ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 90/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 8.553/3/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă. Reclamanta a formulat un punct de vedere la raport, fiind înregistrate la dosar și două memorii amicus curiae depuse de Asociația Magistraților-Asistenți din România și de un număr de 10 magistrați-asistenți.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale o hotărâre judecătorească și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea din 18 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 8.553/3/2024, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: " Dacă, potrivit dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004 și art. 282 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, perioada de 20 de ani, 10 luni și 15 zile în care o persoană a îndeplinit funcția de avocat poate fi considerată vechime în magistratură, valorificabilă cu ocazia stabilirii pensiei de serviciu".

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr. 2.069/1/2024. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2004) " Art. 82. - (1) Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, magistrații-asistenți de la Curtea Constituțională și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcția de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se pot pensiona la cerere și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (2) Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere, înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, și beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător la Curtea Constituțională, judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare și perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și judecătorul de la Curtea Constituțională, judecătorul, procurorul financiar și consilierul de conturi la secția jurisdicțională a Curții de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult." " Art. 86. - (1) Constituie vechime în magistratură, aplicabilă și persoanelor prevăzute la art. 82 alin. (1) și (2), perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, judecător la Curtea Constituțională, judecător financiar, procuror financiar, consilier de conturi în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, auditor de justiție, personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), magistrat-asistent, grefier cu studii superioare juridice, avocat, notar, asistent judiciar, consilier juridic, personal de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ, cadru didactic din învățământul juridic superior acreditat."

Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022, cu modificările și completările ulterioare, forma în vigoare înainte de modificarea survenită prin Legea nr. 282/2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal (Legea nr. 303/2022 înainte de modificarea prin Legea nr. 282/2023) " Art. 211. - (1) Judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituțională, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, indiferent de vârstă, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcțiile de judecător, procuror, judecător de la Curtea Constituțională, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și la Curtea Constituțională, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, judecător financiar, procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, grefier cu studii superioare juridice, consilier juridic sau jurisconsult se pot pensiona la cerere și pot beneficia de o pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării." " Art. 282. - (...) (3) Persoanele care au beneficiat de vechime în magistratură în temeiul Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, își păstrează această vechime."

Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare, forma în vigoare după modificarea survenită prin Legea nr. 282/2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal (Legea nr. 303/2022 după modificarea prin Legea nr. 282/2023) " Art. 211. - (1) Judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituțională, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională, precum și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 221 alin. (1), cu o vechime de cel puțin 25 de ani realizată numai în aceste funcții, se pot pensiona la împlinirea vârstei de 60 de ani și pot beneficia de o pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media indemnizațiilor de încadrare brute lunare și a sporurilor avute în ultimele 48 de luni de activitate înainte de data pensionării. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (...)" " Art. 282. - (...) (3) Persoanele care au beneficiat de vechime în magistratură în temeiul Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, își păstrează această vechime."

