Dacă drepturile bănești obținute prin hotărâri judecătorești nu s-ar lua în calcul la stabilirea indemnizației de încadrare brute și a sporurilor pe baza cărora se stabilește pensia de serviciu, efectele hotărârilor judecătorești de acordare a respectivelor drepturi nu ar fi depline, deoarece s-ar recunoaște doar dreptul la plata lor, dar nu și celelalte beneficii care rezultă din plată, cum este în speță dreptul de a beneficia de o pensie corespunzătoare contribuției la bugetul de asigurări sociale, potrivit principiului contributivității.

Au invocat Decizia nr. 23 din 29 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 27 octombrie 2015 (Decizia nr. 23 din 29 iunie 2015), și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a depus note scrise, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 15 februarie 2020 și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

A susținut că executarea hotărârilor judecătorești invocate de reclamante se realizează în condițiile art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018), și că, în condițiile în care executarea hotărârilor în discuție se realizează eșalonat, pretențiile reclamantelor sunt nefondate.

De asemenea, întrucât legea de salarizare în vigoare a stabilit un nivel maxim pe grade profesionale, care nu poate fi depășit, începând cu 1 ianuarie 2018, s-a avut în vedere nivelul maxim al indemnizației de încadrare aferente anului 2022, corespunzătoare gradului profesional deținut.

Având în vedere că reclamantele nu au deținut gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pensiile de serviciu ale acestora nu pot fi actualizate prin raportare la coeficientul de multiplicare 19,000.

La termenul din 17 septembrie 2024, instanța de trimitere, din oficiu, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu dezlegarea problemei de drept menționate, precum și suspendarea cauzei. B. Dosarul nr. 4.869/63/2022

Prin Cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale cu nr. 4.869/63/2022 și declinată ulterior la Tribunalul Prahova - Secția I civilă, reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Casa Teritorială de Pensii Câmpina și Tribunalul Dolj, a solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Dolj să emită o adeverință, în conformitate cu prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, prin care să se stabilească cu cât s-a majorat indemnizația brută a unui judecător în activitate în condiții de funcție, vechime, grad al instanței, cu luarea în considerare a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu și a sporului de vechime, cu luarea în calcul a valorii de referință sectorială de 605,225 lei pe perioada 1 decembrie 2018-30 decembrie 2021, majorat cu rata dobânzii legale și indicele de inflație pentru diferența dintre indemnizația primită la data de 1 decembrie 2018 și cea primită după majorarea cu valoarea de referință sectorială de 605,225 lei și în continuare până la pronunțarea unei hotărâri executorii; obligarea Casei Județene de Pensii Prahova să plătească drepturile de pensie conform adeverinței, începând cu data de 1 decembrie 2018, urmând să actualizeze aceste drepturi de pensie (diferența) cu dobânda legală și indicele de inflație de la data rămânerii executorii a hotărârii judecătorești și până la data plății efective.

De asemenea, a solicitat ca Tribunalul Dolj să fie obligat să îi restituie suma de 15.014 lei actualizată și cu dobânda legală penalizatoare la care se va adăuga indicele de inflație, de la data de 1 februarie 2021 și până la data plății efective.

În motivare, reclamantul a arătat că și-a desfășurat activitatea în calitate de judecător la Tribunalul Dolj până la finele anului 2009, când a fost pensionat, beneficiind de pensie de serviciu conform prevederilor Legii nr. 303/2004.

Prin Decizia din 2022 i-au fost recalculate drepturile de pensie de serviciu conform art. 82 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 303/2004 și au fost stabilite drepturi de pensie de serviciu în sumă de 2.372 lei, începând cu data de 1 decembrie 2018, plata acestora urmând să se facă începând cu data de 30 decembrie 2021. Actualizarea pensiei de serviciu s-a realizat în baza adeverinței eliberate de Tribunalul Dolj, care nu a recunoscut pe cale administrativă valoarea de referință sectorială de 605,255 lei stabilită prin hotărâri judecătorești personalului de probațiune din cadrul Ministerului Justiției.

Pârâtul Tribunalul Dolj a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că adeverința pentru actualizarea pensiei reclamantului a fost eliberată conform Adresei Ministerului Justiției nr. 1/19.656/2022, la data de 30 decembrie 2021, la o valoare de referință sectorială de 605,225 lei, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 pentru actualizarea pensiilor de serviciu ale foștilor judecători.

