ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 217/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 334/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Maria-Camelia Drăgușin, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Iași - Secția I civilă în Dosarul nr. 1.129/99/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar au fost depuse raportul întocmit de judecătorii-raportori și opinia parțial concurentă, care au fost comunicate părților, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Iași - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 31 ianuarie 2025, în Dosarul nr. 1.129/99/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu asupra următoarelor chestiuni de drept: 1. Dacă dispozițiile art. 211 alin. (3) și (4) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 282/2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal se aplică magistraților numiți în funcție la data de 1 ianuarie 1999 ori dacă acestora le sunt aplicabile prevederile art. 211 alin. (3) și (4) din Legea nr. 303/2022, în forma în vigoare la data de 31.12.2023. 2. Dacă cerința realizării vechimii în muncă, prevăzută de art. III alin. (3) teza finală din Legea nr. 282/2023, poate fi interpretată în sensul că durata acesteia este împlinită în ziua corespunzătoare din ultimul an, conform art. 2.552 alin. (2) din Codul civil, ori la finalul zilei precedente. II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2022): " Art. 211. - (1) Judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituțională, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, indiferent de vârstă, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcțiile de judecător, procuror, judecător de la Curtea Constituțională, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și la Curtea Constituțională, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, judecător financiar, procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, grefier cu studii superioare juridice, consilier juridic sau jurisconsult se pot pensiona la cerere și pot beneficia de o pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (...) (3) De pensia de serviciu beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituțională, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor cu o vechime între 20 și 25 de ani numai în aceste funcții, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul, pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală de 25 de ani în aceste funcții. Prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător și persoanelor prevăzute de prezentul alineat. (4) Persoanele care au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcțiile enumerate la alin. (1) se pot pensiona la împlinirea vârstei de 60 de ani și pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. În acest caz, pensia de serviciu este egală cu 80% din baza de calcul stabilită prin raportare la un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcție din motive neimputabile."

Legea nr. 282/2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare (Legea nr. 282/2023): " Art. I. - Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022, se modifică și se completează după cum urmează: 1. La articolul 211, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins: " Art. 211. - (1) Judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituțională, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională, precum și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 221 alin. (1), cu o vechime de cel puțin 25 de ani realizată numai în aceste funcții, se pot pensiona la împlinirea vârstei de 60 de ani și pot beneficia de o pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media indemnizațiilor de încadrare brute lunare și a sporurilor avute în ultimele 48 de luni de activitate înainte de data pensionării. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.» (...) 3. La articolul 211, alineatele (3) și (4) se modifică și vor avea următorul cuprins: " (3) De pensia de serviciu beneficiază, la împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzute de sistemul public de pensii, judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituțională, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la Curtea Constituțională și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 221 alin. (1) cu o vechime între 20 și 25 de ani numai în aceste funcții, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală de 25 de ani în aceste funcții. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (4) Persoanele care au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcțiile enumerate la alin. (1) se pot pensiona la împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzute de sistemul public de pensii și pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. În acest caz, pensia de serviciu este egală cu 80% din baza de calcul reprezentată de media indemnizațiilor de încadrare brute lunare și a sporurilor avute în ultimele 48 de luni de activitate înainte de data eliberării din funcție, raportate la un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcție din motive neimputabile acestora. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net aferent venitului brut din ultima lună de activitate înainte de data eliberării din funcție, raportate la un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional. Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător și persoanelor prevăzute de prezentul alineat.» (...) Art. III. - (...) (2) Persoanele prevăzute la art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, cărora le-au fost emise decizii de pensionare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se consideră că îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit prin aceste decizii potrivit reglementărilor anterioare intrării în vigoare a prezentei legi. (3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător și persoanelor care au decizii de pensionare emise după data intrării în vigoare a prezentei legi în baza unor cereri înregistrate la casele de pensii înainte de data intrării în vigoare a acesteia, precum și celor care îndeplinesc condițiile de pensionare până la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul civil): " Art. 2.552. - (1) Când termenul este stabilit pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. (2) Dacă ultima lună nu are o zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni."

Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii (Legea nr. 360/2023): " Art. 42. - În sistemul public de pensii stagiul de cotizare realizat de asigurați, precum și perioadele asimilate se determină în ani, luni și zile calendaristice." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea înregistrată la data de 5 martie 2024 pe rolul Tribunalul Iași, contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Iași, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 405.380 din 13 februarie 2024, emisă de intimată, solicitând obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii privind pensia de serviciu prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 303/2022, în forma aflată în vigoare înainte de modificările aduse acesteia prin Legea nr. 282/2023.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a fost numită în funcția de procuror la data de 1 ianuarie 1999, iar la data de 22 februarie 2024 Casa Județeană de Pensii Iași a emis Decizia nr. 405.380 din 13 februarie 2024, decizie ce trebuia emisă cu aplicarea prevederilor Legii nr. 303/2022, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 282/2023, întrucât vechimea de 25 de ani în funcția de procuror a fost împlinită la data de 31 decembrie 2023.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii contestatoarei.

La termenul din 31 ianuarie 2025, Tribunalul Iași - Secția I civilă a dispus sesizarea instanței supreme în vedere pronunțării unei hotărâri prealabile și a suspendat judecată până la soluționarea sesizării. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sesizarea este admisibilă, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, reținând că obiectul prezentei cauze îl reprezintă stabilirea și plata drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, iar de modalitatea de interpretare a chestiunii de drept menționate mai sus depinde în parte soluționarea cauzei de față.

Totodată, a subliniat și faptul că asupra problemei de drept Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Chestiunea dedusă judecății privește legea aplicabilă situației contestatoarei, care a fost numită în funcția de procuror la data de 1 ianuarie 1999, astfel încât trebuie determinat dacă, la stabilirea dreptului la pensie al acesteia, vor fi aplicate prevederile art. 211 alin. (3) și (4) din Legea nr. 303/2022, în forma anterioară ori cea ulterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 282/2023.

În consecință, consideră că este necesar a se stabili legea aplicabilă situației contestatoarei, respectiv dacă acesteia i se va aplica modul de calcul al pensiei de serviciu prin raportare la prevederile art. 211 alin. (3) și (4) din Legea nr. 303/2022, în forma în vigoare înainte de 1 ianuarie 2024 ori în forma în vigoare după acest moment (al intrării în vigoare a Legii nr. 282/2023).

Pentru a răspunde la această întrebare este necesar a se stabili modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. III alin. (3) teza finală din Legea nr. 282/2023, respectiv dacă contestatoarea a îndeplinit condițiile de pensionare anterior zilei de 1 ianuarie 2024 (mai exact pe data de 31 decembrie 2023) ori chiar în acea zi, având în vedere că a fost numită în funcție la data de 1 ianuarie 1999.

Instanța de trimitere a apreciat că se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile având în vedere și Nota din 18.12.2023 a Direcției de resurse umane din cadrul Consiliului Suprem al Magistraturii privind modalitatea de calcul al vechimii de 25 de ani utile pentru acordarea pensiei de serviciu pentru judecători și procurori, prin care s-a apreciat că "persoanele numite în funcție începând cu data de 1 ianuarie 1999 împlinesc vechimea de minimum 25 de ani utilă pentru acordarea pensiei de serviciu la data de 31 decembrie 2023 (în măsura în care nu există alte cauze de suspendare), astfel încât, începând cu data de 1 ianuarie 2024, ar putea solicita acordarea pensiei de serviciu, în condițiile art. III din Legea nr. 282/2023". V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Contestatoarea a depus precizări, prin care a arătat că, în opinia sa, nu se impune aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, problema nefiind de interpretare a legii, ci de apreciere a unei situații de fapt, în sensul stabilirii legii aplicabile.

Intimata nu a exprimat un punct de vedere. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanța de trimitere consideră că termenul de 25 de ani de vechime în magistratură se calculează potrivit prevederilor art. 2.552 alin. (1) din Codul civil, astfel încât reclamanta va împlini vechimea cerută de lege la data de 1 ianuarie 2024, iar nu în ziua de 31 decembrie 2023, motiv pentru care i se vor aplica prevederile art. 211 alin. (3) și (4) din Legea nr. 303/2022, așa cum au fost modificate ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 282/2023. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Curțile de apel nu au transmis hotărâri judecătorești relevante.