Legea nr. 282/2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 20 octombrie 2023, cu modificările ulterioare (Legea nr. 282/2023) " Art. II. - Prin derogare de la prevederile art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, pentru judecătorul, procurorul, judecătorul de la Curtea Constituțională, magistratul-asistent de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională sau personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 221 alin. (1) din aceeași lege, aflat în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi, la calculul vechimii de cel puțin 25 de ani se poate lua în considerare, eșalonat, în funcție de anul pensionării, și o perioadă maximă de 5 ani în care judecătorul, procurorul sau magistratul-asistent ori personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 221 alin. (1) din aceeași lege a îndeplinit funcțiile de judecător financiar, procuror financiar sau consilier de conturi la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, avocat, notar, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, grefier cu studii superioare juridice, consilier juridic sau jurisconsult, după cum urmează: a) în perioada 1 ianuarie 2024-31 decembrie 2031, poate fi valorificată o vechime de cel mult 5 ani în aceste funcții; b) în perioada 1 ianuarie 2032-31 decembrie 2039, poate fi valorificată o vechime de cel mult 4 ani în aceste funcții; c) în perioada 1 ianuarie 2040-31 decembrie 2047, poate fi valorificată o vechime de cel mult 3 ani în aceste funcții; d) în perioada 1 ianuarie 2048-31 decembrie 2054, poate fi valorificată o vechime de cel mult 2 ani în aceste funcții; e) în perioada 1 ianuarie 2055-31 decembrie 2061, poate fi valorificată o vechime de cel mult un an în aceste funcții." " Art. IV. - Începând cu data de 1 ianuarie 2024, prin derogare de la prevederile art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituțională, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională, precum și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 221 alin. (1) din aceeași lege se pot pensiona și pot beneficia de pensia de serviciu dacă îndeplinesc condiția de vechime de minimum 25 de ani realizată numai în aceste funcții, precum și condiția de vârstă de cel puțin 47 de ani și 4 luni. Această vârstă de pensionare crește cu câte 4 luni în fiecare an calendaristic, până la atingerea vârstei de pensionare de 60 de ani prevăzute la art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, cu modificările și completările aduse prin prezenta lege. La calculul acestei vechimi se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. II." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea de chemare în judecată din data de 18.03.2024, reclamanta AB, în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța: (i) să se constate că întreaga perioadă de 20 de ani, 10 luni și 15 zile, cuprinsă în intervalul 15.01.1999-30.11.2019, în care a îndeplinit funcția de avocat, constituie vechime în magistratură, valorificabilă cu ocazia stabilirii pensiei de serviciu; (ii) să fie obligată pârâta ÎCCJ să elibereze o adeverință necesară pentru stabilirea pensiei de serviciu prin care să se recunoască întreaga perioadă de 20 de ani, 10 luni și 15 zile, cuprinsă în intervalul 15.01.1999-30.11.2019, în care a îndeplinit funcția de avocat, ca fiind vechime în magistratură.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a fost înscrisă pe Tabloul avocaților din Baroul București, de la data de 15.01.1999 până la data de 30.11.2019, astfel cum rezultă din Adeverința nr. aaaaa/R din 24.11.2023 emisă de Baroul București pentru a servi la dovedirea vechimii în profesia de avocat.

Începând cu data de 1.12.2019 a fost încadrată pe durată nedeterminată în funcția de magistrat-asistent în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit Ordinului nr. bbb din 2.12.2019 emis de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, funcție pe care o deține și la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată. Conform acestui ordin, a fost încadrată în funcția de magistrat-asistent cu gradul III, gradația 5, vechime în funcție peste 20 de ani (vechime în magistratură calculată conform art. 86 din Legea nr. 303/2004).

Potrivit Ordinului nr. ccc din 20.12.2022 emis de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție: " Art. 1. - Doamna AB, magistrat asistent în cadrul Secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, gradul III, gradația 5, vechime în funcție peste 20 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2023 promovează în funcția de magistrat-asistent gradul II, gradație 5, vechime în funcție de peste 20 de ani."

În cadrul Dosarului nr. 887/109/2022 al Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat că AB, în calitate de reclamant (având funcția de magistrat-asistent) avea, la 16.10.2018, peste 18 ani vechime în funcție, fiind făcută precizarea că "Vechimea în magistratură este calculată conform art. 86 din Legea nr. 303/2004 și care se menține în plată potrivit art. 282 alin. (1) și (3) din Legea nr. 303/2022".

Aceeași confirmare a vechimii în funcție de peste 20 de ani a fost făcută prin anexa la Ordinul nr. ddd/ÎCCJ din 21.04.2023, reclamanta fiind menționată la poziția nr. 20 a acestei anexe.

Prin cererea înregistrată la registratura generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr. eeee din 28.11.2023, reclamanta a solicitat eliberarea unei adeverințe necesare pentru stabilirea pensiei de serviciu, conform prevederilor art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, cu menționarea faptului că nu solicită punerea în plată a deciziei de pensionare.