A precizat că la actualizarea pensiei de serviciu a fost avută în vedere indemnizația de încadrare la data de 30 decembrie 2021 pentru magistrații în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței, fără a depăși nivelul maxim prevăzut în anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017. Prin urmare, data de la care este îndreptățit reclamantul la actualizarea pensiei de serviciu, luând în considerare valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, este 30 decembrie 2021.

La termenul din 17 septembrie 2024, instanța de trimitere, din oficiu, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu dezlegarea problemei de drept menționate, precum și suspendarea cauzei. IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularii sesizărilor

Stabilind obiectul învestirii în cele două dosare, instanțele de trimitere au apreciat că soluționarea cauzelor depinde de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale invocate, că problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar asupra aspectelor ce fac obiectul sesizării, instanța supremă nu a statuat, astfel cum rezultă din jurisprudența sa.

Spre deosebire de art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai stabilesc și condiția noutății, iar caracterul imperativ al normelor în discuție exclude orice eventuale aprecieri ale instanței de trimitere cu privire la dificultatea chestiunii de drept, astfel că nu se impune analiza îndeplinirii condițiilor referitoare la aceste aspecte.

În concluzie, s-a apreciat că, în ambele dosare, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile nu și-au expus punctul de vedere cu privire la problemele de drept în discuție. VI. Punctele de vedere ale completurilor de judecată care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept

În Dosarul nr. 662/105/2023, instanța de trimitere a reținut că baza de calcul al pensiei de serviciu a reclamantelor este reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, care trebuia să fie calculată în raport cu valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, începând cu data de 19 septembrie 2017, conform Sentinței civile nr. 962 din 18 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția I civilă, definitivă, respectiv trebuia să cuprindă și coeficientul de multiplicare de 19,000, acordat începând cu data de 16 noiembrie 2018 și prin Decizia nr. 3.013 din 14 noiembrie 2022 a Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă, în acord cu considerentele reținute prin Decizia nr. 23 din 29 iunie 2015.

În Dosarul nr. 4.869/63/2022, instanța a apreciat că, față de cele statuate prin Decizia nr. 23 din 29 iunie 2015 și față de împrejurarea că prin sentințele invocate au fost stabilite drepturi suplimentare în favoarea altor reclamanți care, în mod firesc, se impun a fi luate în considerare în vederea revizuirii pensiilor de serviciu ale acestora, ele nu pot fi aplicate reclamantului din prezenta cauză, care nu a făcut dovada că deține o astfel de hotărâre. Prin urmare, este întemeiat refuzul pârâtului de a elibera adeverința solicitată. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători, din care a rezultat existența unei practici neunitare.

Astfel, într-o orientare jurisprudențială s-a apreciat că eliberarea unei adeverințe-tip care să includă valoarea de referință sectorială de 605,225 lei și coeficientul de multiplicare de 19,000, conform sentințelor civile definitive, este o obligație legală a instituției, care trebuie să respecte hotărârea judecătorească definitivă, indiferent de prevederile normative generale aplicabile în materie de salarizare, în temeiul puterii de lucru judecat și al efectului obligatoriu.

Alte instanțe au apreciat că includerea valorii de referință sectorială de 605,225 lei și a coeficientului de multiplicare de 19,000 se poate face doar ținându-se seama de dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Unele instanțe au opinat că se poate elibera o adeverință în care baza de calcul reprezentată de încadrarea lunară brută și sporurile din ultima lună de activitate să cuprindă și valoarea de referință sectorială de 605,225 lei pentru cererile de actualizare a pensiei formulate de cei care au îndeplinit condițiile de pensionare anterior anului 2024, însă în ceea ce privește coeficientul de 19,000, s-a apreciat că nu se poate elibera o astfel de adeverință, cât timp nu există o legislație care să reglementeze o bază de calcul prin raportare la acest coeficient și față de Decizia nr. 3 din 11 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 9 mai 2024 (Decizia nr. 3 din 11 martie 2024).