Curtea de Apel București, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Buzău - Secția I civilă au comunicat puncte de vedere teoretice.

Astfel, s-a apreciat că magistraților numiți în funcție la data de 1 ianuarie 1999 le sunt aplicabile prevederile art. 211 alin. (3) și (4) din Legea nr. 303/2022, în forma în vigoare la data de 31 decembrie 2023, iar cerința realizării vechimii în muncă, prevăzută de art. III alin. (3) teza finală din Legea nr. 282/2023, se calculează conform art. 2.552 alin. (2) din Codul civil.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul de recursuri în interesul legii nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în mecanismele de unificare a practicii

Decizia nr. 42 din 16 septembrie 2024 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 16 octombrie 2024, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă dispozițiile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în forma nemodificată, conform cărora "persoanele care au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcțiile enumerate la alin. (1) se pot pensiona la împlinirea vârstei de 60 de ani și pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație", se aplică foștilor judecători/procurori care au această vechime, fără nicio distincție între funcțiile enumerate de art. 211 alin. (1) ("o vechime de cel puțin 25 de ani în funcțiile de judecător, procuror, judecător de la Curtea Constituțională, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și la Curtea Constituțională, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, judecător financiar, procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, grefier cu studii superioare juridice, consilier juridic sau jurisconsult"), conform principiului "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".

Decizia nr. 90 din 25 noiembrie 2024 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 22 ianuarie 2025, prin care a fost admisă sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și, în consecință, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 282 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, prin raportare la art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, modificată prin Legea nr. 282/2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, perioada în care magistratul-asistent a îndeplinit funcția de avocat nu poate fi valorificată la stabilirea dreptului la pensie după data de 1.01.2024, cu excepția situației derogatorii stabilite prin art. II din Legea nr. 282/2023."

Decizia nr. 24 din 9 mai 2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 7 iunie 2022, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: Modalitatea de interpretare a incidenței dispozițiilor art. 2.551-2.553 din Codul civil în cazul termenelor stabilite pe zile calendaristice în convenția părților.

Decizia nr. 8 din 20 mai 2024 a Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 19 iunie 2024, prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 75 alin. (1) și art. 278 alin. (1) din Codul muncii, s-a stabilit că termenul de preaviz începe să curgă din ziua următoare comunicării notificării de preaviz și se împlinește în ultima zi a termenului, dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din Codul de procedură civilă, precum și cele ale art. 2.553 alin. (1) din Codul civil nefiind aplicabile.

Decizia nr. 11 din 20 februarie 2023 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 12 aprilie 2023, prin care a fost admisă sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și, în interpretarea și aplicarea art. 82 alin. (2), art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, raportate la dispozițiile art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, art. 1 și art. 3 alin. (3) din Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populației pentru apărare, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit că perioada în care, după numirea în magistratură, judecătorul sau procurorul a satisfăcut stagiul militar obligatoriu constituie vechime în magistratură.

Decizia nr. 63 din 3 martie 2025 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 8 aprilie 2025, prin care a fost admisă sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 125 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, s-a stabilit că ajutorul de deces se acordă și în cazul decesului titularului unei pensii de serviciu stabilite în baza Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, care nu îndeplinește condițiile pentru acordarea unei pensii în sistemul public, potrivit Legii nr. 263/2010. IX. Jurisprudența Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante ale Curții Constituționale cu privire la chestiunea de drept sesizată. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 doar în ceea ce privește a doua întrebare expusă în cuprinsul sesizării, referitor la prima întrebare considerând că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.

Astfel, asupra fondului sesizării ce vizează cea de-a doua întrebare s-a apreciat că durata vechimii în funcție necesare pentru acordarea pensiei de serviciu se îndeplinește în ultima zi calendaristică a termenului, dispozițiile art. 2.552 alin. (1) din Codul civil nefiind aplicabile. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție XI.1. Asupra admisibilității sesizării

Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal", iar, în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze".

Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, "Dacă, în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Din analiza dispozițiilor legale mai sus evocate rezultă că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, declanșarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare a art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prima condiție este îndeplinită deoarece cauza se află în curs de judecată, în primă instanță, pe rolul Tribunalului Iași - Secția I civilă.

Este îndeplinită și a doua condiție, întrucât cauza are ca obiect stabilirea și plata drepturilor de pensie ale personalului plătit din fonduri publice, având în vedere calitatea de fost magistrat a reclamantei.

Cea de-a treia condiție de admisibilitate, care vizează existența unei chestiuni de drept, este îndeplinită parțial, doar în ce privește a doua întrebare expusă în cuprinsul sesizării.

Prin prima întrebare, Tribunalul Iași - Secția I civilă sesizează instanța supremă pentru a da rezolvare unei chestiuni de fapt, nu unei chestiuni de drept, așa cum obligă norma prevăzută de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, motiv pentru care sesizarea se privește ca fiind inamisibilă.

Instanța de trimitere întreabă după cum urmează: "Dacă dispozițiile art. 211 alin. (3) și (4) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 282/2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal se aplică magistraților numiți în funcție la data de 1 ianuarie 1999 ori dacă acestora le sunt aplicabile prevederile art. 211 alin. (3) și (4) din Legea nr. 303/2022, în forma în vigoare la data de 31.12.2023."

Din conținutul întrebării rezultă că, trimițând la o anumită categorie de persoane ce poate beneficia, potrivit legii, de pensia de serviciu prevăzută de legislația în domeniu, magistrații numiți în funcție la data de 1 ianuarie 1999, dată la care a fost numită în funcție partea reclamantă din proces, se cere instanței supreme identificarea legii aplicabile și calcularea vechimii în funcție în privința acestei categorii de persoane, cu arătarea textelor de lege constatate de instanța supremă că ar fi incidente.

Textele de lege menționate stabilesc condiții de pensionare relative la vârstă și vechimea în funcție necesar a fi îndeplinite pentru acordarea pensiei de serviciu persoanelor indicate, printre care și procurorii, calitate deținută, potrivit încheierii de sesizare, de către partea reclamantă, numită în funcție la 1 ianuarie 1999, care a solicitat acordarea pensiei de serviciu la data de 19 ianuarie 2024, având eliberată de către angajator adeverință ce atestă împlinirea vechimii de 25 de ani în funcția de magistrat, în opinia părții, vechime împlinită la data de la 31 decembrie 2023, adică anterior intrării în vigoare a Legii nr. 282/2023, contrar aprecierii casei de pensii pârâte, care nu a emis în acest sens decizia de pensionare.

Față de conținutul normativ clar al textelor de lege, se constată că acordarea pensiei de serviciu nu este condiționată de data numirii în funcție a magistratului, ci de data îndeplinirii condițiilor de pensionare, printre care și vechimea în funcție, dată de la care drepturile se cuvin și se plătesc beneficiarului pensiei potrivit legii, iar îndeplinirea condițiilor de pensionare se verifică prin raportare la circumstanțele particulare ale cauzei, verificare ce nu poate fi delegată instanței supreme, pe calea sesizării prealabile.

Pe de altă parte, rezultă că Legea nr. 282/2023, modificând art. 211 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 303/2022 prin norma prevăzută de art. I pct. 1 și 3, a reglementat, prin norma prevăzută de art. III, situațiile tranzitorii privind persoanele aflate în funcție la data intrării în vigoare a legii care au emise decizii de pensionare sau îndeplinesc la această dată condițiile de pensionare, persoanele care au decizii de pensionare emise după data intrării în vigoare a legii în baza unor cereri înregistrate la casele de pensii înainte de data intrării sale în vigoare și persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare până la data intrării în vigoare a legii.

Problema privind modul de calcul al vechimii în funcție necesar a fi lămurită pentru a se stabili momentul îndeplinirii condițiilor de pensionare de către persoanele indicate la art. III alin. (3) teza finală din Legea nr. 282/2023 și de care depinde aplicabilitatea sau neaplicabilitatea normei tranzitorii în cazurile deduse judecății constituie obiectul celei de-a doua întrebări formulate de către instanța de trimitere.