Prin Adresa nr. ff din 19.02.2024 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția legislație, jurisprudență și contencios i s-a comunicat că cererea pe care a înregistrat-o cu nr. eeeee/2023, prin care a solicitat eliberarea unei adeverințe de stabilire a pensiei de serviciu, "nu poate primi o soluționare favorabilă", întrucât nu intră "în categoria persoanelor care au îndeplinit condițiile de pensionare prevăzute de Legea nr. 303/2022 anterior modificării intervenite sprin Legea nr. 282/2023, astfel încât pentru eliberarea unei adeverințe de stabilire a pensiei de serviciu trebuie să îndepliniți cerințele prevăzute de legislația în vigoare, respectiv 25 de ani numai în funcțiile prevăzute de lege, precum și condiția de vârstă, cu eșalonările anume stabilite".

I s-a comunicat reclamantei, de asemenea, că din intervalul de timp în care a îndeplinit profesia de avocat nu poate fi luată în considerare decât o perioadă de maximum 5 ani, potrivit prevederilor art. II din Legea nr. 282/2023, și că nu a îndeplinit condiția ca vechimea de 20 de ani - cu care ar trebui să fie cumulată vechimea de 5 ani în profesia de avocat, pentru a se ajunge la 25 de ani - să fie dobândită prin exercitarea funcțiilor de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurilor.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, art. 282 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, Constituția României, republicată, și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ("Convenția").

Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că, anterior îndeplinirii de către reclamantă a condițiilor de acordare a pensiei de serviciu, cadrul normativ în vigoare a suferit modificări aduse prin Legea nr. 282/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 20 octombrie 2023. Astfel, printre acestea s-a regăsit și modificarea condițiilor de stabilire a pensiilor de serviciu inclusiv pentru magistrații-asistenți, fiind invocate în acest sens, de către pârâtă, dispozițiile art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 (în forma introdusă prin Legea nr. 282/2003), art. II și IV din Legea nr. 282/2023.

Prevederile anterior enunțate din cuprinsul Legii nr. 282/2023 au intrat in vigoare, potrivit dispozițiilor art. XIX alin. (1) ale acestui act normativ, la data de 1 ianuarie 2024, astfel încât persoanele care nu au îndeplinit condițiile de acordare a pensiei de serviciu până la această dată au intrat sub incidența noilor reglementări.

Prin urmare, în cazul acestor persoane, vechimea utilă pentru stabilirea pensiei de serviciu, din vechimea în alte funcții/profesii juridice decât cele de judecător, procuror, magistrat-asistent, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, poate fi luată în calcul în limita maximă a 5 ani.

Prin urmare, solicitarea reclamantei de a se constata că perioada în care aceasta a îndeplinit funcția de avocat reprezintă vechime în magistratură nu își regăsește un suport legal în cuprinsul cadrului normativ în vigoare.

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Prin Încheierea de ședință din 18 septembrie 2024 instanța de trimitere a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, respectiv: (i) de dezlegarea acestei chestiuni de drept depinde în tot soluționarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 8.553/3/2024; (ii) din verificările efectuate rezultă că asupra acestei probleme de drept Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a mai pronunțat și, de asemenea, că aceasta nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare sau al unei sesizări pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Tribunalul apreciază că, în ceea ce privește condiția caracterului complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare, spre deosebire de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu impune o astfel de condiție, completul învestit cu o chestiune de drept ce ține de salarizarea personalului plătit din fonduri publice fiind obligat, în măsura în care Înalta Curte de Casație și Justiție nu a lămurit deja problema de drept incidentă, să sesizeze această din urmă instanță. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Reclamanta apreciază că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, având în vedere că aceasta a învestit instanța cu o acțiune în constatare care urmărește recunoașterea vechimii, cu consecința obligării angajatorului la emiterea adeverinței corespunzătoare. În opinia reclamantei, nu există o chestiune de drept care ar trebui lămurită, problemele de drept fiind clare, fără a avea o dificultate deosebită în interpretare și aplicare.

Reclamanta apreciază că cererea de sesizare a Curții Constituționale este prioritară față de orice altă cerere, deoarece constituționalitatea dispozițiilor legale este un principiu de bază al sistemului de drept, care prevalează față de orice lămurire a unei aplicări sau interpretări a unei norme de drept. Susține că atât timp cât excepția de neconstituționalitate ar fi admisă, prevederile contestate nu se vor mai regăsi în fondul activ al legislației, iar efectele asupra cererii ar fi clare și nu s-ar mai impune lămurirea unor chestiuni de drept.