Într-o altă orientare jurisprudențială s-a opinat în sensul caracterului nefondat al pretenției de obligare a fostului angajator să elibereze adeverința-tip necesară pentru restabilirea/recalcularea pensiei de serviciu în care baza de calcul al pensiei de serviciu să cuprindă indemnizația de încadrare brută lunară calculată și în raport cu valoarea de referință sectorială de 605,225 lei și coeficientul de multiplicare de 19,000, stabilite prin hotărâri judecătorești definitive.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției Judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în mecanismele de unificare a practicii

Prin Decizia nr. 23 din 29 iunie 2015, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 27 octombrie 2015, s-au stabilit următoarele: " În interpretarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu completările și modificările ulterioare, și art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, drepturile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind creșterile salariale de 2%, 5% și 11% prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de «indemnizație avută» și vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților."

Prin Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 16 iulie 2018, s-a statuat că: " În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, soluția egalizării indemnizațiilor la nivel maxim are în vedere și majorările și indexările recunoscute prin hotărâri judecătorești unor magistrați sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare."

Prin Decizia nr. 3 din 11 martie 2024, pronunțată de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 9 mai 2014, s-a statuat că: " În interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și a prevederilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (...): Drepturile acordate prin hotărâri judecătorești definitive reprezentând diferențe rezultate din utilizarea coeficienților de multiplicare prevăzuți la lit. A nr. crt. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, pentru procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au natura juridică a unor despăgubiri și, prin urmare, nu sunt incluse în cuantumul indemnizațiilor de încadrare ale magistraților și nu pot fi avute în vedere pentru stabilirea bazei de calcul al pensiei de serviciu. Cuantumul acestor despăgubiri este supus plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, dacă depășirea acestuia este determinată de utilizarea coeficienților de multiplicare menționați."

Prin Decizia nr. 4 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 24 aprilie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis sesizarea și, în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, a stabilit că: " Drepturile acordate judecătorilor și procurorilor, prin hotărâri judecătorești definitive, reprezentând diferențe rezultate din utilizarea coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 (...) pentru procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au natura juridică a unor despăgubiri. Cuantumul acestor despăgubiri este supus plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, dacă depășirea acestuia este determinată de utilizarea coeficienților de multiplicare menționați. Indemnizațiile de încadrare la care se face raportarea sunt cele cuprinse în anexa nr. V cap. I din Legea-cadru nr. 153/2017 și care corespund funcției, gradului profesional, vechimii în funcție și gradației fiecărui judecător sau procuror în parte."

Prin Decizia nr. 40 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1017 din 11 octombrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) raportat la art. 6 lit. a), b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017, a statuat că: "la stabilirea nivelului maxim de salarizare aflat în plată pentru funcții similare nu se poate ține seama de drepturile salariale recunoscute altor salariați prin hotărâri judecătorești definitive prin care au fost interpretate și aplicate norme legale cu aplicabilitate generală, dacă respectiva interpretare a fost ulterior invalidată printr-o decizie obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dezlegarea unei chestiuni de drept."

Prin Decizia nr. 96 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 16 ianuarie 2025, s-a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept constând în aplicarea coeficientului de multiplicare 23,00, prevăzut la lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, corespunzător funcției de conducere deținute de personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie. IX. Jurisprudența Curții Constituționale

Prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate invocată și a constatat că dispozițiile art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale.

Curtea a reținut că, "26. (...) hotărârea judecătorească, chiar dacă are efecte inter partes, interpretează norme de lege cu aplicabilitate generală. În procesul de aplicare a legii, scopul interpretării unei norme juridice constă în a stabili care este sfera situațiilor de fapt concrete, la care norma juridică respectivă se referă, și în a se asigura astfel corecta aplicare a acelei norme, interpretarea fiind necesară pentru a clarifica și a limpezi sensul exact al normei, și pentru a defini, cu toată precizia, voința legiuitorului. Or, Curtea constată că hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare, cum sunt cele prin care s-au stabilit majorările de 2%, 5% și respectiv 11% acordate magistraților și personalului asimilat, au aplicabilitate generală și se deosebesc de ipotezele în care, tot prin hotărâre judecătorească, ar fi fost recunoscute anumite drepturi în baza unor situații de fapt particulare, fără aplicabilitate generală (cum ar fi, spre exemplu, ipoteza în care o persoană a avut recunoscut sporul de doctorat)." X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a sesizării, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sesizările neîntrunind nici condiția distinctă negativă a nepronunțării anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra problemei de drept și nici exigențele de caracter dificil. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Temeiul de drept al prezentelor sesizări îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Dispozițiile acestei ordonanțe de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau la anularea actelor infralegislative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

Prin urmare, în contextul normativ expus, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: (i) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; (ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; (iii) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Cu titlu prealabil, pentru a putea aprecia asupra admisibilității celor două sesizări conexate, se impune scindarea celor trei probleme de drept invocate prin acestea, deoarece este necesară analizarea lor separată.