Prin urmare, în absența identificării unei alte chestiuni de drept diferite privind textele de lege indicate de către instanța de trimitere, sesizarea având ca obiect prima întrebare urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

Prin a doua întrebare se solicită instanței supreme să stabilească "Dacă cerința realizării vechimii în muncă, prevăzute de art. III alin. (3) teza finală din Legea nr. 282/2023, poate fi interpretată în sensul că durata acesteia este împlinită în ziua corespunzătoare din ultimul an, conform art. 2.552 alin. (2) din Codul civil, ori la finalul zilei precedente".

Prin această întrebare, sesizarea aduce în discuție o problemă de drept reală, privind aplicabilitatea art. 2.552-2.555 din Codul civil în privința calculului duratei vechimii în muncă, chestiune ce presupune, în primul rând, stabilirea compatibilității dispozițiilor art. 211 din Legea nr. 303/2022 și art. III alin. (3) teza finală din Legea nr. 282/2023, privitoare la condițiile de pensionare, printre care condiția relativă la vechimea minimă în funcție, cu dispozițiile Codului civil privitoare la calculul termenelor substanțiale.

Dificultatea chestiunii de drept rezidă în faptul că Legea nr. 303/2022 nu conține o soluție legislativă diferită de cea prevăzută de art. 16 din Codul muncii cu privire la semnificația conceptului de vechime în muncă și în faptul că nici această lege și nici Codul muncii nu conțin norme privind modul de calcul al termenelor stabilite pe zile lucrătoare sau zile calendaristice pe care aceste acte normative le reglementează.

Modul de calcul al vechimii în funcție, stabilită pe ani prin dispozițiile din legislația privind statutul magistraților, nu este reglementat nici prin Normele metodologice de aplicare a dispozițiilor în materia pensiilor de serviciu prevăzute de Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor și de Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 608/2024, ulterior adoptării intrării în vigoare a Legii nr. 282/2023.

Dezlegarea problemei de drept se impune în considerarea faptului că norma prevăzută de art. III din Legea nr. 282/2023, aflată în relație cu norma prevăzută de art. 211 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 303/2022, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin art. I din Legea nr. 282/2023, reglementează situații tranzitorii și a căpătat o aplicabilitate accentuată în activitatea instanțelor judecătorești în contextul general creat de multiplele modificări aduse recent legislației referitoare la statutul magistraților, îndeosebi normelor privind condițiile de pensionare, fapt ce a determinat formularea unui număr semnificativ de cereri de pensionare pe acest temei juridic.

Conținutul chestiunii de drept supuse dezlegării necesită însă fixarea acesteia în cadrul normativ adecvat și reformularea întrebării, într-o manieră clară și general valabilă, de natură să ofere un răspuns util instanțelor judecătorești, după cum urmează: Dacă, în interpretarea și aplicarea art. III alin. (3) teza finală din Legea nr. 282/2023 și art. 211 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 303/2022, în redactarea avută anterior modificărilor aduse prin art. I pct. 1 și 3 din Legea nr. 282/2023, vechimea în funcție necesară pentru acordarea pensiei de serviciu se calculează potrivit art. 2.552 alin. (1) din Codul civil sau în durata sa se include ultima zi a termenului?

Această reformulare se impune pentru motivul că instanța de trimitere indică în mod greșit dispozițiile art. 2.552 alin. (2) din Codul civil, care se referă la termenele pe luni, deși în cauză este vorba despre vechimea în muncă de 25 de ani, iar, pe de altă parte, pentru că "ziua precedentă" din întrebare înseamnă, în optica instanței de trimitere, ultima zi calendaristică a duratei de 25 de ani. XI.2. Asupra fondului sesizării

Vechimea în muncă este reglementată de legislația muncii și desemnează perioada/perioadele de timp în care persoana desfășoară activitate în cadrul unui raport de muncă, precum și perioadele asimilate potrivit legii, indiferent de tipul contractului de muncă sau de modul de plată, durata vechimii stabilindu-se prin însumarea tuturor acestor perioade de timp.