În ceea ce privește fondul chestiunii de drept supuse dezlegării, reclamanta apreciază că, potrivit dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004 și art. 282 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, perioada de 20 de ani, 10 luni și 15 zile în care o persoană a îndeplinit funcția de avocat poate fi considerată vechime în magistratură, valorificabilă cu ocazia stabilirii pensiei de serviciu.

Potrivit punctului de vedere exprimat de pârâtă, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Pe fondul chestiunii de drept, punctul de vedere al pârâtei rezultă din întâmpinarea depusă la dosar, fiind în sensul că, drept urmare a modificării, începând cu 1 ianuarie 2024, a cadrului normativ în vigoare, prin Legea nr. 282/2023, persoanele care nu au îndeplinit condițiile de acordare a pensiei de serviciu până la această dată au intrat sub incidența noilor reglementări.

Prin urmare, în cazul acestor persoane, vechimea utilă pentru stabilirea pensiei de serviciu, din vechimea în alte funcții/profesii juridice decât cele de judecător, procuror, magistrat-asistent, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, poate fi luată în calcul în limita maximă a 5 ani. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Instanța de trimitere apreciază că motivele invocate vizează însuși fondul cererii, astfel că o precizare a punctului său de vedere ar echivala cu o antepronunțare în cauză, în sensul art. 42 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Curtea de Apel Cluj a comunicat o hotărâre judecătorească ce poate prezenta relevanță cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. Curtea de Apel Ploiești și tribunalele București, Ilfov, Teleorman, Brașov, Buzău, Bihor, Iași și Vaslui au transmis puncte de vedere teoretice asupra acestei chestiuni.

Într-o orientare jurisprudențială s-a apreciat că, în interpretarea dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004 și art. 282 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, perioada în care o persoană a îndeplinit funcția de avocat nu poate fi considerată vechime în magistratură, valorificabilă cu ocazia stabilirii pensiei de serviciu.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale (Sentința civilă nr. 2.499/2023 din 8 noiembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 1.912/117/2023, definitivă).

În același sens au fost exprimate și punctele de vedere teoretice, nesusținute de practică judiciară, ale următoarelor instanțe: tribunalele București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Ilfov, Teleorman, Vaslui și Bihor.

În susținerea acestei orientări jurisprudențiale și teoretice au fost invocate dispozițiile coroborate ale art. 82 alin. (1) și (2) și art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004; art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, în forma introdusă prin Legea nr. 282/2023; art. 282 din Legea nr. 303/2022; art. II și IV din Legea nr. 282/2023.

S-a apreciat că din textele de lege mai sus-menționate rezultă că partea care solicită stabilirea dreptului de pensie trebuie să îndeplinească condițiile pentru obținerea pensiei stabilite de legea în vigoare la data la care solicită pensionarea, neavând nicio relevanță că legea anterioară, sub imperiul căreia a intrat în magistratură, prevedea alte condiții de pensionare.

Prevederile anterior enunțate din Legea nr. 282/2023 au intrat în vigoare, potrivit dispozițiilor art. XIX alin. (1) ale acestui act normativ, la 1 ianuarie 2024, astfel încât persoanele care nu au îndeplinit condițiile de acordare a pensiei de serviciu până la această dată au intrat sub incidența noii reglementări.

Prin urmare, în cazul acestor persoane, vechimea utilă pentru stabilirea pensiei de serviciu, din vechimea în alte funcții/profesii juridice decât cele de judecător, procuror, magistrat-asistent, personal de specialitate asimilat judecătorilor și procurorilor, poate fi luată în calcul în limita a maximum cinci ani.

În singura hotărâre relevantă, ce a fost comunicată, s-a reținut că este adevărat că reclamantul a fost numit în funcția de judecător la momentul la care era în vigoare Legea nr. 303/2004 și că, în mod firesc, acesta și-a format așteptări conform vechii reglementări, însă vechimea în funcția de judecător la data deschiderii dreptului la pensie va fi cea prevăzută de lege la acea dată, si nu cea constatată printr-o hotărâre judecătorească la un anumit moment în baza unei legislații care ulterior poate fi modificată (Sentința civilă nr. 2.499/2023 din 8 noiembrie 2023 a Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale).