Astfel, cele două sesizări invocă următoarele chestiuni: (i) dacă, la eliberarea adeverinței-tip emise în temeiul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare lunară brută și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării fiecăreia dintre reclamante trebuie să cuprindă pe lângă valoarea de referință sectorială de 605,225, neafectată de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legeacadru nr. 153/2017, conform Ordinului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 551/2023, valoarea de referință sectorială de 605.225 lei prevăzută în Sentința civilă nr. 962 din 18 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția I civilă, în Dosarul nr. 4.382/105/2020, începând cu data de 19 iulie 2017 și în continuare; (ii) dacă, la eliberarea adeverinței-tip emise în temeiul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare lunară brută și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării fiecăreia dintre reclamante trebuie să cuprindă și coeficientul de multiplicare de 19,000 prevăzut la nr. crt. 13 de la lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, în conformitate cu Decizia nr. 3.013 din 14 noiembrie 2022 a Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 5.098/105/2021, începând cu data de 16 noiembrie 2018 și în continuare, prin raportare la dispozițiile art. 8 alin. (1) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, chiar dacă prin decizia curții de apel nu le-a fost recunoscut reclamantelor gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci doar plata diferențelor salariale rezultate prin luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 19,000; (iii) dacă, raportat la dispozițiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, coroborate cu Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 36 din 4 iunie 2018, data de la care este îndreptățit reclamantul la actualizarea pensiei de serviciu, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 605,225 lei, este 30 decembrie 2021, dată la care drepturile salariale ale judecătorilor în activitate au fost stabilite conform Ordinului ministrului justiției nr. 6.245/C/2021, având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) și ale art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, sau 1 ianuarie 2018, data de la care această valoare de referință a fost recunoscută prin hotărâri judecătorești altor magistrați. (i) În ceea ce privește prima întrebare

Simplificând, se solicită instanței supreme să răspundă la întrebarea dacă la eliberarea adeverinței-tip, conform art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, baza de calcul trebuie să cuprindă pe lângă valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, neafectată de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, recunoscută prin ordin administrativ de la o anumită dată, și valoarea de referință sectorială de 605.225 lei recunoscută într-o hotărâre judecătorească definitivă obținută de reclamanți cu o dată anterioară celei din ordinul administrativ menționat.

Verificându-se întrunirea acestor condițiilor legale în raport cu această întrebare, rezultă că ele se regăsesc doar parțial, nefiind îndeplinite toate exigențele procedurale menționate pentru declanșarea mecanismului preîntâmpinării practicii neunitare.

Astfel, referitor la primele două condiții legale, se reține că acestea sunt îndeplinite, întrucât cauza se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Prahova - Secția I civilă, care judecă în primă instanță, conform art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, litigiul circumscriindu-se domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

De asemenea, există legătura chestiunilor de drept semnalate cu soluționarea fondului cauzelor, în condițiile în care, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții solicită, în esență, obligarea pârâților la emiterea unor noi adeverințe-tip în care baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare lunară brută și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării fiecăruia să fie stabilită cu luarea în considerare atât a valorii de referință sectoriale de 605,225 lei, neafectată de plafonare, cât și a coeficientului 19,000, astfel cum a fost prevăzută în hotărâri judecătorești definitive pronunțate în favoarea lor.

Însă, această întrebare cu care a fost învestit Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu îndeplinește condiția de a revela existența unei veritabile chestiuni de drept.

În absența unei definiții legale a noțiunii de "chestiune de drept" din cadrul cerințelor de admisibilitate prevăzute la art. 519 din Codul de procedură civilă (aplicabile prin translatare și în ceea ce privește sesizarea întemeiată pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024), pentru a fi o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie susceptibilă să constituie izvorul unor interpretări divergente și, în consecință, al unei practici judiciare neunitare.

Prin urmare, sesizarea trebuie să conducă la interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale determinate, iar nu la rezolvarea unor chestiuni ce țin de particularitățile cauzei.