În legătură cu conceptul de vechime în muncă, legiuitorul a definit și reglementat prin art. 111-158 din Codul muncii conceptele timp de muncă (cu durată normală de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână sau alte durate) și timp de odihnă (repaus săptămânal, minimum două zile pe săptămână, concedii de odihnă, medicale, sărbătorile legale etc.), impunând astfel respectarea în privința oricărei persoane a unui raport, în timp, între muncă, instruire și odihnă.

Faptul că dreptul comun în materia oricăror raporturi de muncă este reprezentat de Codul muncii reiese din dispozițiile art. 1 alin. (2) și art. 278 alin. (2) din acest act normativ, instanța supremă statuând, prin decizii de unificare, că magistrații își desfășoară activitatea în temeiul unui raport de muncă sui generis căruia îi sunt incidente dispozițiile Codului muncii, dacă legea specială nu dispune în alt sens (a se vedea deciziile de recurs în interesul legii nr. 46 din 15 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 16 iulie 2009, și nr. 3 din 7 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 8 aprilie 2022).

Vechimea în funcție prevăzută de art. 211 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 303/2022, în redactarea avută anterior modificării prin art. I pct. 1 și 3 din Legea nr. 282/2023, dar și în redactarea ulterioară modificării, se grefează pe conceptul de vechime în muncă, constituind "vechime în specialitate", și reprezintă perioada de timp în care persoana desfășoară activități corespunzătoare funcțiilor indicate de norma de drept (pentru o analiză detaliată a conceptelor a se vedea Decizia nr. 11 din 20 februarie 2023 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 12 aprilie 2023).

Incompatibilitatea sistemelor de calcul al termenelor substanțiale și procedurale prevăzute de art. 2.553 alin. (1) din Codul civil și de art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din Codul de procedură civilă cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de Codul muncii a fost statuată de către instanța supremă prin Decizia nr. 8/2024 a Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Constatând că termenele de drept substanțial din Codul muncii sunt exprimate fie în zile calendaristice, fie în zile lucrătoare, instanța supremă a reținut prin decizia menționată, în raport cu limitele învestirii, că prin acest act normativ legiuitorul a instituit o categorie a termenelor pe zile lucrătoare, derogatorie de la dreptul comun (paragraful 80).

Prin aceeași decizie s-a constatat că în Codul muncii nu este prevăzut un mod de calcul al termenelor pe care actul normativ le reglementează, în sensul de a preciza dacă se calculează după sistemul exclusiv, reglementat prin art. 2.553 alin. (1) din Codul civil, sau dimpotrivă, după sistemul inclusiv, pe zile pline, când intră în calcul atât ziua în care termenul începe să curgă, cât și ziua în care se sfârșește, ori după un sistem intermediar, în care nu se socotește ziua în care termenul începe să curgă, dar se ia în calcul ziua în care se împlinește (paragraful 73).

În paragraful 87 din decizie, instanța supremă a arătat următoarele: "Prin examinarea compatibilității dispozițiilor art. 2.553 alin. (1) din Codul civil cu specificul raporturilor de muncă, potrivit art. 278 alin. (1) din Codul muncii, se observă că aplicarea regulii în care nu se socotesc nici prima unitate de timp în care începe să curgă termenul și nici unitatea de timp în care se împlinește ar conduce la o prelungire nejustificată a duratei efective de timp incluse în calculul termenului, îndepărtându-se de la scopul și limitele acestuia".

Considerentele deciziei în interesul legii menționate sunt pe deplin valabile, pentru identitate de rațiune, și în privința vechimii în muncă, termen de drept substanțial autonom și specific dreptului muncii, în privința căruia nu se identifică nicio rațiune pentru ca în durata sa să nu se includă ultima zi lucrătoare, în care persoana desfășoară activitate în baza unui raport de muncă legal încheiat.

Vechimea în muncă, care se poate suprapune ca perioadă de timp cu vechimea în funcție/specialitate, trebuie privită și în contextul normativ în care este reglementată, întrucât semnifică un criteriu care se utilizează de către legiuitor cu diverse funcțiuni, cum ar fi acordarea beneficiilor legate de munca prestată (salariu), acordarea pensiei ori altor drepturi de asigurări sociale, deschiderea accesului în funcții de execuție ori de conducere, acordarea de indemnizații etc.