Într-o altă orientare teoretică, nesusținută de practică judiciară, s-a apreciat că, în interpretarea dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004 și art. 282 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, perioada în care o persoană a îndeplinit funcția de avocat poate fi considerată vechime în magistratură, valorificabilă cu ocazia stabilirii pensiei de serviciu.

Această orientare teoretică se regăsește la nivelul următoarelor instanțe: tribunalele Buzău, Iași și Brașov.

În argumentarea acestei opinii s-a arătat că, din analiza coroborată a dispozițiilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, art. 211 alin. (1) și art. 282 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, intrată în vigoare la 16.12.2022, rezultă existența unei excepții de la regulă.

În ipoteza dată trebuie aplicat principiul respectării drepturilor câștigate, care constituie și reprezintă "principala barieră contra abuzurilor și arbitrarului legiuitorului". În aceste condiții, legea nouă nu se aplică, în principiu, situațiilor juridice în curs, care sunt și rămân supuse legii vechi până la data epuizării efectelor lor.

Din analiza art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și art. II din Legea nr. 282/2023 reiese că legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca judecătorii și procurorii care au o vechime în magistratură între 20 și 25 de ani să beneficieze, la împlinirea vârstei de pensionare pentru limită de vârstă reglementate de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare ("Legea nr. 19/2000"), în vigoare de la 1 aprilie 2011 până la 31 decembrie 2010, de pensia de serviciu prevăzută la alin. (1).

Cum actuala reglementare stabilește, la art. 282 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 după modificarea prin Legea nr. 282/2023, că "Persoanele care au beneficiat de vechime în magistratură în temeiul Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, își păstrează această vechime.", iar, în vechea reglementare, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, că se iau în considerare și perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și judecătorul de la Curtea Constituțională, judecătorul, procurorul financiar și consilierul de conturi la secția jurisdicțională a Curții de Conturi au exercitat funcțiile de judecător, procuror, judecător la Curtea Constituțională, judecător financiar, procuror financiar, consilier de conturi în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, auditor de justiție, personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), magistrat-asistent, grefier cu studii superioare juridice, avocat, notar, asistent judiciar, consilier juridic, personal de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ, cadru didactic din învățământul juridic superior acreditat, rezultă că perioada în care o persoană a ocupat funcția de avocat poate fi considerată vechime în magistratură.

A fost invocată, de asemenea, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 26 din 21 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 29 octombrie 2015.

Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară în materie și nici nu au comunicat opinii teoretice.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problemele de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