În prezenta cauză, din modalitatea de formulare a întrebării adresate Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, din caracterul unitar al opiniilor și al practicii judiciare comunicate, dar și din mențiunile inserate de instanța de trimitere în cuprinsul punctului de vedere asupra modului de dezlegare a problemei de drept, rezultă că aceasta nu constituie o veritabilă problemă de drept susceptibilă de a primi o rezolvare de principiu printr-o hotărâre pronunțată în cadrul mecanismului de unificare a practicii reglementat prin dispozițiile art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, întrucât nu rezultă că există o veritabilă dificultate în demersul de interpretare a legii.

Or, aplicarea concretă a legii la elementele de fapt ale cauzei constituie un atribut care intră în sfera de competență a instanței de judecată, neputând fi transferat, pe calea întrebării prealabile, instanței supreme; de altfel, faptul că întrebarea în sine conține elementele de fapt ale cauzei transferă sarcina soluționării concrete a acesteia către prezentul complet.

În cauză, se cere soluționarea chestiunii dacă adeverința-tip eliberată de angajator în vederea pensionării trebuie să menționeze un anumit cuantum al valorii de referință sectoriale începând cu o dată stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată în contradictoriu cu reclamanții și cu același angajator.

Or, pronunțarea unei hotărâri judecătorești de stabilire a unor drepturi salariale suplimentare, hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie pentru angajator, nu poate fi ignorată, deoarece ar echivala cu stabilirea unui cuantum incorect al pensiei.

Față de prevederile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și ale art. 13 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005, se constată că art. 82 se referă la indemnizația avută de magistrat în ultima lună de activitate; or, din interpretarea gramaticală a acestui text de lege, general acceptată și confirmată de practica judecătorească, rezultă că legiuitorul a avut în vedere indemnizația avută în drept, iar nu veniturile efectiv încasate.

De altfel, prin Decizia nr. 23 din 29 iunie 2015 s-au stabilit următoarele: În interpretarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu completările și modificările ulterioare, și art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, drepturile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind creșterile salariale de 2%, 5% și 11% prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de "indemnizație avută" și vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților.

Or, în condițiile în care instanța de trimitere nu a explicat în ce constau dubiile referitoare la interpretarea legii și nici argumente în sensul opus opiniei exprimate prin încheierea de trimitere, se reține inadmisibilitatea sesizării cu această primă întrebare, prin aceea că nu se demonstrează existența unei veritabile chestiuni de drept care să necesitate interpretarea de principiu a instanței supreme. (ii) În ceea ce privește cea de-a doua întrebare

Procedând în mod similar la extragerea esenței întrebării, ceea ce dorește instanța de trimitere a afla este dacă, la eliberarea adeverinței-tip conform art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, baza de calcul trebuie să cuprindă și coeficientul de multiplicare de 19,000 prevăzut la nr. crt. 13 de la lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, recunoscut ca drept la plată printr-o hotărâre judecătorească definitivă obținută de reclamanți (ca efect al aplicării principiului egalizării și al nediscriminării), dar nu și ca grad profesional ca atare.

În mod similar primei întrebări, sunt îndeplinite primele două condiții legale (cauza se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Prahova - Secția I civilă, care judecă în primă instanță, conform art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, litigiul circumscriindu-se domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; există legătura chestiunilor de drept semnalate cu soluționarea fondului cauzelor).

Nu este îndeplinită însă condiția de admisibilitate care impune ca respectiva chestiune de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Problema de drept ce se cere a fi dezlegată privește implicit interpretarea dispozițiilor art. 6 lit. b) și c) din Legeacadru nr. 153/2017, referitoare la principiile nediscriminării și egalității, din perspectiva dreptului unor salariați din familia ocupațională "Justiție" de a beneficia de o indemnizație calculată prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 - lit. A pct. 6-13, recunoscuți prin hotărâri judecătorești altor angajați în funcții similare, și modalitatea de punere în executare a acestor hotărâri.

Se constată că acest aspect a fost însă dezlegat de către Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul mecanismelor de unificare a practicii judiciare, ceea ce face ca prezenta sesizare să fie inadmisibilă și din perspectiva ultimei condiții de admisibilitate a cererii de sesizare a instanței supreme.

Astfel, prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 10 mai 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut în considerente că "dezlegările instanței de contencios constituțional din cuprinsul Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016 sunt integrate în prezent de normele de la art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv în conținutul conceptual al principiului nediscriminării (care reclamă eliminarea oricăror forme de discriminare și instituirea unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție) și în cel al principiului egalizării cu salariul maxim în plată pentru persoane din aceeași instituție sau autorita