În materia sistemului public de pensii, vechimea în muncă semnifică condiție de pensionare, astfel cum prevede și art. 211 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 303/2022 și art. III alin. (3) teza finală din Legea nr. 282/2023, așa că această perioadă de timp trebuie analizată prin raportare la reglementarea-cadru în materie de pensii, care se aplică tuturor beneficiarilor dreptului la pensie, inclusiv magistraților, dacă legea specială nu conține dispoziții contrare, derogatorii.

Faptul că dreptul comun în această materie este reprezentat de legea generală privind sistemul public de pensii și că sistemul de pensii al magistraților face parte din sistemul public și nu reprezintă un sistem neintegrat a fost statuat prin decizii ale instanței supreme și Curții Constituționale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 63 din 3 martie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 8 aprilie 2025, a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și Decizia nr. 303 din 9 iunie 2005 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 27 iulie 2005).

Prin urmare, dispozițiile din legislația privind statutul magistraților prin care se stabilesc condițiile de acordare a pensiei de serviciu, care are, potrivit legii speciale, regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă, se întregesc cu dispozițiile din reglementarea-cadru în materie de pensii (a se vedea în acest sens deciziile Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 11 din 20 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 12 aprilie 2023, și nr. 53 din 21 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1191 din 29 noiembrie 2024.)

Or, potrivit dispozițiilor prevăzute de reglementările-cadru în materia sistemului public de pensii care s-au succedat în timp, vechimea în muncă prevăzută pentru stabilirea pensiilor constituie stagiu de cotizare.

Asimilarea cu stagiul de cotizare a vechimii în muncă recunoscute pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001 este statuată expres prin norma tranzitorie prevăzută de art. 160 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 19/2000), după cum urmează: "(1) Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare." La alin. (6), norma prevede că "Certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, se realizează de către CNPAS prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute la alin. (5)".

Legea nr. 19/2000 prevede, la art. 37 alin. (1), că stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator și asigurat, după caz, s-a datorat și plătit de către asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. IV și V și alin. (2), iar în secțiunea a 6-a din capitolul IV al legii anterior menționate se indică modul de calcul al pensiilor.

La art. 38 din lege s-au indicat perioadele necontributive asimilate stagiului de cotizare, la art. 39 alin. (1) s-a prevăzut obligația Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale de a certifica asiguraților anual stagiul de cotizare, iar la art. 83 alin. (1) s-a statuat că drepturile de pensie pentru limită de vârstă se cuvin și se plătesc de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 612 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 31 octombrie 2006, s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (prin care se reglementa vechimea necesară pentru ocuparea funcției de judecător sau procuror și pentru promovarea în aceste funcții începând cu 1 ianuarie 2005), reținându-se că dispozițiile Legii nr. 19/2000 determină și durata vechimii în magistratură. Instanța de contencios constituțional a arătat următoarele: " Vechimea în muncă este realizată întotdeauna în perioadele anterioare înscrierii la pensie, doar valorificarea acesteia se face în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data acordării pensiei. Art. 160 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 dispune păstrarea vechimii în muncă recunoscute pentru stabilirea pensiei anterior intrării sale în vigoare și o identifică cu noua denumire de «stagiu de cotizare». Este adevărat că noua legislație nu mai prevede rotunjirea prin adăugare a vechimii. Aceasta pentru că aplică un nou sistem în care se valorifică întreaga activitate a beneficiarului pensiei, punctajul mediu anual calculându-se pentru perioada cotizată în fiecare an, iar, în final, punctul de pensie se stabilește pe baza punctajelor medii anuale. Art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 prevede, de asemenea, păstrarea vechimii în magistratură, recunoscută anterior prin Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997. (...) Stabilirea acestor criterii de acordare a pensiei de serviciu constituie prerogativa exclusivă a legiuitorului. Curtea observă că cele patru categorii de magistrați beneficiare (categoriile la care se face trimitere sunt cele indicate de art. 82 din Legea nr. 303/2004 s.n.) se află în situații obiectiv diferite, ceea ce justifică tratamentul juridic diferențiat. În virtutea acelorași prerogative de care se bucură și având în vedere faptul că pensia de serviciu pentru magistrați reprezintă un drept special, legiuitorul a optat pentru condiționarea acordării acestui drept de realizarea unei vechimi minime complete, fără a accepta întregirea fracțiunilor de vechime."