În exercitarea controlului de constituționalitate a dispozițiilor legale supuse interpretării au fost pronunțate: - Decizia Curții Constituționale nr. 684 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 alin. (1), (2), (4) și (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, reținându-se, în considerente: " Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea observă că, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, dreptul la pensie, ca și celelalte forme de asistență socială, se exercită în condițiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul este în drept ca pentru diferite categorii socioprofesionale, având în vedere situația deosebită a acestora, să stabilească condiții, criterii și mod de calcul al pensiei diferențiate. Pensia de serviciu pentru magistrați este mai avantajoasă decât cea stabilită conform normelor general aplicabile în cadrul sistemului public de pensii. Legiuitorul a stabilit acest beneficiu pentru magistrați în scopul creșterii atractivității profesiei, al asigurării stabilității în aceste funcții și al recompensării privațiunilor și incompatibilităților pe care le impune exercitarea acestora. Persoanele care se pensionează din funcția de judecător sau de procuror, rămânând în această funcție până la îndeplinirea tuturor condițiilor de pensionare, cele care, deși au trecut într-o altă activitate, au în funcția de judecător sau de procuror o vechime de 20 de ani sau chiar de 25 de ani, se află, în mod evident, într-o situație diferită față de persoanele care la data îndeplinirii condițiilor de pensionare sunt încadrate în alte funcții, iar în funcția de judecător sau de procuror nu au realizat o vechime de cel puțin 25 sau 20 de ani. Conform jurisprudenței Curții Constituționale, concordantă și cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, situația obiectiv diferită în care se află anumite categorii de persoane justifică sau chiar impune instituirea prin lege a unui tratament juridic rezonabil diferențiat, fără ca aceasta să reprezinte privilegii ori discriminări."; - Decizia Curții Constituționale nr. 467 din 2 august 2023 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I-IV, ale art. XIII alin. (5) și (6) și ale art. XV din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a anexelor nr. 1-3 la aceasta, precum și a legii în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 7 august 2023, în care s-a reținut, la paragraful 117 al considerentelor: " 117. Cu privire la vechimea efectivă în funcție, Curtea observă că aceasta este dimensionată la un nivel de 25 de ani de noua reglementare, realizând o îndreptare a unei soluții legislative cuprinse în reglementarea în vigoare și racordând-o la cerințele stabilite în Decizia Curții Constituționale nr. 900 din 15 decembrie 2020. Ca atare, indiferent de vechimea juridică a persoanei în cauză, aceasta, pentru a beneficia de pensie de serviciu, trebuie să fi activat cel puțin 25 de ani în funcțiile prevăzute de art. I pct. 1 [cu referire la art. 221 alin. (1)] din legea criticată. Desigur, această obligație constituțională a legiuitorului trebuie realizată în timp și treptat în funcție de criterii raționale, ținându-se seama în mod tranzitoriu - ca vechime asimilată - de vechimea necesară stabilită de lege la data la care s-a realizat accesul în funcțiile prevăzute de art. I pct. 1 [cu referire la art. 221 alin. (1)] din legea criticată. Ca atare, norma analizată sub aspectul stabilirii unei vechimi efective în funcție de 25 de ani (fără perioade asimilate) nu contravine componentei instituționale a independenței justiției, dar lipsa reglementării unor norme tranzitorii raționale care să conducă treptat la finalitatea urmărită, corelată cu pierderea iremediabilă a perioadei asimilate antereferite, conduce la încălcarea componentei instituționale a independenței justiției, cu referire directă la condițiile necesar a fi îndeplinite pentru acordarea pensiei de serviciu."; - Decizia Curții Constituționale nr. 900 din 15 decembrie 2020 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1274 din 22 decembrie 2020, prin care s-a reținut, la paragraful 152 al considerentelor: " 152. Prin extinderea sferei beneficiarilor pensiei de serviciu a magistraților cu privire la categorii profesionale care nu exercită atribuții și competențe jurisdicționale, deci care nu se circumscriu sferei de protecție a principiului independenței justiției prevăzut de art. 134 alin. (3) din Constituție, legiuitorul s-a îndepărtat de la scopul reglementării inițiale, acela de a încuraja stabilitatea în serviciu și formarea unei cariere într-un domeniu restrictiv de drepturi și libertăți fundamentale. Pensia de serviciu fiind inerentă «carierei în magistratură», condiția vechimii de 25 de ani trebuie raportată la perioada de timp pe care persoana a dedicat-o efectiv acestei cariere, suportând în mod implicit incompatibilitățile, interdicțiile, responsabilitățile și riscurile pe care le presupune exercitarea profesiei judiciare, iar nu și perioada în care, spre exemplu, a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult, astfel cum prevede legea în vigoare. «Într-o atare împrejurare, se ajunge la situația ca o persoană care a desfășurat activitate juridică în afara sistemului judiciar (avocat sau consilier juridic) pentru o perioadă îndelungată, de aproape 25 de ani, să devină personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, iar, după o perioadă scurtă în această funcție, împlinind vechimea de 25 de ani prevăzută de art. 82 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 303/2004, să beneficieze de pensie de serviciu, drept care așa cum am arătat în prealabil (paragrafele 43-45), este inerent unei cariere în magistratură, echivalând cu o compensație a regimului special căruia trebuie să se supună magistrații» (a se vedea Decizia nr. 262 din 5 mai 2016, precitată, paragraful 50). Cu alte cuvinte, o persoană care nu a exercitat nicio zi de activitate jurisdicțională în calitate de judecător, judecător la Curtea Constituțională, procuror sau de magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau la Curtea Constituțională, se bucură, potrivit legii în vigoare, de pensie de magistrat asemenea unei persoane care, timp de 25 de ani, s-a dedicat unei cariere în această profesie, suportând regimul juridic restrictiv impus de lege și de Constituție." IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În mecanismele de unificare a practicii judiciare nu a fost identificată practică relevantă în legătură cu chestiunea de drept supusă analizei. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au propus admiterea sesizării și dezlegarea chestiunii de drept, după cum urmează: " În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004 și art. 282 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, prin raportare la art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, modificată prin Legea nr. 282/2023, perioada în care magistratul-asistent a îndeplinit funcția de avocat nu poate fi valorificată la stabilirea dreptului la pensie după data de 1.01.2024, cu excepția situației derogatorii stabilite prin art. II din Legea nr. 282/2023". XI. Înalta Curte de Casație și Justiție XI.1. Asupra admisibilității sesizării

Admisibilitatea sesizării va fi circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin dispozițiile art. 1 și 2 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență menționate la prevederile Legii nr. 134/2010, cu ale cărei dispoziții se completează.

În lumina acestor dispoziții legale, condițiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: - existența unei cauze în curs de judecată care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea lor ori de instanța competentă să le soluționeze (de dreptul muncii, de contencios administrativ și fiscal); - instanța de trimitere să judece cauza în primă instanță ori în calea de atac; - sesizarea să privească o chestiune de drept; - soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; - chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Evaluând elementele sesizării, se constată că primele cerințe de admisibilitate, referitoare la titularul sesizării și existența unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sunt îndeplinite.

Se constată că Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost învestit cu o cerere de chemare în judecată formulată de un magistrat-asistent care își desfășoară activitatea la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu scopul de a i se recunoaște ca vechime în magistratură, valorificabilă la data stabilirii pensiei de serviciu, o perioadă de peste 20 de ani, în care reclamanta a avut calitatea de avocat. De asemenea, s-a solicitat obligarea Înaltei Curți de Casației și Justiție la emiterea unei adeverințe necesare stabilirii pensiei de serviciu, prin care să se recunoască perioada menționată mai sus ca fiind vechime în magistratură.

Așadar, instanța de trimitere a fost învestită cu soluționarea unui litigiu care se înscrie în domeniul de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, astfel cum este acesta descris în art. 1 alin. (2) din actul normativ menționat, titularul cererii de chemare în judecată fiind personal plătit din fonduri publice, respectiv magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Instanța de trimitere este învestită cu soluționarea cauzei în fond, în virtutea competențelor ei legale conturate prin dispozițiile art. 269 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, este îndeplinită și condiția de admisibilitate ca problema de drept să nu fi făcut obiectul unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici al unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

În privința condiției referitoare la caracterul esențial al lămuririi chestiunii de drept pentru soluționarea pe fond a cauzei în cadrul căreia s-a ivit chestiunea prejudicială, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în mod constant, în jurisprudența sa, că obiectul sesizării pentru o hotărâre prealabilă îl poate constitui o chestiune de drept, dacă, prin consecințele pe care le produce interpretarea normei de drept, are aptitudinea de a determina soluționarea cauzei pe fond, adică rezolvarea raportului de drept dedus judecății.

În cauză, chestiunea sesizată este cea dedusă judecății în litigiul cu soluționarea căruia a fost învestită instanța de trimitere, chiar dacă întrebarea, așa cum a fost formulată, nu surprinde detaliile semnificative care se conturează în cuprinsul încheierii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce privesc ideea salvgardării vechimii în magistratură recunoscute prin raportare la legea anterioară (Legea nr. 303/2004), conform dispozițiilor art. 282 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 282/2023.

În esență, sesizarea instanței de trimitere relevă situația juridică a unei categorii profesionale distincte de personal plătit din fonduri publice, respectiv magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, aflați în funcție la data intrării în vigoare a Legii nr. 282/2023, și care nu aveau la data de 1.01.2024 o vechime de cel puțin 25 de ani realizată numai în funcțiile de judecători, procurori, judecători de la Curtea Constituțională, magistrați-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională sau personal de specialitate juridică prevăzut la art. 221 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, dar care aveau o vechime mai mare de 5 ani în funcția de avocat, ce a fost recunoscută ca vechime în magistratură potrivit Legii nr. 303/2004.