Legea nr. 19/2000 a fost abrogată prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Prin această lege, în vigoare la data formulării cererii de pensionare în procesul în care s-a formulat sesizarea pendinte, s-a statuat, la art. 16 lit. a) și lit. c), în același sens, al asimilării vechimii în muncă recunoscute pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001 și a perioadei cuprinse între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a legii, în care persoanele au fost asigurate în baza Legii nr. 19/2000 stagiului de cotizare.

La art. 45 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 se prevede că stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către asigurat, după caz, de către angajator, la art. 165 se indică modul de determinare a punctajelor lunare pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 (care sunt defalcate pe ani calendaristici), iar la art. 166 se reglementează modul de determinare a punctajelor lunare pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a legii, 1 ianuarie 2011.

Prin normele de aplicare a prevederilor menționate, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu modificările și completările ulterioare, la art. 34 s-a prevăzut că stagiul de cotizare se determină și se exprimă în zile calendaristice, iar prin Ordinul președintelui Casei Naționale de Pensii Publice nr. 59/2014 a fost elaborată procedura tehnică de transformare a zilelor lucrătoare în zile calendaristice, în vederea determinării stagiului de cotizare.

Legea nr. 263/2010 a fost abrogată, ulterior, prin Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, în vigoare începând cu 1 septembrie 2024.

Legea nr. 360/2023 prevede în același sens la art. 13 lit. a) și d), anume că perioadele de vechime în muncă realizate până la data de 1 aprilie 2001 pentru care s-a datorat sau, după caz, s-a datorat și plătit contribuție de asigurări sociale, precum și perioada ulterioară acestei date, în care persoanele au fost asigurate, conform legii, constituie stagiu de cotizare, respectiv, la art. 39 alin. (1), că stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către asigurat/angajator.

Prin noua lege-cadru se reglementează, la art. 42, în mod expres, modul în care se calculează perioadele care reprezintă stagiu de cotizare și, implicit, vechimea în muncă utilă, anume "în ani, luni și zile calendaristice".

Examinarea dispozițiilor legale expuse relevă împrejurarea că de esența vechimii în muncă nu este curgerea timpului și împlinirea unui termen, fapt de care legea civilă leagă, din rațiuni de stabilitate a relațiilor juridice, exercitarea drepturilor și obligațiilor civile și aplicarea de sancțiuni civile pentru nerespectarea termenelor prescrise.

Vechimea în muncă constituie un termen substanțial autonom de dreptul muncii, reprezentând un interval de timp ce poate debuta la orice dată calendaristică, rezultat din însumarea timpilor de muncă, cu luarea în considerare a timpilor de odihnă, astfel cum sunt prevăzuți de Codul muncii, determinați în zile, luni ori ani de muncă, sintagma "an calendaristic" având în această materie înțelesul de an de muncă, nu cel din limbajul comun, de perioadă de timp cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie.

Când vechimea în muncă este asimilată, potrivit legii, stagiului de cotizare, aceasta devine utilă pentru obținerea pensiei, situație în care zilele, lunile și anii de muncă se privesc ca zile, luni și ani de stagiu de cotizare.

Însumarea perioadelor ce constituie vechime în muncă utilă poate viza categorii de timp diferite, în funcție de modul în care timpul este repartizat și de tipul muncii, precum timp de lucru normal, timp de lucru redus, timp de muncă de noapte, timp de muncă în regim de repaus, fapt care a impus stabilirea unui algoritm de calcul al vechimii în muncă aplicabil tuturor persoanelor care desfășoară activități în baza unui raport sau mai multor raporturi de muncă.

În aplicarea art. 16 alin. (1) și art. 42 din Legea nr. 360/2023, respectiv a art. 15 din normele de aplicare legii, aprobate prin H