Dreptul disputat constă în recunoașterea vechimii în funcția de avocat, realizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 282/2023, ca vechime în magistratură, valorificabilă la stabilirea pensiei de serviciu după data de 1.01.2024.

Reclamanta susține că vechimea în magistratură de care a beneficiat potrivit Legii nr. 303/2004 a fost păstrată potrivit art. 282 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, chiar și după modificarea prin Legea nr. 282/2023, astfel încât poate fi valorificată în totalitate la stabilirea dreptului la pensie, pe când pârâta susține că, după 1.01.2024, vechimea în avocatură poate fi valorificată la stabilirea dreptului la pensie numai pentru o perioadă maximă de 5 ani, potrivit eșalonării stabilite prin art. II din Legea nr. 282/2023.

În lumina celor anterior expuse, se constată că sesizarea formulată privește o problemă de drept aptă să devină sursă a unor interpretări divergente și, pe cale de consecință, a unei jurisprudențe neunitare.

Necesitatea soluționării pe fond a sesizării răspunde nevoii de asigurare a uniformității jurisprudențiale, aceasta fiind formulată într-un litigiu care poate fi replicat la un număr mai mare de subiecți și care, astfel fiind, ar putea genera un impact direct și considerabil asupra bugetului general consolidat, în ipoteza dezvoltării unei jurisprudențe neunitare.

În ceea ce privește riscul dezvoltării unei jurisprudențe neunitare, acesta nu este cu totul exclus, fiind de menționat că până în prezent există o singură soluție definitivă asupra acestui tip de litigii, fiind pronunțată o hotărâre prin care s-a respins acțiunea reclamantului, fost consilier juridic și avocat, numit în funcția de judecător la momentul la care era în vigoare Legea nr. 303/2004, reținându-se că vechimea în funcția de judecător va fi cea prevăzută de lege la data deschiderii dreptului la pensie (Sentința civilă nr. 2.499 din 8.11.2023 a Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, Dosarul nr. 1.912/117/2023).

Opiniile colectivelor de judecători consultate au împărtășit mai multe soluții posibile.

Cum asigurarea unei clarificări asupra unei anume chestiuni de drept, de natură să asigure o jurisprudență unitară încă din faza incipientă a formării acesteia, se înscrie în rațiunea edictării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sesizare este admisibilă. XI.2. Asupra fondului chestiunii de drept

Așa cum s-a antamat deja cu prilejul cercetării admisibilității sesizării, chestiunea de drept relevată de cuprinsul încheierii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție vizează situația juridică a persoanelor numite în funcția de magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție la momentul la care era în vigoare Legea nr. 303/2004 și care anterior au ocupat funcția de avocat pe o perioadă mai mare de 5 ani, dar care exercită dreptul la pensie după data de 1.01.2024.

Recurenta susține ideea menținerii vechimii în magistratură recunoscute prin raportare la legea anterioară (Legea nr. 303/2004), conform art. 282 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, și, respectiv, neconstituționalitatea modificării prin legea nouă a datelor relative la condițiile de acordare a pensiei de serviciu, valabile la data accederii în profesie.

În acest context, se constată că se pune problema interpretării art. 282 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 prin raportare la art. 86 din Legea nr. 303/2004, coroborate cu art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, dispoziții legale incidente la data de 15.01.2024, data când, în considerarea împlinirii condiției de vechime de 25 de ani, reclamanta putea să exercite dreptul la pensie de serviciu, inclusiv prin valorificarea perioadei cuprinse între 15.01.1999 și 30.11.2019, cât timp aceasta a îndeplinit funcția de avocat.

În continuare, se reține că, la data accederii în funcția de magistrat-asistent - 1.12.2019, art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 stabilea că magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcția de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se puteau pensiona la cerere, la împlinirea vârstei de 60 de ani, și puteau benefi